Gay story

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
Gay story jpeg

● Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, 2013.

Romanul precedent al Dorei Pavel, Pudră (Polirom, 2010), avea o premisă teribilă: un tînăr de 27 de ani, trezit din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii, se confruntă cu ceea ce s-ar putea numi „complicaţiile revenirii la viaţă“ („imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţă atunci cînd toţi te ştiau mort“). Fără să-şi amintească împrejurările morţii, postura de „mort indecis“ şi teama de a fi „suspectat de farsă“ îl pun în încurcătură şi amînă pînă dimineaţa „clipa abominabilă“ a întoarcerii acasă. Predilecţia pentru subiecte tari se vede şi în acest al patrulea roman al prozatoarei clujene, unde un tînăr gay este luat ostatic de un psihopat evadat dintr-un ospiciu, care-l atrage într-o fugă nocturnă prin pădurea de la marginea oraşului.

Operaţiunea de urmărire şi salvare pornită de autorităţi se loveşte, însă, de refuzul discret şi mascat al tînărului de a se lăsa eliberat. Monologul acestuia, sub forma unei scrisori/confesiuni imaginare, destinate bărbatului iubit, se transformă repede într-o meditaţie pe marginea solitudinii, izolării, evadării sociale. Tînărului gay, răpirea îi convine, se pliază fondului său latent de revoltă, şi noua condiţie de ostatic îi oferă brusc o libertate nesperată. Împreună cu răpitorul taciturn şi cu minţile rătăcite, căruia îi vorbeşte în gînd, ajunge, astfel, să dezvolte o anume simbioză, se identifică cu el la un anume nivel; din victimă, devine complicele propriei răpiri: „Tu circuli amuşinînd şi marcîndu-ţi teritoriul, fără să ştii că nimeni, nici unul dintre camarazii de «celulă» nu-ţi va lua urma, dinspre ortacii tăi scrîntiţi, zona e pustie. Eu înaintez, fugind şi eu tocmai de semeni, să-mi pierd urma. Avem nevoie unul de altul, pe criterii diferite, criteriile nu contează. Tu vii spre mine instinctiv, eu, spre tine, din calcul egoist. Cînd eşti neînţeles în dragoste, cum sînt eu, îţi ajunge un «prieten» ca tine, răpitor, să-ţi protejeze somnul şi călătoria. Oricîţi «întemniţaţi» ai lăsat în urmă, tu rîvneşti doar compania mea. Deşi aflaţi, la fel ca tine, în captivitate, ceilalţi nu-şi simt limita, n-au alte aspiraţii. Pentru o fracţiune de secundă, poarta sanatoriului o fi fost şi pentru ei egal deschisă, nu? Nu s-au urnit. Deşi liberi, la fel ca mine, semenii mei nu-şi resimt libertatea ca pe-o încarcerare. Izolarea mea de acum e diferită de izolarea ta de acum, însă ele au nevoie una de alta, pentru a se apăra de acelaşi inamic: de om, da, omul e inamicul! Tu vii dinspre el cu siguranţa demenţei, eu cu stîngăcia perversiunii...“

O întreagă metaforă a fugii şi-a ascunderii se construieşte astfel, în timp ce tînărul – pe nume Cezar Braia – îşi continuă scrisoarea imaginară, plină de dragoste şi abjecţie, către bărbatul iubit, un tip mai bătrîn cu 12 ani, lectorul din off al reportajelor sportive de Televiziune, un fel de fante de cafenea, genul de celebritate locală. Stimulată de situaţia-limtă, confesiunea îndrăgostitului fugar coboară pînă în copilărie, cînd, după naşterea fratelui său mai mic – Flaviu, suferă de o aparentă lipsă de atenţie maternă şi capătă convingerea că dragostea a fost reorientată şi redistribuită, că a fost „înlocuit“ de părinţii săi. Această traumă îl împinge înspre diverse strategii de recuperare a atenţiei, inventîndu-şi slăbiciuni, ticuri şi fobii al căror teatru îl joacă cu o anume perversitate infantilă. Simularea fricilor şi a handicapurilor spre a stîrni îngrijorare şi compasiune pentru a atrage atenţia, devine – mai mult decît o joacă – rolul copilăriei lui Cezar, sfîrşite prematur, cu divorţul părinţilor şi despărţirea de fratele său, care rămîne cu mama.
Întîlnirea celor doi fraţi, după cîţiva ani, într-o tabără şcolară, este momentul în care rolurile apar, însă, inversate. Fragilul Flaviu, vizibil marcat de recenta moarte a mamei lor, al cărei martor fusese, este cel care îi dă vestea unui Cezar distant: „Pentru prima oară de cînd mă ştiam, m-am simţit cu adevărat singur în compania lui, panicat şi speriat, poate experimentul încremenirii îi va reuşi şi va muri şi el chiar atunci, acolo, lîngă mine, sub ochii mei, totuşi n-am făcut nimic să-l clintesc, să-l tulbur, voinţa lui de a sfîrşi părea mai mare decît voinţa mea de a-l salva, decît pornirea mea de a-l mîngîia, şi tot ce-am putut face a fost să mă reped să-l ridic de subsuori în clipa în care l-am auzit izbucnind într-un hohot pe care eu îl crezusem de plîns...“

Tot acest insight psihologic – despre complexul oedipian, lipsa figurii paterne, culpabilitatea infantilă, doliu şi sexualitate pervertită etc. – este pus în diverse naraţiuni nu tocmai inocente, căci Cezar are studii – neterminate – de psihologie. În fond, confesiunea lui către bărbatul pe care-l iubeşte – dar care, înţelegem, nu-i răspunde dragostei – este povestea educaţiei sentimentale pe care a primit-o, în adolescenţă, de la diverşi substituţi paterni. Pierderea inocenţei şi (auto)dezvăluirea „înclinaţiilor sexuale“ în compania unui pilot de avion, apoi a unui jucător de polo, prima relaţie serioasă cu un galerist (consumată în paralel cu reacţia resemnată a tatălui relativ absent şi cumva indiferent faţă de orientarea sexuală a fiului), aventura cu un barman bisexual – toate aceste scene de dragoste pederastă surprind balansul de cruzime şi tandreţe, şi absolut fiecare are ceva memorabil. Episodul hîrjonelilor cu galeristul Ţeus, încheiat cu o lungă scenă de felaţie, deschide, practic, un capitol în literatura homoerotică românească aproape inexistentă: „...îmi presează şi mai tare ceafa cu palma lui răsfirată, pe care mi-o încleştează în păr, forfecîndu-mi-l pînă spre frunte şi înapoi, buzele mele înaintează punctual, ca pliscul unui vultur înviat subit, cu toate simţurile încordate la maxim pe reliefurile unei prăzi neaşteptate, încă vie, picată din cer, pe cînd Ţeus suflă accelerat, se-nconvoaie, se-ncordează şi, în loc să mă mîngîie, îmi strînge ca-n menghină maxilarele cu ambele mîini, îndesînd tot ce are el mai de preţ şi mai umflat în acea clipă între pereţii gîtlejului meu dilatat la limita sufocării, repetînd ca un maniac plîngăcios, ce vrei, mă’, Cez, ce mai vrei, mă’, Cez, na, ia tot, ce să mă fac eu cu tine, niciodată nu-ţi ajunge.“

În tot acest timp, fuga rătăcitoare prin pădure a celor doi – răpitorul psihopat evadat din ospiciu şi ostaticul gay îndrăgostit pînă la obsesie – îşi continuă marşul simbolic al refuzului oamenilor, ostili şi limitaţi, ei înşişi „maratonişti mărunţi, difuzi prin viaţă“. Fuga celor doi outlaws – unul, sustras normelor mentale, celălalt, în afara ordinii sexuale – are ceva animalic în desfăşurarea ei sub survolul luminilor de elicopter, semnifică, de fapt, vînătoarea exemplarelor diferenţei, un runaway escape show în cheie morală, care să astîmpere setea de senzaţional a masei. Numai că finalul, deopotrivă al fugii şi al confesiunii (confesiunea, prin natura ei masochistă, este ea însăşi o fugă de prejudecăţi şi prohibiţii, un marş susţinut pentru diferenţă), aduce o schimbare neaşteptată de perspectivă. Surpriza finală are proporţiile ei şi închide cumva rotund acest queer psy novel, inedit în proza românească. Scris alert şi fluent (în ciuda unor fraze lungi şi foarte lungi), în stilistica uşor preţioasă, pe alocuri, a autoarei, acestui mic roman homoerotic, cu substrat psihanalitic (sexualitatea aşa-zis deviantă este, de altfel, o marcă a prozei Dorei Pavel), i-aş reproşa limbajul sexual – pe alocuri ezitant, eufemistic. În general, rămîne un mare mister pentru mine pudoarea lexicală a scriitorului român. E adevărat, Dora Pavel foloseşte, la un moment dat, cît se poate de firesc, cuvîntul „futai“, dar am simţit nevoia unui limbaj nu neapărat explicit, însă ceva mai natural. Altfel, Do Not Cross este, la jumătatea acestui an, cel mai interesant roman.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.