Muzici & fraze

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Muzici & fraze jpeg

● Revista Echinox, nr. 3/2012

Cea mai interesantă anchetă literară din ultimul timp am găsit-o recent, în revista clujeană Echinox, revistă cu numere tematice, pe care o citesc de fiecare dată cu plăcere şi pe care o recomand fără reţinere – păcat că nu are, din cauza finanţării defectuoase, şi apariţie regulată. Dedicată relaţiei dintre literatură şi muzică, ancheta se intitulează „Note de subsol“. Iată şi cele trei întrebări adresate de realizatorii Cosmina Moroşan şi Alex Văsieş celor 14 scriitori (cu excepţia Ruxandrei Cesereanu şi a Simonei Popescu, toţi au debutat în ultimii ani şi sînt, aproape majoritatea, poeţi): prima, cam stîngace formulată – „Ce fel de spaţiu creează muzica pe care o alegi faţă de literatură sau lucrează cu efecte egale la nivel de impact, intensitate, putere de seducţie şi, pînă la urmă, de ce nu, şanse de extindere a domeniului expresiv?“, „În ce măsură ţi-a influenţat muzica scrisul?“ şi „La care dintre cele două teritorii ai rămîne mai atent, pînă la sfîrşitul vieţii?“. Dintre toţi cei 14 scriitori care răspund întrebărilor, făcînd şi liste mai mari sau mai mici de genuri şi nume, doar doi au studiat şi au făcut şi muzică: Ştefan Baghiu şi Mihai Duţescu. Răspunsurile sînt – cum altfel – de tot felul, o parte dintre scriitori n-au o relaţie prea apropiată cu muzica, alţii sînt nişte buni ascultători, curioşi, exploratori, pasionaţi; unii găsesc, într-un fel sau altul, inspiraţie în muzici (curios însă, nu şi în versuri, cu excepţia lui Gabi Eftimie), alţii le ascultă ori le tratează, în relaţie cu literatura, cu destulă indiferenţă; şi doar Lavinia Branişte, spre exemplu, aduce în discuţie şi dansul.

Care ar fi relaţia dintre muzică şi literatură? Cum spuneam, lucrurile variază în mod sensibil, de la un scriitor la altul. Pentru Lavinia Branişte, muzica poate contribui la memoria involuntară şi atît („îmi fixează în memorie nişte situaţii sau locuri sau oameni“); pe Val Chimic, muzica a „afectat-o“, dar nu dezvoltă ideea; Ionuţ Chiva recunoaşte că „aproape fiecare poezie din instituţia moartă a poştei are în spate cîte o piesă care, în combinaţie cu anumite stări sufleteşti şi un număr de beri, declanşa oxitocina“; Andrei Doboş vede poezia drept „o intuiţie pură, sonoră“, dar atît (şi i se pare „dezgustător să preiei versuri de cîntece în poezie“ – dar parafraze sau versuri din alţi poeţi?); iar Cristina Ispas găseşte că muzica „stimulează percepţia şi amplifică emoţia, conferind realităţii peste care se pliază un strop de dramatism în plus“, dar atît. Cîţiva scriitori au sau au avut, scriind, o relaţie mult mai profundă cu muzica. Ruxandra Cesereanu spune că a scris „uneori, de-a lungul anilor, poezie pe muzici psihedelice, rock sau pop“ şi vorbeşte pe larg despre muzica psihedelică şi „dicteul automat psihedelic“, experimentat cu studenţii la cursurile de scriere creatoare. Simona Popescu, căreia îi plac coloanele sonore ale filmelor şi care a lucrat un roman colectiv cu studenţii, este şi ea în stare de liste eterogene infinite cu nume. Hit Girl (nu-i spun numele real, căci oricum toată lumea îl ştie) separă literatura în genurile poeziei şi prozei, pentru a apropia doar poezia de muzică, două arte care merg foarte bine împreună şi care se pot inspira reciproc: „Poezia şi muzica le percep ca arte de explozie – adică au la origine o reacţie de combustie rapidă (cu diferenţa că muzica ar fi echivalentul unui explozibil mai instabil, gen fulminat de mercur sau acid de plumb, care detonează la cel mai mic şoc, iar poezia ar fi un explozibil mai stabil, gen dinamită sau RDX); de cealaltă parte, proza, aşa cum o percep eu, e o artă de mocneală.“

Andrei Dósa, în cel mai interesant text al anchetei, după ce recunoaşte că la început a perceput aceste arte drept două teritorii incompatibile, dezvoltă o întreagă teorie a spaţiilor mentale create de muzică în funcţie de genuri, descriind cîteva „experienţe subiective direct legate de muzica ascultată în ultimul an“. Astfel, „jazzul de avangardă a avut ca rezultat texte cu un ritm mai languros, imagini care apăreau ca din spatele unor vitrine murdare“; „muzica electronică a produs imagini care păreau proiectate pe un ecran“; „cu muzica psihedelică şi drone nu există imagini rupte de subiect, subiectul însuşi se mişcă/înoată în fricile şi senzaţiile corporale“; „muzica ambientală a dus la poezia nonevenimentului, texte construite mai mult pe stare decît pe întîmplare, în care am încercat să fac auzită vocea unei instanţe poetice cu o identitate cît se poate de rarefiată“; „muzica trip-hop şi shoegaze am perceput-o ca pe un fond de başi, piperat cu tot felul de inserturi vocale şi inserturi de sunete înalte care pot deschide poveşti întregi“. Un alt poet care ar fi putut spune mai multe, la cîte ascultă, este Vlad Moldovan, dar, din păcate, după un început frumos, se pierde în parada propriului trip: „Consider că muzica este arta supremă şi toţi şi toate (literatura included) au de învăţat de la ea o lecţie a libertăţii infinite... În muzică avem codul adevărului, care este cel al desfăşurării şi complicaţiei energetice pornind de la impuls. Cînd spun «să înveţe», nu mă gîndesc la nici un fel de traducere sau echivalare – domeniile sînt şi trebuie să rămînă separate, însă există, în muzică, o dinamică omniprezentă analoagă oricărei forme de expresie şi existenţă. Gîndiţi-vă numai la forţa autonomiei, la invitaţia/dăruirea/solicitudinea, la forţa ei de sucţiune, dar şi la discreţia muzicii – în orice situaţie în care această rulează pe fundal. E un model de solicitudine şi de prospeţime pe care cineva nu ar dori să îl deprindă? Muzica este maestrul meu şi nu mi-a infuenţat doar scrisul, ci chiar şi periplul spiritual, prisma comprehensivă, calitatea conştientizării.“ Referitor la genuri, Bogdan Coşa, Andrei Doboş şi, din nou, Vlad Moldovan spun că ascultă şi le place hip-hop-ul, dar asta se vede deloc sau foarte puţin în ce scriu ei înşişi (moment în care am simţit lipsa unui Sorin Gherguţ).

La capitolul surprize simpatice (în ceea ce mă priveşte), Ruxandra Cesereanu ascultă Mars Volta, pe filiera Van der Graaf Generator – respect! Altfel, Simona Popescu are o megalistă de nume, atît de eterogenă (în mod căutat eterogenă), încît cu greu poţi crede că şi ascultă cu adevărat muzicile alea, probabil doar le-a auzit. E simpatic, însă, faptul că un oarecare snobism hipsteresc se face simţit la mai toţi tinerii poeţi, mai întîi prin felul condescendent cu care se disociază cu emfază de rock-ul clasic, gen Queen sau The Doors (mai puţin cel psihedelic, pe care par că-l acceptă prin experienţa electro) şi pun pe listele personale „post-“genuri şi nume obscure, cît mai underground, mai nişate şi mai hip (însă, semnificativ, foarte puţin jazz sau muzică contemporană), străini, şi nu români (hai că mergeau nişte The :Egocentrics, Coughy sau Norzeatic!); soft-uri, şi nu instrumente; DJ, şi nu muzicieni; postartişti, şi nu fondatori; track-uri, şi nu albume; mixaje, şi nu concepte; Youtube-uri, şi nu sisteme surround; digital, şi nu analog etc. Fapt care scoate în evidenţă şi mai mult lipsa de umor şi detaşare, căci nimeni, absolut nimeni nu spune/recunoaşte că ascultă şi muzici simple, uşoare sau penibile (moment în care am simţit lipsa unui Adi Şchiop). Asta pe lîngă acel tip de ignoranţă simpatică, rudă cu teribilismul; spre exemplu, pentru Bogdan Coşa pare că jazzul este doar o muzică „pseudo/complicată“, „zona contrabas etc.“, adică „o muzică activă, fără finalitate“.

Oricum, o anchetă foarte bună, în care se vede că scriitoriilor le-a plăcut subiectul şi au avut şi ce zice. Restul revistei, cu un conţinut centrat tot pe muzică, merită citită (şi ascultată) integral. Intraţi pe revistaechinox.ro!

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.