SF vs comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
SF vs comunism jpeg

● Marian Truţă, A doua venire, Editura Nemira, 2012.

Din zona SF-ul românesc, cel puţin din cît am reuşit să acopăr eu, Marian Truţă este scriitorul care-mi place cel mai mult. A debutat în almanajul Anticipaţia 1986, a continuat şi după ’90 să publice prin reviste de gen şi volume colective – volumul de debut, Vremea renunţării, apărînd abia în 2008 –, a primit mai multe distincţii de gen şi în prezent este redactorul-şef al revistei Nautilus. Marian Truţă scrie însă puţin sau, probabil, este foarte pretenţios cu ce publică (lucru destul de rar printre scriitorii SF – să mi se scuze generalizarea!), dat fiind că nu prea este prezent în antologiile de gen, destul de multe, care se publică pe la noi, iar acest volum de povestiri, A doua venire, este abia a doua sa carte. Poate că acest lucru face şi diferenţa. Căci Marian Truţă nu este genul de scriitor punk sau cyber (din ce-am citit, nu cred că am întîlnit vreun calculator) a cărui literatură se afundă în universuri virtuale rupte complet de istorie şi realitate; e cumva mai old school, scriind, în general, ficţiuni speculative, ucronii şi istorii alternative, deseori inspirate sau avînd pe fundal comunismul românesc. De altfel, într-un articol foarte bun, publicat recent în Observator cultural, Cătălin Badea-Gheracostea trece în revistă puţinele scrieri SF româneşti care, după 1989, au folosit experienţa ultimului deceniu de comunism românesc, ajungînd la concluzia că SF-ul românesc, de pînă la acest al doilea volum al lui Marian Truţă, „nu a exorcizat de-adevăratelea comunismul de tip ceauşist decît în texte disparate, de mai mică întindere.“ Sigur, tema este importantă şi ea face savoarea cărţii, dar ce apreciez eu la Marian Truţă este stilistica foarte bună şi arta compoziţiei ce denotă o bună cunoaştere a literaturii. Şi nu cred că exagerez dacă spun că scriitorii din SF-ul românesc care ştiu cu adevărat şi cum să scrie pot fi număraţi pe degetele unei singure mîini. De aceea, nefiind neapărat un fan al SF-ului, pe Marian Truţă îl citesc ca pe un bun povestitor şi atît.

Povestirea care deschide volumul, „Ubik, mon amour“ este o parabolă despre iluzia progresului, despre Adevărul cu majusculă îngropat în profunzimile mîloase ale realităţii. Un tînăr aspirant la postul de şef al Catedrei de Chimie la Universitate este ales, asemeni lui Neo în Matrix, să i se dezvăluie adevărata realitate printr-un fel de drog care-i înfăţişează, dintr-odată, în faţa ochilor „lumea aşa cum este“, adică primitivă şi violentă. Acesta este cel mai redus şi, în acelaşi timp, şi cel mai modest text din carte; din fericire, povestirile care urmează au teme şi structuri mai complexe, au mize mari şi spaţiu pe care să se desfăşoare. Povestirea omonimă, spre exemplu, un fel de ficţiune speculativă fusion, expune o Românie alternativă, deopotrivă medievală şi capitalistă, aflată în pragul unui conflict alchimisto-economic, cînd neutra Elveţie pregăteşte pe ascuns un experiment ştiinţific, iar Vaticanul cere ajutor autorităţii religioase de la Bucureşti. Creştinismul şi alte religii sincretice, Solomonăria de Stat (un fel de Minister al Finanţelor), ingineria, toate au importanţă într-un scenariu de tip spy-SF în care jocurile politice dintr-o Europă ajunsă în culmea progresului ştiinţific (pe cînd NASA încă n-a ajuns pe Lună) folosesc ca valoare universală de schimb aurul alchimic. Acceleratorul elveţian de atomi şi de particule elementare numit Maşina lui Dumnezeu, ţinut sub observaţie de comunitatea internaţională, va fi însă folosit în secret nu ca armă, ci pentru a recrea condiţiile originare ale unui gol negru cosmic, considerat a fi fost condiţia primordială a venirii lui Mesia. Altfel spus, nu identificarea Particulei lui Dumnezeu era scopul acceleratorului, ci chemarea Fiului Acestuia.

„Cumania 2010“ este cea mai politică ficţiune a cărţii, imaginînd o societate românească în care Ceauşescu a rămas la putere după ’89. Avem aici un fel de meta-povestire în care personajul principal, Aleodor, pasionat de literatura SF (Marian Truţă ne oferă aici un preţios inside-view al lumii SF-iste comuniste), este atras, de către o vecină, în capcana a ceea ce la început pare un joc erotic, dar care se dovedeşte a fi o perversă acţiune de demascare a tînărului autor al unei însemnări secrete considerate „gînduri duşmănoase împotriva orînduirii“. Admiţînd convenţia scenariului alternativ care îl plasează pe Ceauşescu dincolo de dispariţia lui istorică, povestirea este perfect realistă dpdv epic şi psihologic. De altfel, nici nu era nevoie ca Marian Truţă să plaseze ceauşismul securist mai tîrziu, dincolo de adevărul istoric, căci această povestire vorbeşte, în fond, despre libertatea şi forţa subversivă a imaginaţiei. Confruntat de către agenţii Securităţii cu scrierile sale ucronice (în care recunoaştem îndrăzneaţa teorie cumanică a lui Neagu Djuvara), Aleodor este un caz clasic de scriitor considerat periculos de orice regim totalitar: „«Anticipaţie înseamnă să descrii un posibil viitor, corect?», «Oarecum corect», admise Aleodor. «Dar înseamnă mult mai mult. De pildă, să vorbeşti despre lumi posibile, nu neapărat despre viitorul posibil al nostru. Lumi posibile sau lumi care ar fi putut exista. Sau care vor exista.» Avu sentimentul că păşeşte pe o gheaţă subţire...“ Şi „Aevum Aeternum“ este tot o minunată ficţiune speculativă românească despre ceauşism, în care protagonistul, Ilarion, un radioamator şi electronist pasionat, are şi el probleme cu Securitatea din cauza inventivităţii sale (voia să construiască un dispozitiv cu care „să dea un bip pe Lună“), ajungînd un adevărat outlaw care trăieşte din construcţia şi vînzarea de amplificatoare pentru televizoarele celor care voiau să vadă şi alte posturi decît TVR-ul Epocii de aur. Ideea unui amplificator care să prindă televiziunile greacă şi turcă începe să-l obsedeze, şi tot ce urmează, senzaţia că este supravegheat de Securitate, precum şi apariţiile în carne şi oase ale unor agenţi de intimidare sau mesajele pe care le primeşte prin intermediul tubului catodic, toate astea nu ştim sigur dacă chiar se întîmplă sau dacă nu cumva sînt delirurile paranoice ale fricii şi minţii lui supralicitate. Faptul că Marian Truţă n-a sacrificat nebunia genialului Ilarion pe altarul scenariului SF şi a lăsat ca totul să se întîmple doar în mintea lui este marea reuşită a acestei povestiri care şi ea are un mesaj simbolic dpdv politic, prin faptul că cele două forţe obscure ce-i concurează paranoia lui Ilarion sînt trecutul probabil şi viitorul posibil.

„Cu Gagarin pe Calea Victoriei“ este povestirea pe care am mai remarcat-o o dată, în antologia Steampunk. A doua revoluţie (2011), doar că atunci purta titlul – mult mai bun, căci nu atît de străveziu – „Lungul drum din cer acasă“. Mi se pare, în continuare, foarte bună, poate cea mai bună din carte, întrucît, ca şi „Cumania 2010“ sau „Aevum Aeternum“, este un tur de forţă deopotrivă narativ şi stilistic, accentul necăzînd pe scenariul alternativ, ci pe drama şi confruntarea psihologică a personajelor. De data aceasta, e vorba de cosmonautul Iuri Gagarin care aterizează cu capsula sa spaţială peste pătulul ţăranului Ieronim din comuna Ciulniţa (un fel de Moromete care ştie ceva rusă din război), doar că nu eroarea de calcul geografic asigură drama şi comicul situaţiei, ci hazardul temporal: Gagarin aterizează pe vremea unui oarecare Bălcescu şi va rămîne, astfel, captiv în mijlocul unei lumi străine care nu-i poate înţelege povestea lipsită pentru totdeauna de gloria meritată. Scrisă impecabil, povestirea mi-a plăcut la fel de mult şi la relectură şi cred că aici – în atmosferă, în dialoguri şi în monolog, în desfăşurarea epicului – se vede cel mai bine talentul narativ al lui Marian Truţă, un scriitor pe care-l recomand oricui, mai ales celor care au reţineri şi prejudecăţi legate de genul SF.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.