Praful fin, vienez

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Praful fin, vienez jpeg

● Nimeni nu s-ar fi gîndit că la Viena e plin de praf. Şi totuşi, ziarele scriu adesea despre asta. Uneori, pe un ton tăios, angoasant. În capitala Austriei, praful e din cale-afară de fin. Particulele sînt mai mici de 1/100 mm. Ce e de făcut? Specialişti de tot felul îşi dau cu presupusul, lideri politici locali ameninţă cu tot felul de măsuri, activişti ecologişti cer tot mai multă curăţenie. Desigur, Viena se numără printre oraşele europene cele mai curate – sau măcar cele mai puţin poluate. Faptul că vienezii au o problemă cu „praful fin“ arată, de fapt, că le-au cam rezolvat pe toate celelalte: epurarea apei, curăţenia străzilor, reciclarea deşeurilor, folosirea energiei regenerabile, amenajarea spaţiilor verzi etc. Calitatea aerului e pusă în pericol de acest praf fin, insidios, greu de detectat, dificil de evaluat. O problemă minoră a devenit majoră pentru că nimeni nu-i găseşte o soluţie plauzibilă.

● Praful e-n tot şi-n toate. De pe la 1850 s-a aflat şi că e dăunător. Iar de la începutul secolului trecut, praful – şi eliminarea lui – au început să preocupe autorităţile publice. La Technisches Museum din Viena se află expusă o carte despre Prafuri şi pulberi. E o lucrare ştiinţifică despre tipurile de praf din Viena acelor ani. Autorul descrie în detaliu fiecare tipologie, urmăreşte provenienţa şi explică urmările pe care le pot avea atingerea ori inhalarea particulelor. Dincolo de unele concluzii eronate (contrazise ştiinţific mult mai tîrziu), cum că tuberculoza ar fi provocată de cutare praf, cartea pare documentată riguros. Ea arată nu numai o obsesie pentru curăţenie, ci şi o abordare sistematică. Este, probabil, una dintre lucrările care stau la baza ecologiei de azi. În vitrina în care e expusă cartea sînt prezentate, în recipiente mici de sticlă, etichetate şi numerotate, cîteva zeci de mostre de praf. Praf fin, vienez, de pe la 1900, păstrat precum o comoară preţioasă, şi expus la muzeu.

● Mania curăţeniei e atestată şi de folosirea, la scară largă, a aspiratorului, încă de la începutul secolului trecut. La Technisches Museum se găseşte, în colecţia impresionantă de aspiratoare – parte a galeriei dedicate vieţii cotidiene –, o piesă rară, din anii ’30. E un protoaspirator de praf, mare cam cît un frigider de azi, cu pompă manuală. E incredibil cît efort (fizic) era depus doar pentru îndepărtarea prafului şi cît de puţin putea face tehnica pentru a-i ajuta pe oameni să-l combată. Am văzut aspiratoare cu piston (ca nişte seringi uriaşe care, prin mişcări repetate, curăţau tapiţeria); perii rotative; bătătoare de covoare. M-am minunat de „suflătoare“ (un fel de foale) sau de dispozitivele cu elice care doar ridicau praful de pe mobilier pentru ca, a doua zi, să se reia, sisific, munca de curăţire. Am văzut instrumente complicate, precum aspiratorul patentat de un austriac, pe la 1900: pe un cadru cu roţi e montat un dispozitiv greoi, un container şi nişte pompe. Pompele sînt acţionate mecanic: împingînd căruciorul, acţionezi un mecanism care le pune în mişcare. Curentul de aer astfel produs absoarbe praful şi-l depozitează într-un container izolat cu nişte capace din piele.

● Tehnologia a avansat rapid: au apărut primele aspiratoare cu motor pe benzină, apoi cele cu motor electric. La început, date fiind condiţiile grele de muncă, aspiratoarele erau folosite mai ales de bărbaţi. Apoi, odată cu introducerea electromotorului, care a redus considerabil dimensiunile aparatului, curăţenia a devenit o muncă prin excelenţă feminină. Evoluţia tehnologică a produs o involuţie în ceea ce priveşte distribuirea sarcinilor casnice. Probabil că, de prin anii ’60, femeia a ajuns stăpînă pe aspirator iar bărbatul – pe televizor.

● Tot la Viena, la Karlsplatz, se mai poate vedea (încă) sculptura lui Daniel Knorr, Explosion. Intervenţia urbană reprezintă fracţiunea de secundă în care se propagă unda de şoc a unei explozii nucleare. E ca un fel de fotogramă în trei dimensiuni a momentului în care totul se trasformă în praf şi pulbere. Sculptura e realizată din praf, fireşte.

Foto: M. Martin

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.