Femeia de pe tavan

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Femeia de pe tavan jpeg

● Lavinia Bălulescu, La mine-n cap, Editura Cartea Românească, 2013.

„Nu mă plictisesc prea tare. Am o femeie care locuieşte cu mine, stă pe tavan. Ce ar mai fi de explicat? De cele mai multe ori se tolăneşte ca toţi oamenii şi atunci nu mă deranjează. Uneori, se încăpăţînează să stea în picioare, momente în care părul îi atîrnă pînă la podea. Doar părul, rochia niciodată. Totuşi, dacă ea vrea, acelaşi păr poate sfida legile gravitaţiei şi i se poate lipi de spate. Nu e gălăgioasă şi ăsta e un lucru foarte important. Eu vorbesc tare, ea mai încet, şi de cele mai multe ori vorbim despre lucruri diferite. Nu ne prea auzim una pe cealaltă.“ Cam aşa este introdus în scenă dublul fantomatic al Apriliei, fata-femeia în capul căreia se dezvoltă o lume paralelă şi, implicit, un lung poem despre nesiguranţa tinereţii şi refuzul bătrîneţii, despre fragilitatea corpului, vulnerabilitatea sufletului şi fricile minţii.

Desfăşurat, cumva la propriu, în mai multe straturi care se „desfac“ sub forma unei naraţiuni-introspecţii delirante, debutul în proză al poetei Lavinia Bălulescu, foarte marcat de gen, apăsat feminin (ceva ce băieţii n-ar putea scrie niciodată), face parte din acea familie a cărţilor poematice greu încadrabile pe care, în ultima vreme, le-am tot invocat, încercînd să le aşez pe toate pe acelaşi, singur raft: fantasy-ul clinic, cum i-am zis eu, al lui Matei Florian, Şi Hams Şi Regretel (Polirom, 2009), foto-romanul metafizic-oniric Oase migratoare de Iulian Tănase (Nemira, 2011), monografia poematică Parohia de Dan Coman (Cartea Românească, 2012) sau prozopoemul speculativ al lui Cosmin Perţa, Teofil şi Cîinele de lemn (Herg Benet, 2012). Stilistic vorbind, cartea Laviniei Bălulescu are multe în comun cu fiecare dintre acestea, dar, de fapt, cel mai bine mi se pare că stă alături de Mireasa cu şosete roşii a Adelei Greceanu (Polirom, 2008), un alt delir narativ al unei fete căzute în depresie după o cununie ratată, tranformat în cele din urmă într-un fel de calendar al gesturilor fără vlagă ale fostei viitoare mirese retrase în garsonieră alături de pisica ei, refuzînd lumea şi gîndind la foştii ei iubiţi, deveniţi un fel de plăci tectonice ale propriei memorii. Ascunsă în garsoniera ei, gîndind şi scriindu-şi obsesiv singurătatea („Eu sînt un cimitir. Am făcut curat în dulap: fiecare mort în paltonul lui, fiecare ciorap cu flaconaşul lui de sînge, fiecare beretă cu porţia ei de opiu...“), personajul Adelei Greceanu se găsea în acelaşi limb mental populat cu tot felul de prezenţe în care ajunge şi personajul Laviniei Bălulescu: „Camera e plină de toţi cei care mă iubesc sau mă urăsc sau mă caută sau plîng pentru mine sau fug şi nu reuşesc să scape; vii şi morţi, frumoşi şi urîţi, stau toţi pe scaune, în picioare, întinşi pe sub masă, mănîncă acadele şi citesc cărţi de poezii, îşi umplu timpul cu rebusuri şi sudoku, orice, doar ca să fie aici...“

„Finalul“, „sfîrşitul“, viaţa care se scurge doar pentru a se termina („viaţă de probă“, „viaţa ca un preludiu amărît“, „viaţă amînată“), tinereţea trecută („am trecut de 30 de ani; sînt bătrînă şi nu mai am nici o şansă să mai scap vreodată de celulită sau să mi se subţieze picioarele; în fiecare dimineaţă speranţa mea de viaţă scade“) sau moartea, sub toate formele ei: singurătate, boală, dispariţie fizică – toate acestea sînt leitmotivele fetei retrase tot mai mult în infrarealitate, acolo unde mai întîi o visează pe femeia însoţitoare a tribulaţiilor ei, pentru ca apoi să o vadă stînd pe tavan şi care, în cele din urmă, o va însoţi chiar pe străzi. Al treilea personaj al cărţii este Tudor, iubitul Apriliei, deopotrivă prezent şi trecut, în acelaşi timp potenţial, ideal şi epuizat, cel căruia fata îi vorbeşte la toate timpurile, cel asupra căruia îşi proiectează iluziile sentimentale, alături de care îşi face planuri, cel de la care are pretenţii, pe care îl priveşte cu nostalgie, căruia îi reproşează lucruri sau pe care, dimpotrivă, îl învesteşte cu atributele supreme, aşteptînd de la el salvarea de la bătrîneţe şi moarte, îngrozită de perspectiva că el ar putea-o părăsi într-o zi. Relaţia lor de iubire este una de dependenţă, dar supusă capriciilor fetei şi obsesiilor ei legate de comunicare şi protecţie, de propriul corp (inclusiv de maternitate, invocată deseori în fel şi chip), dar, cum spuneam, mai ales de singurătate, bătrîneţe şi moarte. Căci din acest permanent spectru al nefericirilor şi fricilor se desprind toate reacţiile şi proiecţiile fetei care-şi închipuie existenţe mai bune, în lumi multiplicate sau paralele. Din accesele de depresie, paranoia („sînt paranoică la limita subzistenţei“) şi schizofrenie se dezvoltă tot acest delir în care amintirile se suprapun dorinţelor, visele devin coşmaruri, confesiunea seamănă cu delirul, iar introspecţiile capătă accentele halucinaţiilor. De altfel, la mijlocul cărţii intrăm într-un lung vis al fetei, nimic altceva decît coşmarul unui sfîrşit al lumii îngropate în zăpadă în mijlocul verii, transformată apoi într-o lume inundată, ai cărei singuri supravieţuitori sînt fata şi femeia, un cîine şi un bărbat misterios. Cele cîteva zeci de pagini în care lumea postapocaliptică are imaginea unui oraş lacustru (ca într-un Beasts of the Southern Wild urban) în care cei doi, fata şi bărbatul necunoscut, se plimbă cu barca prin oraş căutînd mîncare şi făcînd dragoste în casele părăsite sau pe capotele maşinilor reprezintă, de departe, capitolul cel mai frumos şi mai impresionant al cărţii, o foarte frumoasă parabolă despre singurătate şi dragoste, despre rătăcire şi posesie, despre încredere şi supravieţuire.

Din toate aceste convieţuri şi însoţiri cu dublul, treceri pe diverse paliere ale realităţii, conştiinţei, memoriei şi visului (există vis în vis), dedublări de personalitate şi proliferări de situaţii, multiplicări de lumi (trei lumi sînt delimitate de structura naraţiunii), voci şi perspective, glisări dinspre alint înspre tragic, dinspre poetic înspre cinic, dinspre psihanalitic înspre cultura pop, mai direct spus, din confesiunea delirantă a Apriliei şi a celorlalte fiinţe interioare şi proiecţii exterioare ale sale, se disting – vag – detaliile poveştii de dragoste cu Tudor, o poveste de dragoste neîmplinită pînă la capăt, plină de frustrare, epuizantă şi definitivă: „Cred că într-o altă lume am existat aceiaşi noi doi, dar nu ne-am căsătorit, evident, nici nu am divorţat apoi. S-a întîmplat ceva, nu sînt sigură ce. Nu m-am îngrăşat şi nu mi s-au lăsat sînii. Nu m-am transformat în toate celelalte femei ale neamului meu. Probabil că în acea realitate, eu am luat-o razna. Şi am avut puteri magice. Am fost una sau mai multe femei în acelaşi corp. Probabil am supravieţuit coşmarurilor, am trecut prin pereţi, am zburat, te-am făcut să dispari şi apoi am mîncat trei pîini de piatră în căutarea ta. Într-o altă lume, Tudor, cred că am fost un pic mai curajoasă. Şi, da, visez la lumea asta în fiecare noapte.“ Finalul cărţii readuce însă lumea în matca ei, se produce o calibrare a fizicului cu psihicul, a imaginaţiei cu realitatea, a poiecţiilor cu percepţiile. Lucru care, de exemplu, dat fiind că şi acolo era vorba de o poveste de dragoste sfîrşită rău şi tot într-un delir mental, nu se întîmplă şi în Şi Hams Şi Regretel de Matei Florian.

Cartea Laviniei Bălulescu – a treia, după două volume de poezie – se alătură, cum spuneam la început, cărţilor speciale ale ultimilor ani, neîncadrabile, speculînd tocmai graniţele genurilor – cărţi scrise, aproape toate, de poeţi. Nu ştiu dacă – aşa cum afirmă Mircea Mihăieş pe coperta a patra – această carte poate reprezenta „un moment de cotitură“ în proza actuală aparent „copleşită de biografic“ – eu sper, de fapt, cred că n-o va face şi, oricum, nu acesta e idealul ei –, ştiu însă că impune o nouă scriitoare. Iar asta e de-ajuns.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.