Sum. Patruzeci de poveşti de dincolo
● David Eagleman, Sum. Patruzeci de poveşti de dincolo, traducere din lima engleză de Carmen-Georgiana Vasile, Editura Humanitas, 2013.
David Eagleman e unul dintre cei mai bizari oameni de ştiinţă, interesat deopotrivă de sistemul nervos şi sistemul juridic, economie, etică şi tehnologii inovatoare, percepţii şi comportamente, creier şi timp. Pare un tip exact şi fabulos, are charismă cînd urcă pe scenă să conferenţieze sau cînd povesteşte despre propriile lucrări. În Sum e însă mai mult decît atît: e aproape un filozof, combinat cu un autor de SF şi cu un inventator de teologii. Cele 40 de ficţiuni de aici – mici şi rotunde precum covrigeii pentru mucenici – sînt tot atîtea scenarii ale vieţii de apoi. Pariul lor este coerenţa internă, iar pentru asta pun la bătaie o logică şi o imaginaţie rupte parcă din raiul posibilităţilor comice, fantastice sau poetice, telescopice, periscopice sau microscopice, analogice sau digitale, de moravuri, tîlcuri sau ghiduşii.
Lumea morţilor e, aşadar, una plină de posibilităţi. Uitaţi-vă numai cîte variante de Dumnezeu apar aici. Poate fi un El, o Ea, dar şi un cuplu alcătuit dintr-un El şi o Ea uniţi printr-o căsătorie aranjată. Poate fi o apariţie complet lipsită de grandoare (un bătrînel gîrbovit, chel şi bolnav de gută). Poate fi un cititor pasionat al romanului Frankenstein sau o făptură măruntă cît o bacterie şi care nu ştie de existenţa noastră, ci doar de cea a celulelor noastre. Poate fi un Programator cosmic, un Cartograf, „un cîrpaci de molecule lovit de noroc“ sau, la fel de bine, „o specie de mici creaturi obtuze cu mintea înceată“. Grădina e, care va să zică, mare şi infinit prospectabilă mental.
Nici cu imaginea oamenilor nu stăm rău. Într-o povestire, ei pot fi „celulele care formează cancerul lui Dumnezeu“, în alta – singura specie a creaţiei care empatizează cu ofurile creatorului.
De citit neapărat. E cea mai năzbîtioasă culegere de modele teoretice ale lumii de dincolo.
