Patru momente ale marijuanei

America Latină şi Statele Unite au trecut, în ultimele săptămîni, prin ce am putea numi o serie de „momente ale marijuanei“. Dat fiind sprijinul în creştere pentru încheierea zadarnicelor şi sîngeroaselor „războaie împotriva drogurilor“, care durează de decenii întregi, aceste semne de progres către decriminalizare şi legalizare nu ar trebui să treacă neobservate.

Primul moment a avut loc în timpul Adunării Generale anuale a Organizaţiei Statelor Americane (OSA), ţinută anul acesta în Antigua, Guatemala, la începutul lui iunie. Secretarul general al OSA, José Miguel Insulza, a prezentat un raport intitulat „Problema drogurilor în Americi“, care fusese cerut de către conducătorii regionali de state, cînd s-au întîlnit anul trecut la Summitul Americilor, în Cartagena, Columbia.

Raportul a fost întocmit de experţii din aproape toate statele membre OSA, fiind împărţit în două: o excelentă secţiune analitică şi un capitol concis şi întrucîtva exasperant, dedicat scenariilor viitoare. Documentul în sine reprezintă un moment hotărîtor, deoarece oferă informaţiile şi datele necesare pentru discuţia ştiinţifică şi empirică despre un subiect care este dezbătut prea des în termeni ideologici.

Raportul împarte problema într-un mod riguros: după ţări (producători, state de tranzit, consumatori sau toate laolaltă); după substanţe (marijuana, cocaină, heroină şi droguri sintetice); după legăturile dintre aceste substanţe ilicite, precum şi după consecinţele consumului, producerii sau traficului fiecărui drog – pentru societăţi, instituţii şi relaţii internaţionale. De asemenea, raportul specifică explicit că decriminalizarea consumului de marijuana este o opţiune legitimă, justă şi fezabilă, deşi nu recomandă o astfel de politică. Acesta e doar un prim pas, însă unul important.

Cel de-al doilea „moment al marijuanei“ s-a întîmplat în SUA, unde statele Washington şi Colorado au intrat în stadiile finale ale legalizării totale a folosirii de marijuana, ca urmare a referendumului popular din noiembrie anul trecut. Ambele state tocmai au încheiat elaborarea şi publicarea regulilor şi reglementărilor care vor transpune rezultatul referendumului în lege. Printre alte probleme complicate şi controversate, e vorba despre cum să interzici consumul la minori; cum să-i pedepseşti pe consumatorii care conduc sub influenţa marijuanei; ce fel de taxe şi impozite sînt cele mai potrivite; cum vor fi trataţi nonrezidenţii. În calitate de pionieri legali în SUA, ambele state vor trebui să urmeze metoda învăţării din greşeli.

Însă poate cel mai interesant şi mai uimitor aspect al acestui proces este indiferenţa elocventă a preşedintelui Barack Obama în legătură cu întreaga chestiune. Pînă acum, cel puţin, a refuzat să intervină în discuţia dacă legea federală ar trebui să fie peste legislaţia statală, spunînd că are „lucruri mai importante de făcut“.

Cel de-al treilea „moment al marijuanei“ îşi are originea în discuţiile recente din New York şi Illinois – al treilea, respectiv al cincilea cel mai populat stat american –, de a continua prin legalizarea marijuanei medicinale. În mai, legislatura din Illinois a trecut o lege extrem de restrictivă legată de folosirea marijuanei în scopuri terapeutice, pe care guvernatorul nu a decis încă dacă să o promulge. La scurt timp, Adunarea Statului New York a trecut o lege strictă, legată de marijuana medicinală, pe care Senatul de stat trebuie să o voteze. Dacă New York şi Illinois înaintează, vor deveni al 19-lea şi al 20-lea stat din cele 50 ale SUA care, împreună cu districtul Columbia, permit folosirea marijuanei în scopuri medicale.

În cele din urmă, la începutul acestei luni, ONG-ul internaţional Human Rights Watch (HRW), cu sediul în SUA, a adoptat formal o poziţie prin care respinge criminalizarea posesiei şi a consumului tuturor drogurilor, solicitînd o abordare diferită radical. Cel mai important, HRW a făcut acest lucru dintr-o perspectivă a drepturilor umane, iar declaraţia lor merită citată: „A-i supune pe oameni la sancţiuni penale pentru folosirea personală de droguri sau pentru posesia de droguri care sînt pentru uz personal le încalcă autonomia şi dreptul la confidenţialitate, acest drept fiind recunoscut de către legea internaţională, inclusiv Acordul Internaţional al Drepturilor Civile şi Politice şi Convenţia Americană pentru Drepturile Omului. Limitările autonomiei şi ale confidenţialităţii nu pot fi justificate, exceptînd cazul în care îndeplinesc criteriile pentru orice restricţie a unui drept de bază, adică un scop legitim, proporţionalitate, necesitate şi nondiscriminare. În vreme ce protejarea sănătăţii este un scop guvernamental legitim, a incrimina folosirea drogurilor pentru a-i proteja pe oameni de la a-şi face rău singuri nu îndeplineşte criteriul necesităţii şi al proporţionalităţii.“

Nici unele dintre aceste întîmplări recente nu vor conduce, singure, la decriminalizare. Convenţiile internaţionale încă limitează spaţiul de mişcare al guvernelor, iar guvernul SUA rămîne în opoziţie faţă de orice întoarcere de la locul de plecare – strategia represivă şi prohibiţionistă pe care a urmat-o, începînd cu 1981. Chiar şi cele mai îndrăzneţe guverne latino-americane – inclusiv cele din Columbia, Uruguay şi Guatemala – sînt şovăitoare în a merge mai departe, mai ales dacă rămîn izolate.

Iar preşedinţii asemeni lui Dilma Rousseff din Brazilia, Enrique Pena Nieto din Mexic şi Cristina Fernández de Kirchner din Argentina rămîn fideli poziţiilor lor tradiţionale, conservatoare şi anacronice, nedorind să se cedeze pînă cînd opinia publică nu le va mai oferi o alternativă. Totuşi, ceva se agită în emisferă; pe măsură ce „momentele marijuanei“ sosesc cu o frecvenţă mai mare, poate fi departe o piatră de hotar?

Jorge G. Castaneda este profesor de politică şi de studii latino-americane şi caraibiene la Universitatea New York. Între 2000-2003 a fost ministru de Externe al Mexicului.

Copyright: Project Syndicate, 2013
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Patricia MIHAIL