⬆
La zi în cultură
Pagina 84
Profilul preşedintelui
Cum ar trebui să arate preşedintele unei instituţii a cărei misiune e promovarea culturii române în străinătate? Să fie un intelectual cu ţinută? Un artist (muzician, scriitor etc.) de succes? Om politic? Manager? Institutul Cultural Român caută un preşedinte.
Patru momente ale marijuanei
America Latină şi Statele Unite au trecut, în ultimele săptămîni, prin ce am putea numi o serie de „momente ale marijuanei“. Dat fiind sprijinul în creştere pentru încheierea zadarnicelor şi sîngeroaselor „războaie împotriva drogurilor“, care durează de decenii întregi, aceste semne de progres către decriminalizare şi legalizare nu ar trebui să treacă neobservate.
Aceşti polonezi minunaţi şi spectacolele lor uimitoare
Spectacolul lui Jan Klata, o dramatizare a unui roman premiat – O piesă despre mamă şi patria-mamă, este o litanie ironic-dureroasă despre relaţia mamă-fiică la nivel individual (personal) şi la nivel general (mamă-patrie şi fiică-cetăţean).
La război
Am recitit, de curînd, romanul lui György Dragomán Regele alb, roman extraordinar, „fără concesii la absurdismul tentant“, cum îl fixa, scurt, Radu Cosaşu în Dilemateca, şi excepţional tradus – plastic, inventiv, creativ – de Ildikó Gábos-Foarţă în româneşte.
Un solstiţiu al istoriei
Legendarul basist Arild Andersen poate fi găsit adesea în vecinătatea conaţionalului său despre care am vorbit mai deunăzi, legenda chitarei jazz, Terje Rypdal
Doar o altă barcă
Doar o altă barcă – cînd va ninge în iulie şi cînd corăbiile vor zbura – este una dintre lucrările din seria internaţională de instalaţii site-specific, cu bărci din hîrtie zburătoare, pregătită pentru Galeria Round the Corner de la Teatro da Trindade din Lisabona.
După 20 de ani
Lansat iniţial în 1993 (şi proaspăt relansat în 3D), Jurassic Park al lui Spielberg n-o fi o capodoperă a artei cinematografice, dar e un game changer de dimensiuni colosale: principalul trasator al liniei de demarcaţie dintre ceea ce a fost cinema-ul în secolul XX şi ceea ce este el în acest început de secol XXI.
Casa Fluturilor, Electric Castle, Journeys to Self
Fără nici o legătură cu invazia de fluturi din ultima perioadă din Bucureşti, Muzeul Antipa vă propune, pînă pe 31 iulie, o expoziţie temporară de fluturi tropicali vii, organizată în colaborare cu „Casa Fluturilor“ şi Societatea de geografie Vulticulus. Preţurile biletelor sînt de 10 lei pentru copii sau studenţi şi 12 lei pentru adulţi şi pensionari. (Stela Giurgeanu)
Festivalul „Namaste India“, ediţia a V-a, are loc la Muzeul Satului, în weekend-ul viitor. În loc de doine şi hore – muzică
Gay story
Romanul precedent al Dorei Pavel, Pudră (Polirom, 2010), avea o premisă teribilă: un tînăr de 27 de ani, trezit din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii, se confruntă cu ceea ce s-ar putea numi „complicaţiile revenirii la viaţă“ („imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţă atunci cînd toţi te ştiau mort“).
Ziua cînd au murit porumbeii
Probabil că dragostea durează trei cărţi. Cînd am citit Purificare, primul roman al lui Sofi Oksanen tradus la noi, m-am îndrăgostit lulea de scrisul acestei finlandeze cu oarecare rădăcini estoniene. La al doilea roman al său apărut în română, Vacile lui Stalin, m-am mai calmat, dar tot nu mi-a trecut.
"În Islanda, toată lumea trebuie să facă ceva" - interviu cu muzicianul Ólafur ARNALDS
"Este o combinaţie între muzica clasică şi cea indie-electronică, între instrumentele de orchestră şi softuri ritmice, sintetizatoare şi chiar voce. La fel de bine poate fi ilustraţia muzicală a unui roman scris de un scriitor nordic. Are o nuanţă de mister, are o latură mai dark."
Oaza frustrărilor
Da, reţelele de televiziune sînt esenţiale pentru ca filmele-documentare să ajungă la public. Însă tot Televiziunea este şi cea care strică filmul-documentar. Ea impune formate, standardizări, chiar şi teme sau direcţii clare de atac pentru documentarişti.
Sasha Waltz & Guests la Sibiu
De cîţiva ani, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu dezvoltă o secţiune de dans care a devenit una dintre atracţiile evenimentului. Nu numai că în ultimele ediţii a crescut semnificativ numărul spectacolelor coregrafice invitate, dar s-a diversificat şi paleta esteticilor prezentate, ajungînd pînă în zona instalaţiilor performative şi a nondansului.
Bărbatul-căruia-îi-stă-bine-numai-lîngă-un-alt-bărbat
Un scriitor pe care ar trebui să-l recitim cu toţii din cînd în cînd scria undeva că romanul este zona indicibilului, locul lucrurilor de nespus altfel. Mai spunea – cred – că a scrie roman înseamnă, înainte de orice, să eviţi capcanele sociologismelor ieftine, de manual, pe cele ale eseului abia mascat sau pe cele ale jurnalismului defulatoriu.
După 40 de ani
În dimineaţa zilei de 16 iunie 2013, topul britanic al albumelor s-a trezit frecîndu-se cu oarece surpriză la ochi: pe cel mai de sus loc stătea, bine mersi, o trupă numită Black Sabbath. Acum exact patru decenii, pe vremea seminalului album Paranoid, lucrul acesta n-ar fi fost însoţit de prea multe semne de exclamaţie.
„Contextul politic“
"Nu poţi să te desprinzi de contextul politic. România la Bienală este previzibilă, pe alocuri, sau iese în evidenţă alteori – la sfîrşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, în anii de deschidere şi spre finalul anilor ’90. Momentul cel mai radical este Pavilionul gol al lui Daniel Knorr, în 2005."
High-low
Într-o versiune mai veche a scenariului său (semnat de Adrian Lustig), Funeralii fericite era plasat în Franţa, într-un mediu de imigranţi de toate naţiile şi rasele. În cele din urmă (probabil că în urma destul de previzibilului eşec suferit de realizatori, în eforturile lor de a coopta nişte cofinanţatori occidentali), povestea a fost relocalizată în România.
Anul Dragonului, Jazz for Kids, Pelicam
Joi, 13 iunie, lansarea numărul 12 (vară 2013) al Decât o revistă, la terasa J’ai Bistrot, cu texte, muzică şi multe surprize. Eroi – Avant’n’Gard şi Eyedrops, şi un personaj bonus – Omnivor, Jurnalul de cultură gastronomică. Veţi putea cumpăra revista la preţul promoţional de 20 de lei pentru că... chiar merită citită. (Adina Popescu)
Pentru fanii filmului horror: joi, 13 iunie, de la 22,30, la Cinema City Cotroceni şi la Cinema City Sun Plaza, remake-ul filmului de groază (semnat în 1981 de că
Salvaţi odată Tribuna!
Cum ai putea cu adevărat înţelege că, după atîta vreme de la dovedirea plagiatului de către Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti, Victor Ponta este în continuare prim-ministru!? (Vă recomand pagina de pe Wikipedia dedicată acestui exemplar caz de plagiat!)
Predica despre căderea Romei
Romanul acesta a primit Premiul Goncourt 2012. Autorul a fost destul de surprins: unul dintre romanele sale anterioare, Balco Atlantico (2008), deşi înrudit, pare-se, cu cel premiat, nu stîrnise nici măcar o ridicare din umeri, darămite de sprînceană, în presa culturală franceză.
TIFF 2013 - în trei
Şapte zile de festival (dintr-un total de zece) în care am vizionat, în medie, cam patru filme pe zi şi, la final, tot mi-au rămas filme nevăzute, dintre cele premiate!
Mare. Mai mare. Maxim
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu e un fenomen. E unul dintre puţinele evenimente periodice româneşti care nu numai că durează, ci se dezvoltă. Îl urmăresc deja de aproape un deceniu: în fiecare an e tot mai mare. Fiecare ediţie pare ultima, căci standardele impuse – tot mai mari – par, de fiecare dată, imposibil de atins.
Doamnele şi vagabondul
Dragă Mădălina, dragă Mihaela. Două doamne în vîrstă, cu ochelari de soare, căciuli de blană şi bastoane de lemn intră în scenă, cu mers nesigur, ţinîndu-se de braţ. Drumul pînă în faţa scenei se parcurge încet, cu oboseală şi neîncredere, ca şi cum ar cerceta un teritoriu necunoscut.
Athanor
Nu reuşesc să înţeleg de ce o publicaţie cu totul extraordinară în peisajul nostru cultural cum e Athanor („Caietele Fundaţiei «Gellu Naum»“) este în acelaşi timp, la propriu, atît de rară. Primul număr a apărut în 2004, cel de-al doilea în 2008, iar cel de-al treilea, iată, zilele trecute, la Editura Herg Benet.
Bucolic
John Surman e unul dintre contribuitorii de bază ai casei de discuri ECM, avînd, de-a lungul timpului, activitate ca acompaniator (în general la instrumente de suflat) pentru nume ca Abercrombie, Bley şi Brahem (iar înainte, pentru McLaughlin), dar şi o bogată carieră solo.
Schimbări greu de controlat
"Vom prezenta filme din diferite zone. Pericolul cel mai mare ar fi să cădem în capcana de a arăta o succesiune de probleme care, într-un fel, ar demoraliza publicul nostru. Realitatea cea mai cruntă trebuie scoasă în evidenţă pentru a conştientiza unele lucruri."
Nicolaescu revisited (II)
Pornind de la o butadă de-a criticului american Andrew Sarris despre colegul John Simon – „cel mai mare critic de film al secolului al XIX-lea“ –, Sergiu Nicolaescu poate fi văzut ca un cineast neintrat vreodată cu totul în secolul cinematografului.
Cîntecul lui Ion
Norocoşii care treceau, cu un an în urmă, pe lînga mall-ul Unirea sau pe strada Smîrdan, la momentul potrivit, erau martorii unui spectacol grozav: un oarecare om al străzii dansa în văzul tuturor. Cei care l-au zărit vor zîmbi cu siguranţă la amintirea minunatei sale vitalităţi.
"Iubim mult muzica populară românească"
În 3 iunie 2013, Casa de discuri Mercury lansează cel mai nou disc al cvartetului american „Brooklyn Rider“. Cînd am văzut prima dată informaţiile despre disc, mi-a atras atenţia faptul că una dintre piese era dedicată Romicăi Puceanu, ceea ce mi s-a părut ieşit din comun pentru un cvartet ai cărui membri par că nu au nici o legătură cu România, cel puţin dacă le vezi numele: Johnny Gandelsman şi Colin Jacobsen – viori, Nicholas Cord – violă şi Eric Jacobsen – violoncel.
Castele în Spania, Noaptea Filmelor, Eseurile alese
Sîmbătă, pe 8 iunie, de la ora 20, la ArCuB, spectacolul Însemnările unui nebun, de Nikolai Vasilievici Gogol, cu Marius Manole, alături de violonistul şi compozitorul Alexander Bălănescu. Regia este semnată de Felix Alexa. (Stela Giurgeanu)
Eseurile alese ale lui T.S. Eliot (Editura Humanitas, 2013) e o carte care vorbeşte despre literatură din interior şi care a marcat istoria gîndirii critice a secolului XX. Autorul lor – deopotrivă poet, critic şi dramaturg – a primit Premiul Nobel în 1948.
Muzici & fraze
Cea mai interesantă anchetă literară din ultimul timp am găsit-o recent, în revista clujeană Echinox, revistă cu numere tematice, pe care o citesc de fiecare dată cu plăcere şi pe care o recomand fără reţinere – păcat că nu are, din cauza finanţării defectuoase, şi apariţie regulată.
O mie şi una de nopţi
Cele 1001 nopţi de poveşti au început – subliniază Llosa – în noaptea nunţii Şeherezadei cu crîncenul Şahriar, după consumarea mariajului, iar atunci cînd ele s-au sfîrşit, cei doi şi-au început luna de miere „cu spor“. Poveştile au transformat postludiul în preludiu, ceea ce – să recunoaştem – le confirmă decisiv puterea miraculoasă.
Bienala lui Gioni
În a doua zi de preview a Bienalei de artă de la Veneţia, cu o oră înaintea conferinţei de presă, Massimiliano Gioni – curatorul Bienalei de anul acesta şi cel mai tînăr din ultima sută de ani – însoţea un grup de curatori şi galerişti americani sexagenari, prin sălile de la Arsenale.
După Bookfest
În loc să fie un paradis al cărţilor, Bookfest e un fel de supermarket cu superreduceri. Pe culoarele înguste, printre standurile editurilor, forfotesc puhoaie de oameni în căutarea unor cărţi la preţ acceptabil. E greu să înţelegi mecanismele care-i pun în mişcare.
Despre dragoste şi alte vînătăi
Dragostea doare. Nimic nou pînă aici. El şi ea se întîlnesc în copilărie şi, timp de 30 de ani, au o relaţie de prietenie în care nici unul nu vrea să arate că există mai mult decît atît, iar cînd se decid să recunoască elefantul din magazinul de porţelanuri, momentele în care fiecare are curajul să o facă nu coincid.
Teatrul indignat
Contra democraţiei, Contra progresului şi Contra iubirii – acestea sînt cele trei piese care au făcut vîlvă în ultimii ani în toată Europa, alcătuite din cîte şapte scene succesive, dar nelegate între ele, după modelul unui gen uitat (Le Grand Guignol) şi recondiţionînd umorul negru, ironia verde şi sufletul albastru.
Alive and kicking
Sînt aproape sigur că toată lumea se aşteaptă, de fiecare dată cînd The Stooges intră în studiourile de înregistrări, la încă un Raw Power. Nu mai contează faptul că, în 2007, Eminenţa Sa Steve Albini le-a stricat trupeţilor din Michigan nunta de rubin, producîndu-le cel puţin ciudatul album The Weirdness.
„Tarife catastrofale“
"În primul rînd, tarifele catastrofale, printre cele mai scăzute din întreaga Europă: între 2 şi 3 euro pentru o pagină de 2000 de semne. Din cauza tarifelor mici, traducătorii sînt obligaţi să lucreze nefiresc de mult şi de repede."
Nicolaescu revisited (I)
Din tot ce s-a scris imediat după moartea lui Sergiu Nicolaescu, cele mai iluminante două comentarii au apărut unul în Dilema veche, sub semnătura criticului iranian Ehsan Khoshbakht, şi unul pe blogul Focuri în noapte (focuriinnoapte.blogspot.ro/), sub semnătura istoricului Mircea Platon.
TIFF, Sweet Nightmares, Magic history
TIFF 2013 începe pe 31 mai. Timp de zece zile, pînă pe 9 iunie, cinefilii din toată ţara îşi dau întîlnire la Cluj. Filme pentru toate gusturile, regizori şi actori români şi străini, petreceri, concerte, discuţii, workshop-uri, nopţi lungi, săli de cinema pline, atmosferă adevărată de festival. (Ana Maria Sandu)
Săptămîna viitoare se redeschide Muzeul Colecţiilor de Artă. După îndelungi renovări şi restaurări, avem acces, în sfîrşit, în toate sălile acestui muzeu esenţial. Nu-l ocoliţi! (Ma
În jurul lumii
Aeroportul Internaţional Hartsfield-Jackson Atlanta este localizat în oraşul Atlanta din Georgia (SUA) şi de aproape 15 ani este considerat cel mai aglomerat aeroport din lume. Nu doar că atrage mai mulţi călători decît oricare alt aeroport, ci a înregistrat şi cele mai multe mişcări ale aeronavelor (adică decolări şi aterizări) – aproximativ 950.000 în 2010, conform ultimelor date finalizate.
Zădărnicie
Florin Lăzărescu revine cu un roman la patru ani de la volumul de povestiri Lampa cu căciulă (Polirom, 2009), povestiri mai vechi şi mai noi, unele rescrise sau integrate unor texte mai mari, un volum construit conform principiului „something old, something new, something borrowed...“, dar omogen scris şi alcătuit în jurul temei copilăriei la sat.
Religia pentru atei
Alain de Botton e un fel de ateu nepracticant. Nu crede în Dumnezeu sau în supranatural, dar nici nu priveşte religiile ca pe o aberaţie sau un caraghioslîc. Fiindcă – spune el – în demersul religios există multă pricepere într-ale omenescului, lucru de care ar trebui să profite şi laicul libertarian contemporan, că doar şi el e om.
După 20 de ani... - Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu
În 1993, un grup de iniţiativă, condus de Constantin Chiriac, actor la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu (pe atunci, teatrul nu avea şi cuvîntul „Naţional“ în denumire), a hotărît să facă un festival de teatru. Au participat artişti din două ţări: România şi Republica Moldova.
Tovarăşii cîntă la Berlin
Germania ar putea adopta o lege care interzice afişarea simbolurile fostei RDG. E o restrîngere a libertăţii. E o formă de cenzură. Însă minimizarea şi relativizarea răului produs de regimul comunist îngrijorează opinia publică.
Regresul progresului
Trilogia dramaturgului catalan Esteve Soler – Contra democraţiei, Contra iubirii, Contra progresului – vizează viciile sistemice ale societăţii contemporane. Sistemele politice, avansul tehnologic, emanciparea afectivă sînt analizate şi deconstruite pînă la a demonstra că au devenit toxice pentru umanitate.
Trenul groazei
Pun pariu că nu vă imaginaţi ce periculos poate fi un drum cu trenul pînă la Timişoara. Ce se poate întîmpla, la urma urmelor? Doar nu străbaţi India de la nord la sud, în tren deschis;
Libertinaj stilistic
Iarăşi ceva de la casa de discuri ACT, adică scandinavi, mai exact norvegieni: Morten Qvenild la pian, Roger Arntzen la bass, Pal Hausken la tobe. Iarăşi jazz meditativ, alcătuit din dueturi bass – pian. Aşadar, aviz fanilor Esbjörn Svensson Trio şi Lars Danielsson, şi publicului Festivalului de la Gărîna, care au şansa să-i vadă pe In the Country anul acesta.
Urbanul & trecutul istoric
"Este un proiect la care lucrăm de vreo doi ani. Aveam deja în spate o experienţă mare, în organizarea evenimentelor, ştiam de Castelul Bánffy şi aşa ne-am conturat conceptul de festival, în jurul acestui monument spectaculos."
American dreamer
Tragedia lui Jay Gatsby e tragedia mobilităţii sociale neînsoţite şi de emancipare ideologică: ridicat prin propriile forţe (şi prin mijloace nu neapărat legale), acest visător american arhetipal ajunge îndeajuns de bogat încît să-şi poată permite orice, însă rămîne prizonierul viselor extravagant-banale care-i luminaseră adolescenţa săracă.