Femei privite

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Femei privite jpeg

● Gheorghe Crăciun, Femei albastre, Editura Polirom, 2013.

La un an după ce publicase Pupa Russa (2004), Gheorghe Crăciun vorbea deja despre noul roman la care lucra, carte care, în prima ei variantă, s-a numit Blue(s) şi din care a şi publicat ulterior cîteva fragmente. Din păcate, ca şi în cazul Zodiei scafandrului a lui Mircea Nedelciu (faţă de care Femei albastre se prezintă, totuşi, într-o stare incomparabil mai avansată a elaborării), şi această ultimă carte de proză a lui Gheorghe Crăciun a rămas nefinisată şi cu ultimele capitole (probabil partea a treia a cărţii) neterminate. De altfel, scriitorul mărturisea într-un interviu că, interesat mai mult de teorie, eseu şi jurnal, acest roman ar fi fost oricum ultima sa carte de proză: „Nu mă grăbesc s-o termin, probabil nici nu cred prea mult în ea.“ Ca şi Pupa russa, nici Femei albastre nu este un roman cu epic; naraţiunea – în care, de altfel, scriitorul nu credea – este şi aici înlocuită cu o formă de observaţie şi introspecţie, o explorare senzorială a suprafeţei lumii, în acord cu transformările interioare şi cu percepţiile corpului: „Şi acest roman este focalizat asupra erosului, cu nu puţine deschideri spre erotism, senzualitate şi explorare somatică“ – o dată în plus, destinele personajelor sale sînt racordate evenimentelor politice de pe fundal. Diferenţele mari vin, însă, din faptul că, dacă Pupa russa era scrisă dintr-o perspectivă feminină, Femei albastre este o carte masculină, iar nivelul metadiscursiv lipseşte – de unde, poate, şi afirmaţia scriitorului că aceasta ar fi o carte mai uşoară, prin care mai mult a încercat să se relaxeze. Cu toate astea, romanului nu-i lipsesc prea multe, nici la propriu, nici la figurat. Se-nţelege că, probabil, ar fi suportat mai multe modificări pînă să fi ajuns la o formă finală satisfăcătoare pentru scriitor, dar, aşa cum se prezintă în această variantă, stilistic bine scrisă, poate susţine o analiză şi oferă multe lucruri bune de citit, suficiente secvenţe fiind de-a dreptul memorabile.

„Sînt posesorul unei întregi colecţii de femei. Mă întîlnesc cu ele zilnic, le sînt şef. Fiecare în felul ei e un caz. Fiecare în felul ei caută ceva, încearcă să descopere cu exactitate ce ar trebui să caute cu şi mai multă consecvenţă. Toate sînt un fel de preotese ale viitorului lor cel plin de iluzii. Toate ar vrea să rupă gura tîrgului, să-şi imprime surîsul pe un afiş, să facă o gaură cît de mică în cerul nostru de mucava. Ele au sîni şi coapse, buze rujate şi părul vopsit. Ele merg şi se simt forfecate de genele metalice ale masculilor, ţintuite pe ziduri, lipite pe vitrine, îndesate în scaune de privirile lor adezive. Toate sînt bune. Toate ştiu asta şi n-au ce face. Trăiesc într-o lume de bărbaţi şi o feminizează din instinct. N-au altă cale. N-au altă plăcere.“ Aceasta este perspectiva bărbatului-narator, nenumit în vreun fel, un fel de Don Juan neimplicat, accidental, care nu-şi premeditează actele de seducţie, atît cît profită de conjuncturi privind de la distanţă şi asigurîndu-se că se află şi că se oferă la momentul potrivit. Vrea să cunoască cît mai multe femei diferite – după cum mărturiseşte la un moment dat –, însă implicarea sa, dincolo de cea sexuală, nu se ridică la pretenţiile unei astfel de cunoaşteri. Profită de pe urma propriei dezamăgiri (căci a fost părăsit de soţie), în sensul pierderii afecţiunii pentru femei (este „imunizat“, după cum singur spune) care ar fi putut fi slăbiciunea fatală. Or, această detaşare şi asigurare că aventurile rămîn doar aventuri, fără promisiuni, proiecţii şi complicaţii, îl face cumva amantul ideal. Este cumva lipsit de orgoliu şi foarte discret, seduce rapid şi din umbră, este bărbatul neştiut din spatele tuturor femeilor, deşi am putea spune la fel de bine că este mai mult acceptat şi că femeile se folosesc de el tocmai datorită acestei pasivităţi. Cu toate astea, faptul că nu înţelege pînă la capăt comportamentul femeilor din viaţa lui (una îl doreşte, fără să-i impună exclusivitate; alta îi cedează, fără să-l dorească) – pe care, de altfel, îl disecă permanent –, îl apropie de scris.

Este primul deceniu de după Revoluţie şi naratorul, autor a două romane poliţiste, lucrează într-o firmă de avocatură, pe care însă o părăseşte la un moment dat, ajungînd în Austria, unde încearcă să-şi termine teza de doctorat. Tot ce va face, însă, va fi să scrie despre femeile din viaţa lui, uneori ca pentru sine – un fel de memorii erotice –, alteori avînd nişte destinatari cărora li se şi adresează de cîteva ori şi pentru care pare că încearcă să explice perioada tulbure de tranziţie din postcomunism, cînd „istoria pornise greoi, gemînd din încheieturile sale de fier, ca un pachebot obosit“ şi cînd „toţi voiam să înlocuim fosta noastră fiinţă cu o altă fiinţă“. Firma de avocatură unde lucrează este mediul perfect pentru a observa schimbările de la nivelul societăţii, dar şi pentru a urmări comportamentul erotic al unor femei inteligente, elegante şi ambiţioase. Cu una dintre acestea, Ada, amanta decanului cabinetului şi obsesia unui alt şef, are şi cea mai constantă şi mai intensă aventură, ea fiind cea care îi declanşează impulsul scriptural în momentul în care naratorul are revelaţia, privind o fotografie, a unui „raport de omologie“ cu unul dintre personajele interpretate de actriţa Nicole Kidman, fantasma lui feminină. Această situaţie surprinde, de fapt, esenţa ecuaţiei erotice din roman: o femeie din amintire, care-şi păstrează misterul, seamănă cu un personaj interpretat de o actriţă-fetiş. Aceste suprapuneri şi proiecţii de imaginar şi amintire, mixul de fantasme şi percepţii, alternanţa cadrelor de film cu decupajul fotografiilor şi secvenţele de realitate, toate acestea simbolizează, de fapt, rătăcirea bărbatului, dificultatea lui de a se situa în existenţă. Iată un fragment care vorbeşte despre această dualitate, despre acest balans al percepţiilor: „Toate femeile sînt nişte actriţe. Unele sînt actriţe din carne, altele sînt actriţe din celuloid. Nu există celuloid fără carne. Nu există aşteptare fără reverie, închipuire fără păcat, fum fără foc, femeie fără piele.“ Totul se reduce la nivelul simţurilor, oricît de cerebral ar părea personajul şi, din acest punct de vedere, romanul lui Gheorghe Crăciun este o pledoarie în plus pentru felul în care lumea şi naraţiunea ei sînt reprezentate senzorial. Căci supratemele acestui roman sînt privirea şi corpul. Imagini, proiecţii, fotografii există la tot pasul şi descrierile în amănunt întreţin şi înlocuiesc naraţiunea, acest nivel vizual al scrisului fiind concurat de senzualitatea percepţiilor. O perspectivă recurentă în proza lui Gheorghe Crăciun, de fapt, o marcă a literaturii sale. De altfel, în prefaţă, Carmen Muşat analizează foarte inspirat acest roman – situat, la nivel teoretic, între jurnalul Trupul ştie mai mult şi eseul Mecanica fluidului –, o carte hibrid, text-imagine în care Gheorghe Crăciun problematizează, pe urmele unor Wittgenstein, Steiner şi Barthes, provocările majore ale prozei sale: corporalitatea textului, limbajul vizual, raporturile autenticitate – ficţiune etc.: „Dacă a gîndi înseamnă a fi în limbaj şi a formula propoziţii, atunci ce înseamnă a simţi? Trupul este acela care simte, dar nu are şi el un limbaj? A simţi înseamnă a te situa în afara limbajului? Şi oare nu există mai multe feluri de gîndire: una a minţii şi alta a trupului?“ Nu mai insist.

Mai mult decît în alte proze ale sale, apreciez aici felul în care Gheorghe Crăciun a renunţat, cu foarte mici scăpări, la autoreferenţialitate şi metanarativ; îmi place plasarea personajului „parţial ieşit din mantaua lui Holban“ într-o suită de situaţii kunderiene (la un moment dat, evocat în roman de un personaj), aşa cum cred că anumite îndrăzneli din scenele sexuale (nu toate, e-adevărat, probabil ar fi revenit asupra unora) sînt un cîştig pentru proza românească în ceea ce priveşte deopotrivă imaginarul şi limbajul erotic. Rămas neterminat, Femei albastre oferă măcar imaginea realizării unei mari promisiuni.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi