Sasha Waltz & Guests la Sibiu

● Continu, coregrafia: Sasha Waltz; costume: Bernd Skodzig; decor: Thomas Schenk, Pia Maier Schriever, Sasha Waltz; light design: Martin Hauk; percuţie: Robyn Schulkowsky. Cu: Liza Alpízar Aguilar, Ayaka Azechi, Jirí Bartovanec, Davide Camplani, Maria Marta Colusi, Juan Kruz Diaz de Garaio Esnaola, Luc Dunberry, Edivaldo Ernesto, Delphine Gaborit, Florencia Lamarca, Sergiu Matis, Todd McQuade, Thomas Michaux, Virgis Puodziunas, Sasa Queliz, Zaratiana Randrianantenaina, Orlando Rodriguez, Mata Sakka, Yael Schnell, Xuan Shi, Shang-Chi Sun, Niannian Zhou.

De cîţiva ani, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu dezvoltă o secţiune de dans care a devenit una dintre atracţiile evenimentului. Nu numai că în ultimele ediţii a crescut semnificativ numărul spectacolelor coregrafice invitate, dar s-a diversificat şi paleta esteticilor prezentate, ajungînd pînă în zona instalaţiilor performative şi a nondansului. Peste toate astea, în fiecare an a existat un cap de afiş: Vertigo, Inbal Pinto and Avshalom Pollak Dance Company sau, în acest an, Sasha Waltz & Guests.

Unul dintre numele cele mai puternice în dansul contemporan actual, Sasha Waltz combină mişcarea cu artele vizuale. Interesată de spaţii – modul în care corpul se raportează la spaţiu, energiile care se creează în funcţie de spaţiu –, coregrafa a lucrat de mai multe ori în afara sălilor de spectacol – la Neues Museum Berlin sau la MAXXI din Roma. Continu – performance-ul prezentat la FITS în acest an – se bazează exact pe această relaţionare energetică dintre spaţiu şi corp: într-un cub negru pulsează un corp multiplu. Între rigiditatea pereţilor şi fluiditatea mişcării se creează un cîmp energetic care determină anumite stări.

Cu o coloană sonoră eclectică, de la opera lui Edgar Varèse – Arcana, la concertul lui Iannis Xenakis, cu un solo de percuţie interpretat live de Robyn Schulkowsky, de la Claude Vivier la Mozart, de la dans fără muzică la dans pe sunetul respiraţiei (respiraţia uneia dintre dansatoare imprimă ritmul celorlalţi), Continu este o istorie a umanului care porneşte de la tensiune, conflict, brut şi brutal, şi tinde spre un ideal seren. O mulţime eterogenă de 24 de dansatori funcţionează ca un singur trup amplificat, ca un sunet care se propagă prin boxe, se mişcă organic, pulsatil, cu o precizie chirurgicală, în care este comprimată energia. E o structură dinamică de duete, corpuri care se răsucesc unul în jurul altuia ca lianele. Grupul se deşiră în fracţiuni mici, cu fraze de mişcare repetitive, şi se regrupează într-un sincron perfect, pentru a se pulveriza şi a se acorda din nou. Urletele funcţionează ca un soundtrack, rochiile negre (de fapt, un albastru foarte închis) sînt lucioase, tăieturile lor abrupte sînt compensate de fluiditatea mătăsoasă, există permanent un cuplu de contraste care se pun reciproc în valoare, exact ca în conceptul coregrafic unde fluidul dă continuitate, tensiunea duce la serenitate, corpurile se armonizează. Luminile şi penumbra arcuiesc corpul multiplu, îl portretizează dinamic, subliniindu-i energia.

Spectacolul are două părţi, în oglindă, dar diferite. Tensiunea brutală din prima parte este aplanată complet, spaţiul devine alb, costumele sînt şi ele albe sau bej, la fel de fluide, spectaculozitatea nu se reduce – de exemplu, un ingenios mers pe pereţi –, doar liniştea coboară ca o binecuvîntare.

Spectacolul Sashei Waltz este o lucrare complexă, abstractă, puternică, despre instincte arhaice pe care le purtăm în noi, un performance neliniştitor şi cumva inconfortabil, dar este şi o admirabilă imagine a unei mulţimi de corpuri superbe, care funcţionează sincron, într-o demonstraţie de perfecţiune. Figuri diferite, de neuitat – o dansatoare seamănă cu Oona Chaplin tînără, o alta cu Nicole Kidman, două asiatice par desprinse din filmele lui Wong Kar Wai, un dansator de culoare seamănă cu un Jimmy Hendrix fără chitară, alţi doi sînt imaginea clişeică a scandinavilor, încă doi au vibraţia fierbinte a Americii de Sud. Printre performeri este şi dansatorul român Sergiu Matis, care lucrează de cîţiva ani cu Sasha Waltz. „Continu are două părţi, prima parte e violentă – acolo, Sasha încearcă să găsească esenţa pur umană, din perspectiva de azi, şi trece prin istoria omenirii comprimată în corp. (...) În partea a doua se schimbă perspectiva, e o pagină albă, ca un început. E deschisă interpretarea, dar se poate vedea că prima parte arată ce se întîmplă acum, violenţă, conflict, corpuri care se ciocnesc – chiar e reală lovirea –, iar partea a doua e calmă, e o viziune despre lume, e un pic mai liniştită, dar este în continuarea primei părţi, căci există paralele între ele. Partea a doua este o propunere de paradis, unul puţin naiv.“

Poate că sînt posibile diferite interpretări ale spectacolului, dar nivelul ridicat de performanţă al dansatorilor este indiscutabil. Sistemele de lucru în companiile de dans variază, însă există un numitor comun: disciplina drastică, aproape militărească (membrii companiei israeliene Vertigo trăiesc într-un chibuţ, iar viaţa are rutina şi duritatea din armată). La Sasha Waltz, duritatea muncii e aplanată de factorul uman. Sînt 12 membri ai companiei şi nenumăraţi invitaţi. „Munca e grea, dar grupul e format din oameni foarte plăcuţi şi asta face să fie mai uşor pentru că ne înţelegem foarte bine, sîntem buni prieteni, deşi venim de peste tot şi avem background-uri diferite. (...) Nivelul profesional e ridicat, chiar dacă dansatorii nu ar avea un nivel foarte ridicat înainte de a veni în compania Sashei, lucrul în ritmul de aici îi ridică la acest nivel. Sashei îi place să lucreze cu dansatori încă neformaţi, care nu au o educaţie corporală precisă, nu neapărat pentru că îi cizelează ea, ci pentru că absoarbe brutul ăsta. Îi place să lucreze cu oameni care nu sînt îndoctrinaţi în diferite tehnici, care au baza, dar sînt un pic anarhişti, împotriva normei, au viziunea lor, foarte personală. Eu sînt «guest» şi asta îmi convine pentru că îmi dă libertate să colaborez cu alţi coregrafi şi să lucrez piesele mele proprii. Acum fac un masterat în performance la Berlin, la Universitatea de Arte, şi asta îmi ia mult timp. Ceea ce fac cu Sasha Waltz îmi formează cumva rezistenţa împotriva dansului superestetizat. Pînă şi piesele Sashei se duc într-o zonă de contemporan estetizat. Cînd zici dans, asta vrei să vezi, şi Sasha se cam modulează pe gustul general. Influenţat de scena berlineză, vreau să văd în ce fel se poate extinde ideea de dans sau coregrafie. Nu vînez concepte pentru că e la modă, ci e o încercare de a înţelege dansul, mişcarea, sistemul ăsta impus de performance: eu fac, tu te uiţi.“

Sergiu Matis locuieşte la Berlin. În România a fost văzut (şi poate va mai fi) în performance-ul Duet, alături de muzicianul Vlaicu Golcea.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Ştefănescu, M. Marin