De ce avem nevoie de Festivalul de Film Românesc de la New York

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
De ce avem nevoie de Festivalul de Film Românesc de la New York jpeg

- "Donăm un pic şi ne reparăm onoarea" -

Ajuns la a opta ediţie şi reinventat anul trecut de către echipa Romanian Film Initiative – în contextul refuzului Institutului Cultural Român de a mai susţine acest eveniment atît de necesar pentru cinematografia românească – „Making Waves“ urmează să aibă loc la finalul lui 2013, fiind finanţat în cea mai mare parte prin crowdfunding (www.filmetc.org/kickstarter). I-am rugat pe cîţiva actori importanţi ai industriei cinematografice (şi nu numai) de la noi să ne spună de ce avem nevoie de acest festival şi de ce e important să ne mobilizăm şi să ne promovăm cu resurse proprii. Pe noi ne-au convins.

Lucian PINTILIE,
regizor

Susţin „Making Waves“ pentru că echipa care-l organizează – şi căreia îi admir efortul susţinut, în ciuda atîtor obstacole – are perseverenţa de a realiza un festival de înaltă ţinută la New York, un eveniment atît de necesar cinematografiei româneşti. Filmele prezentate la Lincoln Center sînt aşteptate, dar mai ales neaşteptate, clasice şi iconoclaste, şocante, emoţionante, amuzant de tragice, tragic de amuzante. Work in progress = world in progress – îi doresc viaţă lungă Festivalului „Making Waves“.

● Adina PINTILIE,
regizor

Pentru că unul dintre cele mai valoroase produse culturale româneşti din ultimii ani este cinema-ul. Pentru că promovarea internaţională a cinema-ului românesc este implicit un serviciu major adus imaginii României în lume. Pentru că, aşa cum demonstrează succesul ediţiilor anterioare şi ecoul major de care s-a bucurat festivalul, există un interes din ce în ce mai mare în rîndurile publicului american pentru cinema-ul românesc – interes cultivat de echipa festivalului cu talent, perseverenţă şi profesionalism. Pentru că „Making Waves“ e, în sine, un „statement“ politic impresionant şi o mostră de mare curaj, de admirabilă „rezistenţă prin cultură“.

Corneliu PORUMBOIU,
regizor

„Making Waves“ este, indiscutabil, cel mai important festival de film românesc din afara ţării. În plus, se desfăşoară la Lincoln Center, un punct central în viaţa culturală a New York-ului. Cred că trebuie să susţinem acest festival, în contextul în care piaţa din America e greu accesibilă şi foarte puţine filme româneşti au posibilitatea de a fi distribuite acolo. În cadrul „Making Waves“ au şansa de a fi proiectate filme noi, care n-au avut distribuţie în State, sau filme mai vechi româneşti care n-au trecut niciodată Oceanul.

Din păcate, statul român nu mai are absolut nici o implicare în acest festival. De aceea, e important să păstrăm „Making Waves“; altfel, s-ar irosi o muncă de ani de zile. Puţină lume ştie că acest festival a avut loc la început în altă parte şi că, în timp, şi-a căpătat un renume, astfel încît a ajuns să fie găzduit de Lincoln Center. Nesusţinîndu-l, riscăm să-l pierdem.

● Mona NICOARĂ,
regizor

„Making Waves“ e necesar din multe motive: este o oportunitate unică pentru filme româneşti, care altminteri nu ar ajunge la publicul şi în industria de film din SUA, ambele dependente de o piaţă de distribuţie prea puţin generoasă cu arta europeană; continuitatea festivalului este esenţială pentru păstrarea prestigiului pe care cinematografia noastră şi l-a cîştigat în lumea filmului independent de aici; şi, nu în ultimul rînd, acest showcase cu o selecţie atentă pune acele cîteva vîrfuri mai cunoscute în context istoric şi creativ, şi înlătură iluzia accidentalului în cinematografia românească.

Dar, pentru mine, care trăiesc la New York, „Making Waves“ este în primul rînd o necesitate personală: e o bucăţică de „acasă“. Toţi cei care am mers la festival de-a lungul anilor, la Tribeca Cinemas şi apoi la Lincoln Center, ştim că întîlnirea anuală dintre oamenii de film din ţară şi cei de aici, din SUA, are magia şi căldura ei specială, inconfundabilă chiar şi în contextul suprasaturat al New York-ului. E un mic TIFF, o doză anuală de drog bine preparat şi bine administrat, astfel încît să creeze dependenţă.

Radu JUDE,
regizor

Cînd faci un film, îţi doreşti ca el să ajungă să fie văzut de cît mai multă lume. Şi de foarte multe ori, asta se întîmpla cu ajutorul altora, al unor oameni care nu sînt implicaţi în producţia filmului respectiv. Iar cînd ei o fac din proprie iniţiativă, fără ca asta să ţină de „fişa postului“ de la o instituţie oarecare, probabilitatea de succes creşte pentru că avem de-a face cu oameni pasionaţi sau măcar interesaţi autentic de film şi de promovarea lui acolo unde contează. Într-un fel, făcînd-o pe cont propriu, oamenii ăştia îşi asumă succesul sau eşecul evenimentului, fără să poată pasa responsabilitatea altcuiva, iar asta mă face să-i simt cumva apropiaţi. În plus, la cît de fragilă e situaţia oricărei instituţii culturale din România (vezi cazul ICR), o alternativă de acest tip se dovedeşte a fi şi mai importantă pentru că poate fi mult mai stabilă.

Ada SOLOMON,
producător

Eu cred că „Making Waves“ e necesar pentru că face valuri. Pentru că atrage atenţia. Pentru că adună şi împarte energie bună. Pentru că, pentru orice produs cultural din lume, faptul de a fi prezentat în inima New York-ului e un lucru foarte mare. Pentru că prezenţa la Lincoln Center înseamnă recunoaştere şi cunoaştere. Pentru că nu oricine ajunge acolo, în faţa acelui public „ales“.

Participarea susţinătorilor anonimi la strîngerea de fonduri e un gest de susţinere şi de înţelegere a importanţei acestui eveniment. Este un semnal prin care, după puterile fiecăruia, se spune mult mai răspicat: avem nevoie de vizibilitate pentru produsele culturale de calitate din România. Şi este, în acelaşi timp, o atenţionare de „cod roşu“, prin care autorităţile sînt anunţate că, pentru cetăţeanul de rînd, cultura şi promovarea acesteia contează. Valurile pe care le-a stîrnit „Making Waves“ anul trecut, fie şi doar prin faptul că au reuşit să strîngă banii pentru eveniment într-un timp atît de scurt, au demonstrat solidaritate şi interes.

În fond, susţinerea aceasta, efectivă şi anonimă, este un semn că sîntem încă sănătoşi, puternici şi, la nevoie, împreună.

Dan PERJOVSCHI,
artist vizual

Ani de zile trebuia să explic de unde vin – Brâncuşi, Tzara, Nadia Comăneci. După ce-au apărut Puiu, Porumboiu et comp., veneam din ţara cu filme bune.

Cine cunoaşte cît de cît New York-ul îşi poate imagina că a trezi interes în oraşul cu un milion de teatre, muzee şi galerii este un lucru excepţional. Filmele româneşti premiate la Cannes, Berlin şi Sarajevo au reuşit asta. De cîţiva ani, Festivalul de Film Românesc face valuri în ţara balaurului Hollywood. Cît timp a fost posibil, s-a făcut cu sprijinul statului. Acum, statul are altă filozofie, naţional-pompieristă, fără „experimente“ şi „mizerabilism“. Aşa că festivalul s-a făcut cu sprijinul publicului, care-a kickdonat un sfert de buget. De restul s-a ocupat echipa Romanian Film Initiative. A ieşit superbine, cu săli pline şi cronici mişto.

Anul ăsta e de făcut la fel. Putem rezolva singuri treaba. Donăm un pic şi ne reperăm onoarea. Fără umilinţe, fără birocraţii infernale sau pomeni politice. Putem contribui la un proiect care arată o Românie sigură pe sine, creativă şi (auto)critică. Aşa cum ne-ar place să fie.

Îmi plac teribil lucrurile mici, care creează posibilităţile mari... kickstarter.

Cristina FLUTUR,
actriţă

Faptul că avem nevoie de „Making Waves“ la New York mi se pare o chestiune de bun-simţ, care în mod normal n-ar mai trebui să aibă nevoie de nici o lămurire. E ca şi cînd ai începe să explici un adevăr evident, pe care îl ştie toată lumea. Întrebarea ar fi, mai degrabă: Cum să nu avem nevoie de „Making Waves“ la New York? A face valuri oriunde în lume înseamnă ceva. A face valuri la New York e deja un lucru mare. Iar filmul românesc are în prezent cu ce şi e cît se poate de firesc să ia şansa asta şi să fie arătat lumii. Mai ales că nu e simplu să ai atenţia unui public cum e cel de la New York, care a văzut multe... Şi totuşi, la festival, sălile sînt pline, ziarele scriu cu poftă şi vestea unui cinema de bună calitate se răspîndeşte. Şi nu oricare cinema, ci al nostru, cu regizori de la noi, cu actori de la noi, cu poveşti de la noi, care emoţionează acolo, departe, peste mări şi ţări.

Cătălin CRISTUŢIU,
monteur

Există cîteva locuri în lume unde presa culturală este relevantă la nivel mondial: Londra, Paris, New York. Să organizezi un eveniment anual credibil, care expune producţiile româneşti de cinema, presei şi publicului unei astfel de metropole, este cel mai bun lucru care se poate întîmpla unui film de artă şi, finalmente, ţării producătoare. Tot demersul mi se pare atît de natural şi de necesar, încît îmi este greu să îi găsesc justificări. Cred că ecourile din presa americană sînt mai bune decît orice argument scris post factum, din România.

Situaţia în care ne aflăm este un test de solidaritate şi de gîndire limpede pentru noi, din momentul în care statul român a hotărît să-şi fure singur pălăria.

au consemnat Ana Maria SANDU şi Luiza VASILIU

Foto: D. Perjovschi

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.