Compoziţii exemplare

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Compoziţii exemplare jpeg

● T.O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas, 2011.

La cît de ignorat este genul scurt – şi de către edituri, şi de către public –, mi se pare cu atît mai nedreaptă receptarea insuficientă (dacă percepţia mea e reală) a unei culegeri de povestiri precum Contorsionista, venită de la un scriitor care a dat un volum de poezie cult – Bucla (Univers, 1999), şi un roman de succes – Cum mi-am petrecut vacanţa de vară (Polirom, 2004), ajuns deja la a treia ediţie. Eu însumi ajung să scriu cu mare întîrziere despre această carte, care mi-a amintit, pe alocuri, de Nostalgia lui Mircea Cărtărescu.

Nu e o surpriză că T.O. Bobe este un stilist, iar faptul că acest volum de povestiri – început, conform mărturisirii scriitorului, „pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut“ – a avut mai multe variante denotă grija extremă pentru formulare, expresie şi compoziţie. Căci după stilistica impecabilă, T.O. Bobe se arată şi un fin cunoscător al lexicului (într-o literatură în care majoritatea scriitorilor folosesc doar vocabularul fundamental), şi un povestitor ingenios, capabil de asociaţii uluitoare, într-un discurs aparent lejer (o „schizofrenie bine temperată“, întîlnită doar la un Răzvan Petrescu), integrat unor naraţiuni complicate, compuse atent în straturi şi din alternanţe, cu citate şi referinţe adînc îngropate în text şi, mai ales, cu destule clin d’œil-uri între povestiri. Fundamental, T.O. Bobe este un ironist, iar povestirile sale sînt nişte stranii fantezii parodice, unde, însă, insolitul, pastişa şi lirismul merg mînă în mînă. Comicul, poezia şi absurdul sînt, toate, constante ale povestirilor sale, construite ca nişte deliruri cu efecte narative controlate, în care logica doar se lasă întrezărită, pentru a abdica în vertijul formulărilor încuietoare, deseori de o frumuseţe stranie, nu rareori obscură. De altfel, povestirea care dă şi titlul volumului (publicată, dacă nu mă înşel, pe la sfîrşitul anilor ’90, în revista Interval) este o ars poetica. Tînăra contorsionistă, care dovedeşte „o mobilitate şi o adaptibilitate cu totul ieşite din comun“ şi ajunge să „îmbine meritul tehnic cu meritul artistic“, sfîrşeşte prin a se contorsiona în sine, dispărînd în perfecţiunea propriului exerciţiu. Sfînt trup şi artă sieşi, contorsionista din care rămîne doar un zîmbet (precum gura beckettiană) este metafora formulei literare practicate de T.O. Bobe însuşi.

Nici restul povestirilor nu sînt cîtuşi de puţin ceea ce par a fi, te prinzi cu uşurinţă în iţele şi fiţele textelor, fără a înţelege cu adevărat încotro te poartă naraţiunea, povestitorul manipulîndu-şi, ca pe nişte marionete, nu atît personajele, cît propriii cititori. Motiv pentru care o să mă concentrez mai mult pe forma povestirilor şi mai puţin pe detaliile conţinutului. „Răpirea din Serai“ începe cu descrierea subiectului celebrei carpete, din unidimensionalitatea căreia prinde formă şi mişcare, ca într-un balet narativ potenţial (conjuncţia „dacă“ marchează impulsul istorisirii), cu multe focalizări şi stop-cadre („luneta“ şi „lupa“ apar ca metaobiecte), o poveste de dragoste din anii ’80, de pe malul Mării Negre. Şi în poemul în proză „Cea mai frumoasă femeie din lume“, tot despre un delir vizual este vorba („îi vedeam / priveam“ deschide fiecare paragraf), mai exact, despre o serie de slide-uri ce surprind prototipuri ale eternului feminin din Parisul sau Londra secolelor trecute, în subsolul textului, în spatele pînzei acestei proiecţii a subconştientului cultural desfăşurîndu-se secvenţial, sub forma unui poem sincopat, episoadele unei poveşti de dragoste agitate şi întinse pe durata mai multor ani, în Constanţa. (De altfel, Constanţa este oraşul a cărui geografie urbană T.O. Bobe o integrează perfect în aceste povestiri, fără a coborî, însă, în subterane, precum Cărtărescu în Bucureştiul lui.) Exemplar din punct de vedere stilistic, textul evoluează, în chiar paragraful care dă sens imaginii de pe coperta cărţii, într-un ton cumva cărtărescian: „Îi priveam tălpile, şi ele la rîndul lor mă priveau ca doi ochi orbi, monstruoşi, care dincolo de pieliţa întinsă pe ei îmi recompuneau imaginea din mii de fosfene din sclipiri albastre şi roşii şi verzi ce alunecau prin cristalin pînă la pelicula unde, răsturnat într-un univers răsturnat, în culori de sens invers îi priveam tălpile cu călcîiele sprijinite unul de altul, lipite, îi privem tălpile ce păreau acum înotătoarea dorsală a unei specii necunoscute ori un fragment dintr-o orbitoare stea în cinci colţuri, i le priveam şi, în macrameul liniilor desenate pe ele, distingeam destinul acelei femei.“ Tot un personaj feminin aflăm şi în cea de-a patra povestire (plus în alte două din cele opt ale volumului), „Irina. I se duce un fir la ciorap“ – drumul prin oraş al unei femei, sub forma unui stream of consciousness domestic-sentimental, proză construită cumva pe modelul muzical al variaţiunii, cu refrene, reveniri şi reluări.

„Cum am întemeiat Montrealul“ – o proză încă şi mai ambiţioasă stilistic decît „Cea mai frumoasă femeie din lume“ – este parodia picarescă, sub forma consemnării la persoana I a unuia dintre membrii echipajului belgian care descinde pe o coastă neexplorată şi întemeiază acolo o aşezare. Comicul relatării, alternînd limbajul preţios de letopiseţ/cronică a expediţiei cu oralitatea vulgară, este concurat doar de lirismul exotic al reveriilor pe care le au membrii echipajului, în timp ce înfruntă triburile native şi zeităţile acestora. Ca o demnă fantezie postmodernă, textul conţine referinţe deopotrivă la cultura greacă antică şi la cea pop americană, o vagă trimitere la „Răpirea din Serai“, precum şi un posibil paragraf autoreferenţial, despre chiar principiul narativ al textului, care se dezvoltă la nesfîrşit: „...ar fi ascultat cu suflarea tăiată, cu bătăile inimii punctînd ritmul poveştilor ei, ar fi ascultat-o şi ar fi călătorit, călăuzit de ea, prin lumi răsucite în ele, prin lumi care ar fi fost dacă n-ar fi fost alte lumi, prin lumi căzute în altele căzute în altele, telescopate la nesfîrşit şi oglindindu-şi una alteia frumuseţea şi hidoşenia...“ „Nemuritorul“ este o ingenioasă povestire fantastică, în siajul unui Adolfo-Bioy Casares (sau, apropo de intriga sinucigaşului în serie, asemănătoare scenariului lui Nacho Vigalondo din Los cronocrímenes), despre un bărbat care descoperă că se poate întoarce în timp, pe firul poveştii sale de iubire destrămate, încercînd să descopere momentul rupturii. Dacă lunga fantezie primatomorfotică scrisă la persoana a II-a şi la timpul viitor „Bună dimineaţa, cimpanzeeo“ este o povestire nu despre pierdere, ca celelalte, ci despre inadaptare, cortázariana „Tandreţea felinelor mici“ este confesiunea unei imposibilităţi, bărbatul-narator fiind sedus de o stranie apariţie unipedă (cam ca-n videoclipul lui Tori Amos la „A Sorta Fairytale“).

Fără a fi egale între ele ca valoare, dar una mai incitantă decît alta şi toate foarte bine scrise, cu pasaje de o rară frumuseţe stilistică, cartografiind zone literare nestrăbătute pînă acum la noi, am avut senzaţia că prozelor lui T.O. Bobe, rafinate şi inteligente, le lipseşte, totuşi, viaţa. Precum felina unipedă – care nu ştii cum arată şi de care nu ştii cum să te apropii –, precum contorsionista care se contorsionează în sine pînă la a dispărea în propriul zîmbet, prozele astea stranii par că se scriu din ele înseşi, fără legătură cu lumea; compoziţii exemplare literar, care-şi sînt autosuficiente în lumea lor de hîrtie. Fireşte, acesta nu este un reproş absolut şi întreaga literatură de acest fel ar putea fi privită şi aşa, fără a i se diminua calităţile, este doar senzaţia de artificial pe care am avut-o, uneori, la lectura grupată a acestor sofisticate povestiri. Altfel, o carte pe care o consider cel mai bun volum de povestiri al ultimilor ani.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.