Păsările galbene
● Kevin Powers, Păsările galbene, traducere din limba engleză de Daniela Rogobete, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2013.
În 2012, cînd publica acest roman, americanul Kevin Powers era şi debutant, şi veteran. Mai exact, debutant în literatură şi veteran al războiului din Irak. Romanul, însă, e pur şi simplu profesionist: ştie cît să decupeze din biografia autorului şi cum să croiască din acest material o poveste de război cinică şi lirică, unde supravieţuirea nu are gustul victoriei, ci al singurătăţii încleştate şi al doliului sec.
Protagonistul, John Bartle, e un tînăr combatant US pe frontul irakian. Îi plăcea literatura, unii îl considerau cam fătălău din pricina asta, aşa că, pentru a-şi dovedi bărbăţia, omul intră în armată şi se trezeşte trimis la război. Bartle îşi face datoria de soldat modern, luptă mecanic, impersonal, abulic şi reuşeşte maximul posibil: să supravieţuiască şi să fie repatriat cu inventarul anatomic intact. Numai că în interiorul acestei carcase de învingător nu mai există viaţă, ci doar amintiri cu morţi absurde şi cu cadavre mutilate bezmetic, plus povara unei promisiuni neonorate (aceea de a-l aduce acasă viu şi nevătămat pe mai tînărul său tovarăş de arme, un puşti de 18 ani).
Tirul epic e încrucişat: capitolele de front (cele dinaintea morţii tovarăşului de arme) se întretaie cu cele civile (ale repatrierii lui Bartle şi ale retragerii lui într-o tristeţe buimacă). Altminteri, întreaga poveste pare spusă de un pustnic ateu şi dezabuzat, iar cînd tonul devine biblic, la mijloc e doar o amară ironie: „Şi s-au servit hamburgeri şi cartofi prăjiţi şi cu toţii ne-am bucurat.“
Remarque, Hemingway, Cormac McCarthy şi folclorul post-Vietnam sînt cîteva dintre partiturile mixate în substanţa acestui roman. Scenele cele mai „tari“ (şi mai abisale) din carte ţin însă nu atît de „ororile războiului“, cît de jumătatea civilă a poveştii – partea la care cu toţii ne credem pricepuţi. Aici Kevin Powers e un scriitor puternic, un real supravieţuitor.
