Gay story

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
Gay story jpeg

● Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, 2013.

Romanul precedent al Dorei Pavel, Pudră (Polirom, 2010), avea o premisă teribilă: un tînăr de 27 de ani, trezit din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii, se confruntă cu ceea ce s-ar putea numi „complicaţiile revenirii la viaţă“ („imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţă atunci cînd toţi te ştiau mort“). Fără să-şi amintească împrejurările morţii, postura de „mort indecis“ şi teama de a fi „suspectat de farsă“ îl pun în încurcătură şi amînă pînă dimineaţa „clipa abominabilă“ a întoarcerii acasă. Predilecţia pentru subiecte tari se vede şi în acest al patrulea roman al prozatoarei clujene, unde un tînăr gay este luat ostatic de un psihopat evadat dintr-un ospiciu, care-l atrage într-o fugă nocturnă prin pădurea de la marginea oraşului.

Operaţiunea de urmărire şi salvare pornită de autorităţi se loveşte, însă, de refuzul discret şi mascat al tînărului de a se lăsa eliberat. Monologul acestuia, sub forma unei scrisori/confesiuni imaginare, destinate bărbatului iubit, se transformă repede într-o meditaţie pe marginea solitudinii, izolării, evadării sociale. Tînărului gay, răpirea îi convine, se pliază fondului său latent de revoltă, şi noua condiţie de ostatic îi oferă brusc o libertate nesperată. Împreună cu răpitorul taciturn şi cu minţile rătăcite, căruia îi vorbeşte în gînd, ajunge, astfel, să dezvolte o anume simbioză, se identifică cu el la un anume nivel; din victimă, devine complicele propriei răpiri: „Tu circuli amuşinînd şi marcîndu-ţi teritoriul, fără să ştii că nimeni, nici unul dintre camarazii de «celulă» nu-ţi va lua urma, dinspre ortacii tăi scrîntiţi, zona e pustie. Eu înaintez, fugind şi eu tocmai de semeni, să-mi pierd urma. Avem nevoie unul de altul, pe criterii diferite, criteriile nu contează. Tu vii spre mine instinctiv, eu, spre tine, din calcul egoist. Cînd eşti neînţeles în dragoste, cum sînt eu, îţi ajunge un «prieten» ca tine, răpitor, să-ţi protejeze somnul şi călătoria. Oricîţi «întemniţaţi» ai lăsat în urmă, tu rîvneşti doar compania mea. Deşi aflaţi, la fel ca tine, în captivitate, ceilalţi nu-şi simt limita, n-au alte aspiraţii. Pentru o fracţiune de secundă, poarta sanatoriului o fi fost şi pentru ei egal deschisă, nu? Nu s-au urnit. Deşi liberi, la fel ca mine, semenii mei nu-şi resimt libertatea ca pe-o încarcerare. Izolarea mea de acum e diferită de izolarea ta de acum, însă ele au nevoie una de alta, pentru a se apăra de acelaşi inamic: de om, da, omul e inamicul! Tu vii dinspre el cu siguranţa demenţei, eu cu stîngăcia perversiunii...“

O întreagă metaforă a fugii şi-a ascunderii se construieşte astfel, în timp ce tînărul – pe nume Cezar Braia – îşi continuă scrisoarea imaginară, plină de dragoste şi abjecţie, către bărbatul iubit, un tip mai bătrîn cu 12 ani, lectorul din off al reportajelor sportive de Televiziune, un fel de fante de cafenea, genul de celebritate locală. Stimulată de situaţia-limtă, confesiunea îndrăgostitului fugar coboară pînă în copilărie, cînd, după naşterea fratelui său mai mic – Flaviu, suferă de o aparentă lipsă de atenţie maternă şi capătă convingerea că dragostea a fost reorientată şi redistribuită, că a fost „înlocuit“ de părinţii săi. Această traumă îl împinge înspre diverse strategii de recuperare a atenţiei, inventîndu-şi slăbiciuni, ticuri şi fobii al căror teatru îl joacă cu o anume perversitate infantilă. Simularea fricilor şi a handicapurilor spre a stîrni îngrijorare şi compasiune pentru a atrage atenţia, devine – mai mult decît o joacă – rolul copilăriei lui Cezar, sfîrşite prematur, cu divorţul părinţilor şi despărţirea de fratele său, care rămîne cu mama.
Întîlnirea celor doi fraţi, după cîţiva ani, într-o tabără şcolară, este momentul în care rolurile apar, însă, inversate. Fragilul Flaviu, vizibil marcat de recenta moarte a mamei lor, al cărei martor fusese, este cel care îi dă vestea unui Cezar distant: „Pentru prima oară de cînd mă ştiam, m-am simţit cu adevărat singur în compania lui, panicat şi speriat, poate experimentul încremenirii îi va reuşi şi va muri şi el chiar atunci, acolo, lîngă mine, sub ochii mei, totuşi n-am făcut nimic să-l clintesc, să-l tulbur, voinţa lui de a sfîrşi părea mai mare decît voinţa mea de a-l salva, decît pornirea mea de a-l mîngîia, şi tot ce-am putut face a fost să mă reped să-l ridic de subsuori în clipa în care l-am auzit izbucnind într-un hohot pe care eu îl crezusem de plîns...“

Tot acest insight psihologic – despre complexul oedipian, lipsa figurii paterne, culpabilitatea infantilă, doliu şi sexualitate pervertită etc. – este pus în diverse naraţiuni nu tocmai inocente, căci Cezar are studii – neterminate – de psihologie. În fond, confesiunea lui către bărbatul pe care-l iubeşte – dar care, înţelegem, nu-i răspunde dragostei – este povestea educaţiei sentimentale pe care a primit-o, în adolescenţă, de la diverşi substituţi paterni. Pierderea inocenţei şi (auto)dezvăluirea „înclinaţiilor sexuale“ în compania unui pilot de avion, apoi a unui jucător de polo, prima relaţie serioasă cu un galerist (consumată în paralel cu reacţia resemnată a tatălui relativ absent şi cumva indiferent faţă de orientarea sexuală a fiului), aventura cu un barman bisexual – toate aceste scene de dragoste pederastă surprind balansul de cruzime şi tandreţe, şi absolut fiecare are ceva memorabil. Episodul hîrjonelilor cu galeristul Ţeus, încheiat cu o lungă scenă de felaţie, deschide, practic, un capitol în literatura homoerotică românească aproape inexistentă: „...îmi presează şi mai tare ceafa cu palma lui răsfirată, pe care mi-o încleştează în păr, forfecîndu-mi-l pînă spre frunte şi înapoi, buzele mele înaintează punctual, ca pliscul unui vultur înviat subit, cu toate simţurile încordate la maxim pe reliefurile unei prăzi neaşteptate, încă vie, picată din cer, pe cînd Ţeus suflă accelerat, se-nconvoaie, se-ncordează şi, în loc să mă mîngîie, îmi strînge ca-n menghină maxilarele cu ambele mîini, îndesînd tot ce are el mai de preţ şi mai umflat în acea clipă între pereţii gîtlejului meu dilatat la limita sufocării, repetînd ca un maniac plîngăcios, ce vrei, mă’, Cez, ce mai vrei, mă’, Cez, na, ia tot, ce să mă fac eu cu tine, niciodată nu-ţi ajunge.“

În tot acest timp, fuga rătăcitoare prin pădure a celor doi – răpitorul psihopat evadat din ospiciu şi ostaticul gay îndrăgostit pînă la obsesie – îşi continuă marşul simbolic al refuzului oamenilor, ostili şi limitaţi, ei înşişi „maratonişti mărunţi, difuzi prin viaţă“. Fuga celor doi outlaws – unul, sustras normelor mentale, celălalt, în afara ordinii sexuale – are ceva animalic în desfăşurarea ei sub survolul luminilor de elicopter, semnifică, de fapt, vînătoarea exemplarelor diferenţei, un runaway escape show în cheie morală, care să astîmpere setea de senzaţional a masei. Numai că finalul, deopotrivă al fugii şi al confesiunii (confesiunea, prin natura ei masochistă, este ea însăşi o fugă de prejudecăţi şi prohibiţii, un marş susţinut pentru diferenţă), aduce o schimbare neaşteptată de perspectivă. Surpriza finală are proporţiile ei şi închide cumva rotund acest queer psy novel, inedit în proza românească. Scris alert şi fluent (în ciuda unor fraze lungi şi foarte lungi), în stilistica uşor preţioasă, pe alocuri, a autoarei, acestui mic roman homoerotic, cu substrat psihanalitic (sexualitatea aşa-zis deviantă este, de altfel, o marcă a prozei Dorei Pavel), i-aş reproşa limbajul sexual – pe alocuri ezitant, eufemistic. În general, rămîne un mare mister pentru mine pudoarea lexicală a scriitorului român. E adevărat, Dora Pavel foloseşte, la un moment dat, cît se poate de firesc, cuvîntul „futai“, dar am simţit nevoia unui limbaj nu neapărat explicit, însă ceva mai natural. Altfel, Do Not Cross este, la jumătatea acestui an, cel mai interesant roman.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.