TIFF 2013 - în trei

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ana Maria SANDU

Regula lui „totul e posibil“

Merg la TIFF de la ediţia a doua. Dacă mă întrebaţi cînd au trecut 11 ani, n-aş şti să vă spun, dar aş putea să vă vorbesc despre filmele fiecărui an. De data asta, răvăşitoare a fost tripleta rusească: Living (În viaţă), r. Vasili Sigarev, Me Too (Şi eu), r. Aleksei Balabanov şi Betrayal (Trădarea), r. Kirill Serebrennikov. Genul de filme care te taie în două şi ai nevoie de un timp să te lipeşti la loc. Şi de nopţi lungi în care să vorbeşti despre ele, de răsăritul soarelui care să te împingă la culcare, de o şaorma matinală de la nonstop, mîncată în faţă la Diesel, şi nici atunci nu e sigur că o să reuşeşti şi o să-ţi revii cu totul. Dar mai ai o şansă şi-n seara următoare, cînd dansezi în My Way pînă în zori şi te amuzi copios fiindcă toată lumea se înghesuie la karaoke. E tot o scenă de film, chiar dacă totul pare cît se poate de real. Cum se întîmplă şi în cadrul următor, cînd stăm la o masă într-o cîrciumă, de unde chelnerii tot încearcă să ne dea afară, şi-o ascultăm pe actriţa din Betrayal, Franziska Petri, cu faţa ei imperială, vorbind despre nişte întîmplări înfricoşătoare cu o stalker-iţă ca din Hitchcock. Mă simt ca-n Gloria (filmul lui Sebastián Lelio), la concertul Marinei Voica. Dar probabil că nu sînt singura care se bîţîie, cîntă şi se gîndeşte la asta.

De fapt, asta se întîmplă la TIFF. Sîntem şi nu sîntem noi. Funcţionăm după o regulă de vacanţă a lui „totul e posibil“. Te simţi în siguranţă pentru că eşti între prieteni şi uiţi de toate obligaţiile (chiar şi sunatul familiei şi al copiilor ţi se şterge din minte), nu mai ştii cînd trec zilele şi nici nu te mai intereseză altceva decît ce film vine la rînd, ce-ai mai văzut şi ce-ai ratat.

A fost un an dificil pentru organizarea TIFF-ului, dar nu s-a simţit. Şi, ca întotdeauna, există o lege a compensaţiei. Altfel, cum să-ţi explici celelalte lucruri care s-au legat perfect, atmosfera care mi-a amintit de primii ani de TIFF, momentele emoţionante, întîlnirile, coincidenţele, bucuria şi verva oamenilor etc.

Clujul s-a schimbat, mi se pare mai cochet şi mai cosmopolit. Multe dintre grădinile interioare neaşteptate, pe care le descoperisem în primul an de festival, au devenit între timp restaurante şi ceainării minunat amenajate. Am în continuare o slăbiciune pentru bistroul Kaja Tanya şi am descoperit-o acum şi pe Doamna T., un loc cochet, unde se poate bea cafea la nisip.

Marius CHIVU

Ruşii, din nou

Şapte zile de festival (dintr-un total de zece) în care am vizionat, în medie, cam patru filme pe zi şi, la final, tot mi-au rămas filme nevăzute, dintre cele premiate! Asta ca să nu mai vorbesc de proiecţii speciale, retrospective, expoziţii, lansări (spre exemplu, box set-ul cu filmele lui Lucian Pintilie sau DVD-ul cu Marfa şi banii de Cristi Puiu) şi tot atîtea discuţii.

Ca să spun totul din prima: ruşii au fost, din nou, formidabili. Insuportabilul – din punct de vedere emoţional – poem despre moarte, intitulat Living (r. Vasili Sigarev) şi fantezia existenţialistă tragicomică Me Too (r. Aleksei Balabanov) m-au marcat puternic, fiecare în registrul său. Chilianul Gloria (r. Sebastián Lelio) – despre posibilitatea vieţii sentimentale la vîrsta a doua; şi grecul Boy Eating the Bird’s Food (r. Ektoras Lygizos) – delicata poveste a înfometării unui băiat (foarte bine interpretat de Yannis Papadopoulos) şi a papagalului său. După norvegianul Oslo, august 31st (r. Joachim Trier) premiat anul trecut, scandinavii mi-au plăcut şi acum: danezul A Hijacking (r. Tobias Lindholm) – un fel de „negociator, adjectiv“ pe un vas deturnat de piraţii somalezi; un alt danez, Northwest (r. Michael Noer) – destinul tragic al unui tînăr intrat cu aplomb în jocurile crimei organizate; şi islandezul The Deep (r. Balthasar Kormakur) – povestea, bazată pe fapte reale, a unui pescar obez, devenit erou fără voia lui.

La categoria „mari regrete“, nu-mi iert că am ratat Betrayal (r. Kirill Serebrennikov) şi trilogia Paradis (r. Ulrich Seidl). Din nostalgie, aş fi vrut să revăd şi Pas în doi (r. Dan Piţa) – film pe care l-am văzut cu mama, în 1985. La categoria „recuperări“, m-am bucurat că am avut ocazia să văd şi eu două teribile documentare, ambele despre criminali: The Specialist (r. Eyal Sivan), procesul banalului Adolf Eichmann, şi The Act of Killing (r. Joshua Oppenheimer), teribila spovedanie a unui criminal indonezian. Apropo de documentare – de data asta româneşti –, Experimentul Bucureşti (r. Tom Wilson) a fost pentru mine marea surpriză (din păcate, orice ai spune despre el ar fi un spoiler); dar mi-a plăcut şi Aici... adică acolo (r. Laura Căpăţână Juller), povestea adolescenţei a două surori a căror părinţi au plecat să muncească în Spania; şi am urmărit cu interes şi Exploratorul (r. Gabor Xantus şi Titus Munteanu) despre Emil Racoviţă. Dintre documentarele muzicale, cum văzusem formidabilul Searching for Sugar Man (r. Malik Bendjelloul), Sound City – elegia lui Dave Grohl pentru rock-ul înregistrat cu instrumente şi în studiouri analoage – mi-a mers la inimă şi m-a făcut să mă bîţîi pe scaun tot timpul.

Revenind la cîştigători, m-am bucurat în special pentru Gustav Dyekjaer Giese, protagonistul din Northwest care a luat Premiul pentru Cea mai bună interpretare; pentru scurtmetrajul O umbră de nor (r. Radu Jude) care a luat Premiul Zilelor Filmului Românesc; şi pentru un alt scurtmetraj, belgianul Death of a Shadow (r. Tom van Avermaet) care a luat Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secţiunea „Umbre“.

Dintre concerte, favoritele mele au fost Gilad Abro Trio şi Marina Voica (unde nu, n-au fost doar hipsteri, o categorie/etichetă care atrage, constat, tot mai mulţi haters), cu un plus pentru clujenii Lights Out! (şi nu doar pentru cover-ul live după „Set the Controls for the Heart of the Sun“). Regret că n-am ajuns şi la Stepan Project, dar cîte nu regret că n-am apucat să fac la TIFF-ul ăsta! Poate ar trebui să dureze mai mult.

Luiza VASILIU

Cvadruplu tulup

În primul meu an de facultate la Cluj, sesiunea din vară s-a nimerit în acelaşi timp cu TIFF-ul. La 7 jumate dimineaţa eram în faţă la BCU ca să prind loc în sala bună, de la 8 la 13 citeam, fişam, toceam (la gramatică franceză, sute şi mii de excepţii de la regulă). După-masa mergeam la filme şi seara la petreceri, şi o ţineam aşa zece zile, pînă picam lată, post-TIFF şi post-sesiune. Au trecut de-atunci nouă ani şi tot atîtea TIFF-uri, am văzut festivalul crescînd, am crescut şi eu odată cu el, am bombănit atunci cînd mi se păruse că era prea mare şi că aducea prea multe filme (mai multe chiar ca la Veneţia), am ajuns să mă gîndesc de prin ianuarie că mai e doar jumătate de an pînă la TIFF şi nici nu-mi trece prin cap că aş putea fi în altă parte la început de iunie. TIFF-ul a intrat definitiv în bioritmul meu.

Fiecare ediţie la care am fost are marca ei sentimentală. Ştiu precis ce film am văzut într-o duminică dimineaţă, la Arta, cu cine-am dat nas în nas la barbecue, cu cine-am făcut interviu, cu cine m-am împrietenit, la ce film am adormit întinsă pe două scaune, cînd i-am descoperit pe Andersson, Fliegauf, Lelio, cînd era să rămîn amanet la Bonţida, cînd mi-am depăşit recordul de şapte filme pe zi, cînd am renunţat să mai mănînc la Vărzărie şi cîte răsărituri am prins. Ediţia de anul ăsta (ediţie de criză, din pricina tăierilor de la bugetul de stat şi cel privat) a avut mai puţine filme, dar a fost bine aşa, a dispărut (aproape de tot) frustrarea că n-apuci să vezi tot ce vrei. Marca sentimentală a TIFF-ului cu numărul 12 e cvadruplă. Începe cu În viaţă al rusului Vasili Sigarev, cel mai devastator film văzut în ultima vreme, atît de devastator încît ne-a luat ore întregi să ne revenim cît de cît şi să putem vorbi despre altceva; continuă cu masterclass-ul lui Ed Lachman, o lecţie de cinema fină şi relaxată, care-ar fi putut să dureze două zile în loc de două ore, nu cred c-ar fi plecat nimeni; trece prin trilogia austriacului Ulrich Seidl (Paradise: Love, Faith, Hope), şase ore de comentariu acid asupra condiţiei noastre umane şi fără speranţă; şi se termină cu Experimentul Bucureşti al lui Tom Wilson, un mockumentary independent, curajos şi provocator, aşa cum nu s-a mai făcut la noi altul pînă acum. Pe lîngă asta, aş adăuga bucuria de a-l regăsi pe chilianul Sebastián Lelio, cu Gloria lui, şi vreo două ore de discuţii despre Flashdance, Cassavetes, „The Eye of the Tiger“ şi Pialat.

Pînă la TIFF-ul următor mai sînt 350 de zile. O nimica toată.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.