Femei privite

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Femei privite jpeg

● Gheorghe Crăciun, Femei albastre, Editura Polirom, 2013.

La un an după ce publicase Pupa Russa (2004), Gheorghe Crăciun vorbea deja despre noul roman la care lucra, carte care, în prima ei variantă, s-a numit Blue(s) şi din care a şi publicat ulterior cîteva fragmente. Din păcate, ca şi în cazul Zodiei scafandrului a lui Mircea Nedelciu (faţă de care Femei albastre se prezintă, totuşi, într-o stare incomparabil mai avansată a elaborării), şi această ultimă carte de proză a lui Gheorghe Crăciun a rămas nefinisată şi cu ultimele capitole (probabil partea a treia a cărţii) neterminate. De altfel, scriitorul mărturisea într-un interviu că, interesat mai mult de teorie, eseu şi jurnal, acest roman ar fi fost oricum ultima sa carte de proză: „Nu mă grăbesc s-o termin, probabil nici nu cred prea mult în ea.“ Ca şi Pupa russa, nici Femei albastre nu este un roman cu epic; naraţiunea – în care, de altfel, scriitorul nu credea – este şi aici înlocuită cu o formă de observaţie şi introspecţie, o explorare senzorială a suprafeţei lumii, în acord cu transformările interioare şi cu percepţiile corpului: „Şi acest roman este focalizat asupra erosului, cu nu puţine deschideri spre erotism, senzualitate şi explorare somatică“ – o dată în plus, destinele personajelor sale sînt racordate evenimentelor politice de pe fundal. Diferenţele mari vin, însă, din faptul că, dacă Pupa russa era scrisă dintr-o perspectivă feminină, Femei albastre este o carte masculină, iar nivelul metadiscursiv lipseşte – de unde, poate, şi afirmaţia scriitorului că aceasta ar fi o carte mai uşoară, prin care mai mult a încercat să se relaxeze. Cu toate astea, romanului nu-i lipsesc prea multe, nici la propriu, nici la figurat. Se-nţelege că, probabil, ar fi suportat mai multe modificări pînă să fi ajuns la o formă finală satisfăcătoare pentru scriitor, dar, aşa cum se prezintă în această variantă, stilistic bine scrisă, poate susţine o analiză şi oferă multe lucruri bune de citit, suficiente secvenţe fiind de-a dreptul memorabile.

„Sînt posesorul unei întregi colecţii de femei. Mă întîlnesc cu ele zilnic, le sînt şef. Fiecare în felul ei e un caz. Fiecare în felul ei caută ceva, încearcă să descopere cu exactitate ce ar trebui să caute cu şi mai multă consecvenţă. Toate sînt un fel de preotese ale viitorului lor cel plin de iluzii. Toate ar vrea să rupă gura tîrgului, să-şi imprime surîsul pe un afiş, să facă o gaură cît de mică în cerul nostru de mucava. Ele au sîni şi coapse, buze rujate şi părul vopsit. Ele merg şi se simt forfecate de genele metalice ale masculilor, ţintuite pe ziduri, lipite pe vitrine, îndesate în scaune de privirile lor adezive. Toate sînt bune. Toate ştiu asta şi n-au ce face. Trăiesc într-o lume de bărbaţi şi o feminizează din instinct. N-au altă cale. N-au altă plăcere.“ Aceasta este perspectiva bărbatului-narator, nenumit în vreun fel, un fel de Don Juan neimplicat, accidental, care nu-şi premeditează actele de seducţie, atît cît profită de conjuncturi privind de la distanţă şi asigurîndu-se că se află şi că se oferă la momentul potrivit. Vrea să cunoască cît mai multe femei diferite – după cum mărturiseşte la un moment dat –, însă implicarea sa, dincolo de cea sexuală, nu se ridică la pretenţiile unei astfel de cunoaşteri. Profită de pe urma propriei dezamăgiri (căci a fost părăsit de soţie), în sensul pierderii afecţiunii pentru femei (este „imunizat“, după cum singur spune) care ar fi putut fi slăbiciunea fatală. Or, această detaşare şi asigurare că aventurile rămîn doar aventuri, fără promisiuni, proiecţii şi complicaţii, îl face cumva amantul ideal. Este cumva lipsit de orgoliu şi foarte discret, seduce rapid şi din umbră, este bărbatul neştiut din spatele tuturor femeilor, deşi am putea spune la fel de bine că este mai mult acceptat şi că femeile se folosesc de el tocmai datorită acestei pasivităţi. Cu toate astea, faptul că nu înţelege pînă la capăt comportamentul femeilor din viaţa lui (una îl doreşte, fără să-i impună exclusivitate; alta îi cedează, fără să-l dorească) – pe care, de altfel, îl disecă permanent –, îl apropie de scris.

Este primul deceniu de după Revoluţie şi naratorul, autor a două romane poliţiste, lucrează într-o firmă de avocatură, pe care însă o părăseşte la un moment dat, ajungînd în Austria, unde încearcă să-şi termine teza de doctorat. Tot ce va face, însă, va fi să scrie despre femeile din viaţa lui, uneori ca pentru sine – un fel de memorii erotice –, alteori avînd nişte destinatari cărora li se şi adresează de cîteva ori şi pentru care pare că încearcă să explice perioada tulbure de tranziţie din postcomunism, cînd „istoria pornise greoi, gemînd din încheieturile sale de fier, ca un pachebot obosit“ şi cînd „toţi voiam să înlocuim fosta noastră fiinţă cu o altă fiinţă“. Firma de avocatură unde lucrează este mediul perfect pentru a observa schimbările de la nivelul societăţii, dar şi pentru a urmări comportamentul erotic al unor femei inteligente, elegante şi ambiţioase. Cu una dintre acestea, Ada, amanta decanului cabinetului şi obsesia unui alt şef, are şi cea mai constantă şi mai intensă aventură, ea fiind cea care îi declanşează impulsul scriptural în momentul în care naratorul are revelaţia, privind o fotografie, a unui „raport de omologie“ cu unul dintre personajele interpretate de actriţa Nicole Kidman, fantasma lui feminină. Această situaţie surprinde, de fapt, esenţa ecuaţiei erotice din roman: o femeie din amintire, care-şi păstrează misterul, seamănă cu un personaj interpretat de o actriţă-fetiş. Aceste suprapuneri şi proiecţii de imaginar şi amintire, mixul de fantasme şi percepţii, alternanţa cadrelor de film cu decupajul fotografiilor şi secvenţele de realitate, toate acestea simbolizează, de fapt, rătăcirea bărbatului, dificultatea lui de a se situa în existenţă. Iată un fragment care vorbeşte despre această dualitate, despre acest balans al percepţiilor: „Toate femeile sînt nişte actriţe. Unele sînt actriţe din carne, altele sînt actriţe din celuloid. Nu există celuloid fără carne. Nu există aşteptare fără reverie, închipuire fără păcat, fum fără foc, femeie fără piele.“ Totul se reduce la nivelul simţurilor, oricît de cerebral ar părea personajul şi, din acest punct de vedere, romanul lui Gheorghe Crăciun este o pledoarie în plus pentru felul în care lumea şi naraţiunea ei sînt reprezentate senzorial. Căci supratemele acestui roman sînt privirea şi corpul. Imagini, proiecţii, fotografii există la tot pasul şi descrierile în amănunt întreţin şi înlocuiesc naraţiunea, acest nivel vizual al scrisului fiind concurat de senzualitatea percepţiilor. O perspectivă recurentă în proza lui Gheorghe Crăciun, de fapt, o marcă a literaturii sale. De altfel, în prefaţă, Carmen Muşat analizează foarte inspirat acest roman – situat, la nivel teoretic, între jurnalul Trupul ştie mai mult şi eseul Mecanica fluidului –, o carte hibrid, text-imagine în care Gheorghe Crăciun problematizează, pe urmele unor Wittgenstein, Steiner şi Barthes, provocările majore ale prozei sale: corporalitatea textului, limbajul vizual, raporturile autenticitate – ficţiune etc.: „Dacă a gîndi înseamnă a fi în limbaj şi a formula propoziţii, atunci ce înseamnă a simţi? Trupul este acela care simte, dar nu are şi el un limbaj? A simţi înseamnă a te situa în afara limbajului? Şi oare nu există mai multe feluri de gîndire: una a minţii şi alta a trupului?“ Nu mai insist.

Mai mult decît în alte proze ale sale, apreciez aici felul în care Gheorghe Crăciun a renunţat, cu foarte mici scăpări, la autoreferenţialitate şi metanarativ; îmi place plasarea personajului „parţial ieşit din mantaua lui Holban“ într-o suită de situaţii kunderiene (la un moment dat, evocat în roman de un personaj), aşa cum cred că anumite îndrăzneli din scenele sexuale (nu toate, e-adevărat, probabil ar fi revenit asupra unora) sînt un cîştig pentru proza românească în ceea ce priveşte deopotrivă imaginarul şi limbajul erotic. Rămas neterminat, Femei albastre oferă măcar imaginea realizării unei mari promisiuni.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.