"Faptul ca sînt est-european a stîrnit o curiozitate pozitivă" - interviu cu Lucian BAN

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
"Faptul ca sînt est european a stîrnit o curiozitate pozitivă"   interviu cu Lucian BAN jpeg

Noul album al pianistului Lucian Ban, Transylvanian Concert (ECM Records), va fi lansat printr-un concert special la Teatrul Odeon, pe 14 mai.

Sînteţi membru activ al mişcării jazzistice din România şi din lume; aţi devenit foarte cunoscut şi solicitat în New York, centrul absolut al acestui curent/fenomen muzical. De ce aţi ales să plecaţi în America şi nu altundeva? Umblă o zicală cum că „dacă reuşeşti în New York, reuşeşti oriunde“ – aţi avut-o în subconştient?

Cineva spunea că expatrierea a devenit, în ultimul secol, o condiţie a creativităţii. E cu totul adevărat că faptul de a te muta dintr-o cultură în alta îţi dă şansa unui nou unghi din care să vezi lucrurile, iar cînd această mutare are loc într-un spaţiu considerat o Mecca a artei pe care o practici, călătoria devine esenţială profesional şi existenţial. Din fericire pentru generaţia mea, nu mai sîntem azi confruntaţi cu condiţia exilului, ca înainte de ’89, cînd alegerile aveau o dimensiune dramatică. Azi, cînd avem călătoria în sînge, putem alege, ca artişti, să circulăm între culturi şi astfel să devenim un vehicul ce transportă între cei doi poli tot ceea ce am acumulat.

New York-ul încă este centrul, capitala mondială a jazzului. Diversitatea copleşitoare de concerte, de muzicieni de jazz în toate genurile şi subgenurile este atît de mare, încît e dificil să găseşti un alt oraş în lume care să poată rivaliza cu el din acest punct de vedere. În ceea ce mă priveşte, am ştiut că vreau să ajung la NY foarte repede după ce mi-am început cariera în România, şi asta a avut de-a face cu primul meu mentor, pianistul şi muzicologul de jazz Gyorgy Joldt. Trebuie să mărturisesc că toate discurile şi lecţiile avute cu el în Cluj în anii ’87-’92 au contribuit la o „mistică“ a jazzului legat de New York şi America. Am descoperit foarte repede, odată ajuns aici, că zicala menţionată e cît se poate de justă: doar o măsurare cu vîrfurile îţi clarifică dacă ce faci are substanţă. Mai mult decît atît, creativitatea de care vorbeam mai sus este constant pusă la încercare prin confruntarea cu această scenă efervescentă.

Cum este să fii muzician de jazz, alb, imigrant din Europa de Est?

Totul începe cu un şoc cultural, pe care îl resimţi indiferent de cariera pe care o ai. Ca artist, te confrunţi deodată cu realitatea crudă a nivelului foarte ridicat de talent şi profesionalism pe care le regăseşti aici. Inevitabil, îţi pui întrebări radicale şi trebuie să decizi dacă eşti pregătit să intri într-o competiţie care simţi că te va consuma puternic. Ca muzician de jazz, nu am simţit deloc în cei 14 ani faptul că sînt alb („if you can play, you can be martian for that matter“), iar faptul că sînt est-european a stîrnit întotdeauna o curiozitate pozitivă. De fapt, muzicienii de jazz americani („de orice culoare“) sînt foarte deschişi şi calzi faţă de oricine a arătat curiozitate, respect şi efort să înveţe limbajul jazzului şi să-şi părăsească ţara din pasiune pentru jazz. Mai mult, şi am observat asta de la început, apreciază foarte mult originalitatea şi vocea individuală. Unul dintre primele momente pe care mi le amintesc este cel de la Local 802, unde Orchestra BMI îmi cînta nişte partituri pentru big band în repetiţii, iar cineva m-a bătut pe umăr (aveam să-l recunosc imediat pe celebrul contrabasist Rufus Reid) şi mi-a spus: „I like this, where are you from? This sounds different from here, in a good way.“

Cum este să reuşeşti? Sînteţi acum „americanizat“?

Asta este foarte relativ, depinde cum definim ce înseamnă „a reuşi“. Personal, mă simt norocos că reuşesc să fac ceea ce mi-am propus, să cînt cu muzicieni pe care i-am ascultat pe discurile lui Gyorgy Joldt, să fac turnee în toată lumea, să înregistrez şi să trezesc interesul unor case de discuri. Mă simt foarte norocos că pot să fac toate acestea, dar sînt conştient că ceea ce fac este o artă de nişă, care are un public restrîns, aici sau oriunde în lume. Sînt cu atît mai recunoscător publicului meu pentru interesul pe care mi-l arată.

Dacă sînt „americanizat“? Nu ştiu, probabil că în anumite aspecte – da, însă oraşul pe care îl numesc „acasă“ este foarte cosmopolit, practic, majoritatea newyorkezilor de astăzi nu sînt născuţi în America. Persoana oficială care mi-a dat testul de cetăţenie vorbea destul de prost limba engleză şi asta nu era o problemă. În America, toţi sîntem emigranţi, unii mai recenţi, alţii mai vechi, doar atît.

ECM Records via Enescu

Aţi avut succes mondial şi multe concerte cu extraordinarul proiect „Enescu Re-Imagined“. Ţinînd cont de formula scenică pe care aţi imaginat-o şi aţi desfăşurat-o, sigur nu v-a fost uşor. Care au fost dificultăţile şi care au fost aşteptările iniţiale?

„Enescu Re-Imagined“ a fost proiectul meu de „jazz“ care a avut cel mai mare succes pînă acum, atît din partea presei şi a criticii, cît şi din partea publicului. Albumul cu acelaşi nume a cîştigat premii şi s-a bucurat de atenţia presei mari, precum NY Times, The Guardian, Village Voice, The Evening Standard, BBC etc. Din 2010, de la apariţia CD-ului editat de Sunnyside Records, am concertat de ambele părţi ale Atlanticului, la toate festivalurile şi sălile majore – de la Royal Elizabeth Hall (John Purcell, în cadrul London Jazz Festival) şi Glenn Gould Hall în Toronto, la Barcelona Jazz Festival sau Jazzdor în Strasbourg, Chicago şi Ann Arbor în SUA, la De Singel în Antwerp sau Guimarães în Portugalia (într-un parteneriat cu ICR, sub viziunea lui H.-R. Patapievici). Succesul de care s-a bucurat Enesco Re-Imagined a fost neaşteptat pentru mine. Muzica clasică şi jazzul sînt lumi străine una de alta, chiar dacă se pot întîlni în unele puncte. Hibride precum proiectul „Enescu Re-Imagined“ sau proiectele lui Uri Caine după Mahler, Beethoven, Mozart – acestea sînt paradoxale excepţii.

Avîndu-l pe John Hebert co-leader şi co-orchestrator al muzicii lui Enescu, alături de saxofonistul Tony Malaby, trompetistul Ralph Alessi, violistul de avangardă Mat Maneri, bateristul Gerald Cleaver, violonistul german Albrecht Maurer, toţi muzicieni cutting edge ai avangardei americane, era limpede că proiectul se va îndrepta către un univers contemporan şi destul de experimental. Pentru a tempera spiritul clasic al muzicii lui Enescu şi direcţia de avangardă a acestor muzicieni, am avut ideea de a-l invita pe celebrul percuţionist indian Badal Roy (Miles Davis, Ornette Coleman, Yoko Ono). Bineînţeles, sînt foarte bucuros acum, după cîţiva ani, că „Enescu Re-Imagined“ a avut acest succes. Dar cel mai important mi se pare faptul că, judecînd după feedback-ul de presă şi de public, atît în Europa, cît şi în America, se poate spune că am reuşit să corectăm puţin felul în care este perceput Enescu în lume, ceea ce a fost o miză a proiectului de la bun început.

Cum este să nu trebuiască să căraţi după dvs. același instrument şi să cîntaţi la fiecare concert la alt pian? Probabil că ştiți povestea, devenită acum legendă, potrivit căreia Horowitz își aducea, peste tot, propriul pian, pentru a se proteja de surprise. Ați fi preferat portabilitatea, să zicem, a saxofonului? 

În cazul lui Horowitz nu este o legendă deloc. Pianul Steinway CD 503, cum este cunoscut acum, l-a însoțit pe celebrul Horowitz în ultimii săi patru ani în toate turneele, inclusiv în revenirea sa triumfătoare în Rusia din 1986. Glenn Gould este de asemenea cunoscut pentru relația existențială pe care a avut-o cu un anume pian, cel pe care a făcut celebrele înregistrări din Bach. Pentru un pianist este foarte specială relația cu instrumentul, la fel cum este, cred, pentru orice alt muzician. Sound-ul pe care îl urmărești o viață întreagă este strîns legat de tușeu și de instrument.

Vorbind de Horowitz, una din primele recenzii din SUA despre un album al meu vorbește despre sound-ul pianului meu ca amintind atît pe Horowitz, cît și pe Mccoy Tyner. Sînt onorat, dar cred că este o exagerare, cu atît mai mult cu cît eu mă simt mai aproape de sound-ul unui Paul Bley sau Abdullah Ibrahim. Ce vreau să spun, de fapt, este că pentru un pianist de jazz sound-ul este esențial, el devine amprenta personală, devine totul, o semnătura invizibilă a muzicii sale. Spre deosebire de muzica clasica sau de cea folclorica, jazz-ul este o muzică definit eminamente de vocea individuală.



Sînteţi primul român care imprimă un album la ECM Records. Cum credeţi că vă va poziţiona în lumea în care trăiţi şi munciţi, în comunitatea artiştilor newyorkezi alipirea dvs. la casa de discuri unde imprimă Keith Jarrett, Paul Bley şi Marilyn Crispell?

Sînt onorat să lucrez cu ECM Records şi să calc pe urmele atîtor mari pianişti de jazz şi nu numai. ECM este una dintre puţinele case de discuri importante care au supravieţuit noii paradigme de business într-o lume digitală. O casă de discuri care şi-a pus amprenta definitiv pe sound-ul muzicii din a doua jumătate a secolului XX, şi a făcut asta cu un standard de creativitate şi calitate ieşite din comun. Evident că este important pentru orice artist de jazz să înregistreze pentru ECM. Este atît de important, încît mi s-a spus că va afecta şi albumele pentru alte case de discuri pentru care am produs albume, cum sînt Sunnyside Records sau Jazzaway. În plus, una dintre marile mele influenţe – Paul Bley – a înregistrat consistent pentru ECM din anii ’70. Sînt încîntat să colaborez cu ei şi sper să fie începutul unei relaţii lungi.

Albumul recent apărut se intitulează Transylvanian Concert. Alegerea titlului are legătură cu brandul nostru de ţară? Adică „Transilvania“ recomandă România?

Titlul albumului a fost sugerat de Manfred Eicher şi Steve Lake. Cu siguranţă în urma faptului că a fost înregistrat live în Transilvania, la Palatul Culturii din Tîrgu- Mureş. Această clădire este unică în România, a fost construită în 1911-1913, în stilul secession-ului ardelean, după planurile arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezsö, şi are o acustică impecabilă. Cred că a fost locul ideal să înregistrăm acest proiect şi sala respectivă a influenţat muzică şi sound-ul nostru. Nu ştiu şi mai degrabă nu cred că alegerea titlului are legătură cu mistica Transilvaniei în conştiinţa populară a lumii, dar îmi place să cred că acest album şi asocierea cu ECM va pune România pe harta jazzului global şi mai mult decît pînă acum.

Cum colaborați cu violistul Mat Maneri, colegul dvs. atît în octetul Enescu, cît și în duo-ul ce semnează albumul ECM 2013? Știm că l-ați adus deseori în România, cum vede Mat faptul că lansarea albumului va avea loc în patria dvs. de origine?

Am colaborat prima oară cu Mat Maneri în proiectul Enesco Re-Imagined la recomandarea bateristului Nasheet Waits. Pînă atunci, nu avusesem ocazia să colaborăm, deși știam de Mat Maneri, acest „copil nebun” al avangardei americane, descoperit împreună cu tatăl sau, Joe Maneri, de nimeni altul decît de Paul Bley. Faptul că pentru amîndoi Paul Bley reprezintă un reper esențial nu e deloc întîmpltae și se traduce printr-o preocupare comună pentru un sound riscant, pentru tăcere (pauza muzicală) și pentru patosul liric al blues-ului. Ceva din toate acestea se regăseşte, cred, pe albumul ECM și cu siguranţă şi în concertele live.

În Bucureşti, noul album se va lansa, în cadrul unui spectacol-eveniment, pe 14 mai. Este publicul bucureştean pregătit? Ce aşteptări aveţi?

Sîntem într-un turneu de promovare în toată Europa, cu peste 20 de concerte în şase ţări, dar concertul de la Bucureşti este diferit de toate, pentru că îl avem ca invitat special pe celebrul saxofonist britanic Evan Parker, o legendă a avangardei europene, prezent la Bucureşti graţie British Council România. Cred nu doar că publicul este pregătit, ci chiar că este nevoie de propuneri mai riscante în România, care să lărgească orizontul de aşteptare pentru această muzică. Publicul nu se naşte avizat, el învaţă pe măsură ce consumă ceea ce i se oferă pe scenă, iar orice experienţă de acest tip are rolul ei. În acest sens, mă bucură că după concert vom avea o întîlnire cu publicul, în foaier, cu semnare de albume, ocazie cu care artiştii vor răspunde întrebărilor spectatorilor şi vor purta un dialog cu ei. Teatrul Odeon e o scenă pe care o cunosc şi cu care am colaborat întotdeauna foarte bine, aici am lansat şi albumul Enesco Re-Imagined, în 2010.

Se știe deja că aveți și alte albume noi ce sînt gata de a ajunge în rafturi și în colecțiile melomanilor, de asemenea aveți şi alte proiecte. La ce lucrați în continuare și la ce visați să munciți cîndva?

Acum trei săptămîni Sunnyside Records a lansat în Europa și în Japonia albumul de debut al quartetului meu Elevation, urmînd că în septembrie să fie lansat în USA. Înregistrat live de Jimmy Katz la Cornelia Street Cafe în New York, CDul cu titlul Mystery prezintă trei dintre mării muzicieni de jazz americani de astăzi: Abraham Burton (sax), John Hebert (bass) și Eric Mcpherson (baterie). Este unul din proiectele importante pentru mine pentru cîteva motive: Elevation prezintă formatul clasic al quartetului de jazz cu pian, saxofon, contrabas și baterie, are o anume intensitate pe care o obții doar în concert și nu în ultimul rînd este o tensiune creativă între materialul propus și muzicienii aleși. În iunie vom lansă albumul ECM în SUA cu un mic turneu pe coastă de est, urmat de unul în toamnă în California.

În viitor? Pentru un următor album ECM am discutat cu Mat de un proiect în quartet inspirat de 13 Harmonies ale lui John Cage. Deasemenea, mi-aș dori foarte mult să fac o nouă înregistrare cu Tuba Project, primul album editat de CIMP Records în 2006 a lăsat lucruri neterminate. Un proiect de continuare a succesului lui Enescu Re-Imagined este Oedip Redux, o re-interpretare jazz a celebrei opere enesciene, avîndu-i că membri, printre alții, pe Jerome Harris și Theo Bleckman. Deși actuală situație a Festivalului Enescu a dus la anularea prezentării în premieră a Oedip Redux la București, sper, totuși, ca în viitorul apropiat să finalizez acest proiect care mă va aduce pentru a două oară aproape de Enescu.

a consemnat Paul TUTUNGIU

Foto: M. Tibrea

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

FC Rapid Bucuresti svg png
Începe procesul care zguduie Giuleștiul: Mi s-a furat ceva din casă
Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, a decis să dea în judecată mai multe entități (companii, cluburi), printre care FC Rapid și CS Rapid.
mici jpg
Adio, mici românești în SUA și Marea Britanie! Motivul pentru care a fost interzis exportul lor
Exporturile de carne tocată și salamuri crud-uscate din România către SUA și Marea Britanie au fost suspendate din cauza pestei porcine africane, o boală care continuă să afecteze teritoriul țării noastre.
Cele mai bune destinații de Crăciun de pe glob Colaj Planet Earth Facebook
Cele mai bune destinații de Crăciun de pe glob. Una dintre ele se învecinează cu România
Imaginați-vă o călătorie de Crăciun în cele mai spectaculoase colțuri ale lumii, alese cu grijă pentru farmecul lor festiv unic. „Planet Earth”, cu cei 1,7 milioane de urmăritori, ne propune o selecție de 19 de destinații ce îmbină tradițiile, lumini magice și atmosfera de sărbătoare.
profimedia 0921871438 jpg
„Lista de asasinate” a lui Putin, dezvăluită de șeful spionajului ucrainean
Șeful spionajului ucrainean, generalul locotenent Kirilo Budanov, a afirmă că Kievul este la curent cu „listele de asasinate” ale Rusiei, care vizează profesori, jurnaliști și preoți ucraineni, printre alții, relatează Newsweek.
ec0d7da087c0a838003dca2a8039d929 jpg
Rusia a livrat Coreei de Nord un milion de barili de petrol, arată imagini din satelit
Rusia a trimis Coreei de Nord un milion de barili de petrol din martie, potrivit analizei imaginior din satelit realizată în urma unei anchete jurnalistice, relatează Business Insider.
Statia CFR Simeria  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) jpg
Nod feroviar important, modernizat în șase ani. Cum arată acum gara de epocă, complet schimbată după 120 de ani
Stația CFR Simeria, una dintre cele mai vechi gări din România, a fost modernizată, iar lucrările la clădirea de epocă a nodului feroviar, construită în jurul anului 1900, au ajuns la final.
comuna jpg
Unde se află uzina metalurgică Ciocanul, cea care stârnea hohote de râs. A dispărut brusc, după 200 de ani
La poalele Munților Poiana Ruscă, într-un peisaj sălbatic din județul Timiș, se află comuna Nădrag, un loc care timp de două secole a trăit și s-a dezvoltat în umbra unei industrii ce părea eternă.
Turistii au mers la pas spre Parang  Sursa: PParang Ski & Summer Resort Facebook
Imagini revoltătoare dintr-o stațiune montană. Drum închis iarna, telescaun pe butuci. „Așa se urcă în Parâng: patru kilometri pe jos”
Deși a nins abundent în zona alpină a Munților Parâng, turiștii care au vrut să se bucure de zăpadă în stațiunea montană Parâng au fost puși în fața unei situații neobișnuite. Unii au fost nevoiți să urce patru kilometri pe jos, spre cabanele montane.
Atacul cerebral vascular reprezintă una dintre principalele cauze de deces în România Colaj DMS
Stresul care ucide. Legătura cu motivul morții lui Gabriel Cotabiță și riscul major pentru vârsta mijlocie
Reducerea stresului este crucială pentru prevenirea AVC-urilor, mai ales la vârsta mijlocie. Stresul cronic poate contribui la creșterea tensiunii arteriale și inflamația vaselor, factori majori ai AVC-ului. În România, infrastructura limitată reduce accesul rapid la tratamente eficiente.