Viitorul probabil

Publicat în Dilema Veche nr. 477 din 4-10 aprilie 2013
Viitorul probabil jpeg

● Michael Haulică, Transfer, Editura Millenium Books, 2012.

Redactor al mai multor suplimente şi fondator a două reviste SF online, coordonator de colecţii editoriale şi editor de antologii, semnatarul cîtorva rubrici de gen în mai multe publicaţii culturale, el însuşi prozator, distins cu mai multe premii, Michael Haulică este, de mai bine de un deceniu, poate cel mai vizibil promotor, deopotrivă harnic şi critic, al SF-ului românesc. Dincolo de cercul relativ închis, dar nu atît de restrîns, al literaturii fantasy şi science-fiction de la noi, Michael Haulică face figura – destul de rară – a unui tip lipsit de prejudecăţile şi constrîngerile culturale ale genului pe care, însă, îl cunoaşte bine şi îl susţine cu pasiune.

Transfer, a patra sa carte de proză, este un roman modular, alcătuit din patru naraţiuni, toate scrise la persoana întîi, patru perspective subiective care, dat fiind caracterul de policier distopic al cărţii, reuşesc ca abia la final să dezvăluie întregul design narativ şi să ilustreze semnificaţiile, simbolurile puse în joc. Tot treptat, ni se relevă şi geografia, mecanismul social după care funcţionează „minunatul Inand“, un fel de metropolă statală multietnic, delimitată de un Munte şi un Zid ce despart Oraşul Vechi – care, după cum îi spune şi numele, poartă încă semnele arhitecturale, configuraţia socială şi aspiraţiile artistice ale unei lumi trecute – de Sistemul Solar, partea modernă, administrativă şi tehnologizată. În primul capitol al romanului, „Vremea zăpuşelii“ (premiat ca povestire în 2005, detaliu ce denotă şi susţine caracterul modular, fragmentat al cărţii), întîlnim un fel de sectă a gibsonilor din Oraşul Vechi – în fapt, nişte bloggeri care-l au drept idol pe William Gibson, „profetul întunecat al cyberpunk-ului“, al cărui poster ţine loc de icoană în casele lor, iar ediţiile tipărite pe hîrtie sînt un fel de moaşte. Gibsonii se ocupă cu scrierea unor bloguri, activitate pentru care, însă, e nevoie de nişte intermediari, numiţi „sidirromi“ (aceştia chiar fac figura ţiganilor care strigă pe stradă – nu „Fiaaare veeechi!“, ci „Aaard sidiuri!“), plasatori sau lansatori: „Unii pîrlesc materialul, alţii îl ard pe sidiuri, alţii îl lansează în Reţea, alţii îl citesc, alţii îl comentează.“ Imaginea întregului proces de scriere şi lansare a blogului este, prin felul ei complicat de a funcţiona, una satirizată. Gibsonii fiind, de fapt, nişte luzări care şi-au luat numele de la personajele lui Gibson, scriu bloguri pe stick-uri, despre rarele lor aventuri sexuale, visînd să pună totul cap la cap şi, într-o zi, să publice un roman pe hîrtie. Blogurile nu sînt libere, există un canal oficial ce funcţionează cu acordul Agenţiei Naţionale de Administrare a Reţelei; William Lotek Sendai-Seven – numele gibsonului protagonist – îl are drept lansator de blog pe un anume Matei Iliescu; există şi o mare editură, supranumită „Fabrica de scriitori“ şi, aparent, inaccesibilă bloggerilor etc. – totul are, aşadar, aspectul unei distopii tipografice, cu multe trimiteri livreşti.

În cluburile artsy din Inand, lumea e mai pestriţă, dar mai cu „sclipici“, căci există un cult pentru creatorii de modă, iar pe scenele lor evoluează tot felul de artişti recrutaţi din underground, ale căror numere – numite glitch-uri – sînt un fel de happening-uri digitale, colaje multimedia ce mixează, spre exemplu, imaginarul lui Dalí, temele literaturii înalte şi muzica modernă cu inserţii retro – adică sample-uri din Grigore Leşe. În al doilea capitol al cărţii, numit „Glitcherine“ – unde protagonistul este un detectiv particular investigînd, fără succes, o crimă –, avem o satiră a artiştilor digitali, a boemiei de club şi a mediului „intello“: „L-am văzut pe ManchoMan, cel adus pe braţe din underground, prezentînd, într-o nouă viziune, Romeo şi Julieta cu inserţii din Aşteptîndu-l pe Godot. Încă din seara aceea, a devenit idolul intelectualităţii subţiri, trecute brusc într-o fază revoluţionară, stîngistă, atît de «la modă» încît pînă şi academicienii se autoproclamau ca făcînd parte din noul underground, underground-ul celor cu diplome şi doctorate, al celor care rămîneau plîngînd pe trotuare cînd poliţia făcea cîte o razie şi îi aresta pe toţi ceilalţi, mai puţin pe ei.“ Naraţiunea romanului – care, pînă în acest moment, ne prezintă protagoniştii şi atmosfera – îşi dezvoltă cu adevărat intriga odată cu al treilea capitol, cel mai consistent, numit „O hucă în minunatul Inand“ – unde, sub forma confesiunii de blog a unui gibson debutant, aflăm ce este Transferul şi cum funcţionează conceptul care stă la baza acestei deloc brave lumi noi. Este vorba despre un proces prin care poate transfera, contra cost, un corp în altul: clientul îşi alege, din oferta corpurilor gazdă, în ce trup vrea să fie transferat pentru a experimenta, într-o perioadă determinată de timp, senzaţiile unei noi identităţi. Acest transfer şi abuz corporal, această prostituţie identitară este oferită de către agenţia viitorului, celor plictisiţi şi alienaţi de propria existenţă, dar această distracţie oficială şi safe a celor cu bani, care vor să experimenteze – inclusiv sexual – alte identităţi, pe trupul altora, este accesibilă şi pe piaţa neagră, într-o variantă ilegală, ceva mai riscantă tehnologic, cu operatorii transformaţi în peşti care veghează la integritatea transferului corporal dintre clienţi şi gazde, numite „huce“: „A fost un joc mai întîi, o joacă de bogătaşi (şi sînt destui cei care zic că mai bine rămînea aşa, ca multe altele), apoi ca o boală – s-a descoperit că dădea dependenţă. Tot mai mulţi oameni solicitau Transferul, la început ca un capriciu, ca o satisfacere a curiozităţii. Apoi au găsit o adevărată plăcere în asta. Apoi nu s-au mai putut abţine şi au făcut-o din nou şi din nou, cheltuindu-şi banii şi neuronii în folosul agenţiilor care se ocupau cu treaba asta. Iar cînd n-au mai avut bani suficienţi, şi-au căutat gazdele pe străzi... Cît de degenerat poţi fi ca să salţi tot felul de nenorociţi de pe stradă, să le acaparezi trupurile, fie şi numai pentru cîteva ore? Sau cît de disperat?“ (Fac aici o paranteză, pentru a menţiona filmul Surrogates, din 2009, în regia lui Jonathan Mostow, cu un scenariu realizat după un roman grafic, unde, la fel, există conceptul de corp surogat, în care orice individ sedentar, conectat la reţea, se poate simţi mai tînăr şi mai puternic.) În momentul în care Transferul începe să dea erori – în sensul în care gazdele rămîn cu amintiri ale clienţilor, existînd riscul ca amintirile şi secretele clienţilor să fie vîndute (o ultimă formă de expunere, manipulare şi abuz asupra intimităţii în reţeaua socială) –, se creează o mişcare de rezistenţă în underground, iar cyberpolicierul şi distopia satirică de mai devreme se transformă într-un spy sci-fi. Şi, astfel, ceea ce părea a fi creaţia literară a unui gibson se dovedeşte a fi, pînă la urmă, confesiunea unei huci care se ascunde, la rîndu-i, sub o altă identitate.

Scena absolut memorabilă în care un client apelează la un Transfer ilegal, spunînd – într-o cîrciumă, în chip de parolă – peştelui Rick şi pianistului său, replici din Casablanca, reconstituind astfel, în cheia satirei sci-fi, un mo(nu)ment de cultură pop aparţinînd lumii vechi, această scenă arată, deci, nivelul de referenţialitate, intertextualitate al acestui roman ce pendulează între pastişă şi satiră, un roman înţesat de citate culturale, a cărui naraţiune dezvoltă mai multe niveluri de lectură, cu semnificaţii diferite. Prefaţatorul Bogdan-Alexandru Stănescu vorbeşte foarte just despre o elegie închinată Omului pierdut, în mecanismul tehnologic care-i anulează identitatea. Această distopie, în care noir-ul întîlneşte caricaturalul, pune în absurd o tendinţă a realităţii de azi, concurate, provocate şi tentate tot mai mult de formele escapismului tehnologic şi ale virtualului care promite asigurarea anonimatului lipsit de responsabilităţi, eliberarea de constrîngerile identitare, corporale, sociale. Din acest punct de vedere, Transfer nu este just another SF story, este o avertizare asupra viitorului probabil.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi