"Iubim mult muzica populară românească"

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
"Iubim mult muzica populară românească" jpeg

- interviu cu violonistul Colin JACOBSEN, cvartetul "Brooklyn Rider" -

În 3 iunie 2013, Casa de discuri Mercury – divizie a concernului Universal Music, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa muzicală – lansează cel mai nou disc al cvartetului american „Brooklyn Rider“. Cînd am văzut prima dată informaţiile despre disc, mi-a atras atenţia faptul că una dintre piese era dedicată Romicăi Puceanu, ceea ce mi s-a părut ieşit din comun pentru un cvartet ai cărui membri par că nu au nici o legătură cu România, cel puţin dacă le vezi numele: Johnny Gandelsman şi Colin Jacobsen – viori, Nicholas Cord – violă şi Eric Jacobsen – violoncel. Nu ştiam nici cine erau Culai şi Ljova, coautorii primei suite de pe disc. Pur şi simplu, am ascultat acest disc şi am rămas fascinată pentru că prima lucrare este, de fapt, clar inspirată de piese populare româneşti, în admirabile aranjamente şi interpretări.

Am vrut să aflu mai mult. Şi aşa cum descoperit că, de fapt, Culai este Nicolae Neacşu, unul dintre membrii fondatori ai Tarafului Haiducilor (cîntăreţul s-a stins din viaţă în 2002), iar Ljova este un compozitor rus de 35 ani care a realizat aranjamentele pieselor cîntate cîndva de Culai (premiera lucrării a avut loc în 2012 la New York). Însă şi mai multe veţi afla de la Colin Jacobsen, membru al cvartetului „Brooklyn Rider“.

În primul rînd, aş vrea să ştiu cum l-aţi descoperit pe Culai şi de ce aveţi muzică populară românească pe noul dvs. CD.

Personal, am văzut un film acum zece ani, care se numea Latcho Drom, un documentar minunat, al regizorului Tony Gatlif, care avea în prim-plan Taraful Haiducilor, al cărui lider era Culai. Cel a scris lucrarea pe temele lui Culai se numeşte Ljova, el a fost la Clejani şi a lucrat cu Taraful Haiducilor.

Cînd s-a întîmplat asta?

Nu ştiu exact, cred că în urmă cu patru-cinci ani, a fost acolo împreună cu alt compozitor; au lucrat împreună la coloana sonoră a unui film de Ford Coppola – Tinereţe fără tinereţe.

Ştiţi, eu am fost crescut ca un muzician clasic; eu şi fratele meu, care este violoncelist în cvartetul „Brooklyn Rider“, provenim dintr-o familie de muzicieni: tatăl nostru este membru al orchestrei Operei Metropolitane din New York. Însă, la un moment dat, pe drum, am început să întîlnim muzici provenind din surse foarte diferite, în special din zona tradiţională şi, cînd studiam la Juilliard, mi s-a părut că această muzică este un antidot, ceva care are rădăcini şi viaţă, nu este ca o veche mobilă de colecţie, prăfuită într-un colţ. Am înţeles că muzica clasică însăşi este rezultatul amestecului între ceea ce considerăm formele muzicii clasice, precum cea de fugă, de exemplu, şi muzica populară, tradiţională. Vedem asta la Haydn, la Brahms, la Bartók şi cred că, la scurt timp după al Doilea Război Mondial, a existat un soi de interdicţie de a scrie muzică inspirată de folclor, ceea ce mi se pare înfricoşător. Acum, însă, compozitorii aduc din nou în faţă rădăcinile populare ale muzicii şi sper că într-un mod fericit.

Cvartetul „Brooklyn Rider“ i-a comandat lui Ljova lucrarea pe temele lui Culai.

Da, noi i-am cerut lui Ljova să scrie această piesă pentru noi. El a mai lucrat cu noi – în ceea ce priveşte aranjamentele – şi la albumul nostru anterior, cu o minunată muzică persană, disc numit Kayhan Kalhor – Silent City. Ljova trăieşte în New York, compune, cîntă la violă, are propria formaţie. Ljova a ales materialul pentru actualul album, A walk on fire. Noi am văzut Taraful Haiducilor la New York de două-trei ori, în concert, dar cred că, în acel moment, Culai nu mai era în viaţă.

Interpretaţi foarte bine muzica populară românească, o simţiţi foarte bine. Care e secretul?

Cred că, pur şi simplu, iubim mult muzica populară românească. Ceea ce ne place la cvartetul nostru de coarde este flexibilitatea lui, poţi să te întîlneşti cu multe dintre tradiţiile lumii. Am lucrat mult cu muzicieni persani şi cîteva dintre ornamentele incredibile pe care le creează aceştia, ca şi faptul că avem în faţă o muzică modală realizează o legătură – în sensul bun – între muzica persană şi cea românească. Aceste muzici sînt, desigur, total diferite, dar cred că, totuşi, ele depăşesc graniţele.

Ascultîndu-vă, m-am gîndit că vreun membru al cvartetului are ascendenţă românească…

A, e un foarte frumos compliment pentru noi. Dar să ştiţi că nu este adevărat. Noi am crescut în New York, cîntînd muzică clasică, nu sîntem germani, nu sîntem francezi, am avut profesori minunaţi, care ne-au învăţat să intrăm în lumea muzicii pe care o cîntăm, indiferent care este ea. Seamănă oarecum cu munca unui actor: ei primesc un text şi trebuie să se gîndească cum să dea viaţă personajului, ca să fie cît mai credibil posibil. Deci, este ceva normal pentru noi să ne scufundăm în munca noastră – este doar ceva ce am făcut toată viaţa.

E adevărat, dar trebuie să fii un actor foarte bun, asta face diferenţa! Aş vrea să ne spuneţi de ce albumul se numeşte A Walking Fire.

Este un extras dintr-un vers al poetului sufit Rumi. Noi am ascultat şi am cîntat multă muzică împreună, în cvartet, alături de muzicieni persani. Am fost uimit de bogăţia culturii persane, în toate aspectele sale: caligrafie, muzică, poezie. Poeziile lui Rumi au fost mereu o sursă de inspiraţie pentru mine – este atîta dragoste, atîta umanitate în ele. Cred că în ceea ce priveşte discul, A Walking Fire înseamnă să te laşi inspirat de călătorie, ca mijloc de a stimula creativitatea, cînd ieşi din tine însuţi, cînd treci graniţa şi regăseşti lucruri noi, neobişnuite, cum reacţionezi în această situaţie. Poate că focul este al creativităţii, pentru că deschizi fereastră către o nouă lume, şi cînd revii într-a ta, revii schimbat.

Vorbiţi foarte frumos despre aceste lucruri, poate şi pentru că sînteţi autorul celor trei miniaturi pentru cvartet de coarde…

În primul rînd, sînt miniaturi pentru că am vrut să amintesc miniaturile pictate de persani: ele recreează, într-un spaţiu foarte mic, poveşti epice mari, despre dragoste şi alte experienţe umane. Toate detaliile din aceste miniaturi sînt incredibile. Caligrafia ascunde, de asemenea, detalii atît de bogate! În general, îmi place textura: poate fi a unui covor, dar şi a unor ornamente muzicale, iar cînd transpunem aceste lucruri în muzica pentru cvartet de coarde, poate rezulta o multitudine a vocilor ce pare a fi o tapiserie. Şi apoi, mai există această idee a pierderii de sine în dragoste – este firul roşu care leagă cele trei miniaturi ale mele, dar este şi o conexiune cu poemele lui Rumi.

Şi despre Bartók? Mi-l amintesc pe Eugene Drucker de la Cvartetul Emerson care spunea că în muzica lui Bartók regăsim un summum al influenţelor provenite din zona Europei estice.

Da, sigur că îi iubim lucrările şi considerăm că cvartetele lui sînt printre cele mai bune opusuri scrise vreodată pentru cvartet de coarde. Ceea ce am gîndit în ceea ce priveşte albumul nostru a fost că Bartók este marele model muzical pentru oamenii care fac astăzi muzică, şi aici mă includ şi pe mine. Felul în care reuşeşte să aducă în muzica sa experienţele lui – muzica populară, faptul că a fost pianist – şi să transforme experienţele sale într-o muzică nouă este un model important. Cvartetul nr. 2 de Bartók este una dintre lucrările noastre preferate şi cred că constituie inima noului nostru album.

Faptul că voi, cei din cvartetul „Brooklyn Rider“, aţi lucrat în cadrul ansamblului „Silk Road Project“ (n.r. – înfiinţat de violoncelistul Yo-Yo Ma) cred că a avut influenţe importante…

Da, a avut o influenţă formatoare asupra fiecăruia dintre noi. Violonistul şi eu am cîntat în acest ansamblu încă de la început, din 2000; fratele meu şi celălalt violonist au venit curînd după aceea. Faptul că vrem să ne vedem cvartetul ca pe o experienţă fără limite vine din acea experienţă, din lucrul cu acel grup.

Pentru cei care cumpără de pe iTunes albumul dvs., există trei bonusuri – două cu muzica lui Grigoraş Dinicu. Aţi cîntat aceste lucrări pentru prima oară cînd eraţi membri ai „Silk Road Project“?

Da, cred că da. Johnny şGandelsmanţ din cvartetul nostru a iubit dintotdeauna muzica est-europeană. El este cel care l-a rugat pe Ljova să facă aranjamentele pentru „Brîu“ şi „Doina“, asta după ce cred că le cîntasem împreună cu „Silk Road Project.“

Sînteţi tineri. Ce vîrste aveţi, mai exact?

Fratele meu are 30 de ani, eu şi Johnny avem 35 de ani, iar Nick are 39 de ani.

Ce aveţi în plan pentru viitor?

În iulie 2013 avem un turneu în America, sîntem invitaţii mai multor festivaluri; în toamnă cîntăm alături de Béla Fleck – banjo. Tatăl lui i-a pus numele după Bela Bartók. Béla Fleck a scris pentru noi o lucrare pentru cvartet de coarde şi banjo – vom avea un turneu cu această piesă şi o vom şi înregistra. Apoi, în ultimele săptămîni ale lui aprilie 2014 vom veni în Europa: sigur vom merge în Scandinavia şi în Marea Britanie, eu sper să venim şi în România.

Şi, în final, un mesaj pentru publicul român.

Salutări României din partea cvartetului „Brooklyn Rider“. Toată lumea pare să se fi strîns în Brooklyn, avem aici muzicieni de pe întreg mapamondul şi am auzit aici minunate formaţii cu muzică populară din Balcani. Am înregistrat un album numit A Walking Fire, care povesteşte despre experienţa de a ieşi din lumea pe care o cunoşti şi de a  te lăsa inspirat de noul pe care îl găseşti. L-am avut pe Bela Bartók ca model. Sper că veţi merge cu noi în această călătorie.

Cvartetul „Brooklyn Rider“ este un ansamblu care se distinge prin repertoriile speciale pe care le abordează; radioul public american consideră că această formaţie este una dintre cele care reinventează locul şi scopul cvartetului de coarde în peisajul muzical modern. Noul CD al cvartetului „Brooklyn Rider“ cuprinde trei opusuri: o suită de cinci piese pe teme de Culai, în arajamentul lui Ljova, Cvartetul nr. 2 de Bela Bartók şi trei miniaturi de Colin Jacobsen.

Discul este inclus în campania „Votează discul de muzică clasică al anului 2013“, derulată pe site-ul www.romania-muzical.ro. Pe site-ul campaniei sînt postate pentru ascultare toate discurile intrate în concurs, aşa că, dacă aţi ratat audiţia la radio de pe 10 iunie, ora 20, nu o pierdeţi pe cea de pe site. Merită!

a consemnat Cristina COMANDAŞU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.