Ultimul salon la Paris

Publicat în Dilema Veche nr. 476 din 28 martie - 3 aprilie 2013
Punk rusesc jpeg

Participarea României la Salon du livre, în calitate de invitat de onoare, a fost unul dintre cîştigurile vechii echipe a ICR, condusă de Horia-Roman Patapievici. Un avantaj important pentru literatura română, care a fost transformat cu greu de echipa care i-a urmat. „Cu siguranţă, în următorul secol nu se va mai întîmpla aşa ceva“ – îmi spunea un editor francez cu puţin timp înainte de inaugurare. „Ar fi foarte trist să nu iasă bine.“

E un moment aşteptat pentru mulţi autori români. Salon du livre are o forţă de seducţie cu totul specială – e un fel de buricul lumii, un centru al universului. A fi sau a nu fi la Salon du livre a devenit aproape o chestiune existenţială. Fără să minimalizez prestigiul şi meritele acestui Salon de carte, trebuie să spun, totuşi, că, pentru autorii români, Leipziger Buchmesse e mult mai primitor. Piaţa de carte franceză e oricum mult mai închisă spre traduceri (mai ales spre cele din limbile mici, cum e româna) decît cea germană. În Franţa, editurile preiau cărţile româneşti cu multă precauţie şi le publică dozat, ţintit. O deschidere importantă s-a produs de abia în ultimul an, cînd, într-adevăr, au apărut ceva mai multe titluri. Însă, una peste alta, relaţia autorilor români cu piaţa de carte franceză e precum cea dintre doi dansatori de tango care se iubesc şi, tocmai de aceea, se tot bruschează în timpul dansului.

„E mai ceva ca la un meci Paris Saint-Germain – Olympique Marseille“, se plînge cineva. Într-adevăr, la intrarea principală e o înghesuială groaznică: sînt cinci sau şase cozi lungi la casele de bilete şi încă două, ceva mai scurte, la nişte porţi speciale pe unde intră autorii invitaţi şi, respectiv, jurnaliştii. Prin această mare de oameni se plimbă cu dezinvoltură speculanţii: „Avem bilete. Avem bilete. Cine vrea bilete, fără să mai stea la coadă?“ Se pare că au clienţi, căci i-am văzut în fiecare zi a Salonului de carte. Încerc să mă gîndesc care ar fi echivalentul din România al cozilor de la Romexpo, la Bookfest (Steaua – Rapid?), şi-mi dau seama că, de fapt, nici n-a fost vreodată înghesuială la tîrgul nostru de carte.

La această ediţie a Salonului s-au înregistrat în jur de 200.000 de vizite. Pentru edituri, miza e foarte mare. Nu e vorba de vînzări (deşi şi acestea sînt o ţintă), cît de imagine: a fi la Salon du livre e o chestiune de prestigiu. Editorii şi autorii au şansa să se prezinte în faţa publicului, dau interviuri, oferă autografe. E un altfel de vizibilitate decît cea de la rentrée litteraire (în toamnă), cînd apar, dintr-un foc, cîteva sute de romane. De data asta, Magazine Littéraire şi Lire au pregătit suplimente speciale despre literatura română. Le Monde des livres a publicat cîteva pagini substanţiale despre vedetele literare ale României; şi mai toate ziarele au tipărit fragmente de roman sau biografii ale autorilor din ţara invitată. De fapt, literatura română e foarte puţin cunoscută în Franţa. Aproape toţi vizitatorii Salonului de carte erau la curent cu faptul că România e invitată de onoare, însă aproape nici unul nu a fost în stare să-i numească pe autorii români. Am întrebat cîteva zeci de persoane ce ştiu despre literatura română. Răspunsurile variază de la „très peu“ la „rien du tout“. Printre autorii „români“ pomeniţi cel mai adesea se numără Ismail Kadare, Václav Havel şi Milan Kundera...

Destul de încărcat, dar, totuşi, funcţional, standul României e o scenă imensă pentru conferinţe şi întîlniri, „umbrită“ de un copac roşu. Rafturile bine garnisite şerpuiesc prin tot pavilionul. În mijloc, o casă ţărănească, chipurile din lemn, aduce aminte de arhitectura tradiţională. Oamenii recunosc pavilionul de la distanţă, după fîşiile tricolore care marchează, în partea dreaptă, panoul din fundal. Poate cam prea evident acest tricolor – spun unii.

Am „trăit“ în căsuţa aceea patru zile, am adoptat-o şi m-a adoptat, aşa că-mi iau libertatea să fiu subiectiv: îmi place. Ceea ce nu mi-a plăcut, în schimb, a fost că la pavilion nu se găseau informaţii esenţiale. Pentru că stăteam în căsuţă şi, întîmplător, mă descurc în franceză, toată lumea mă lua drept organizator şi-mi punea fel de fel de întrebări. De cele mai multe ori era vorba de chestiuni generale despre piaţa de carte din România sau despre programul scriitorilor invitaţi. N-am găsit pe nicăieri vreun catalog cu autorii români; nici nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă enervez că un booklet plin de greşeli gramaticale şi factuale, publicat acum vreo lună pe site-ul ICR, n-a mai apărut, pînă la urmă, şi la Paris. Am fost întrebat cînd şi dacă vine Mircea Cărtărescu; unde şi cînd are loc cutare eveniment; care e cifra de afaceri a sectorului editorial din România; care e preţul mediu al cărţii; cît e TVA pentru tipărituri; care sînt cele mai importante agenţii literare. O doamnă – bibliotecară la un penitenciar de lîngă Paris – a venit special la Salon ca să „cerşească“ nişte cărţi pentru deţinuţii români. Cică ar fi destui care ar vrea să mai citească cîte ceva – dar n-au cărţi româneşti. Am stat aproape o jumătate de oră de vorbă cu această doamnă, pînă cînd, în sfîrşit, s-a găsit cineva din partea ICR care s-o preia. Doi elevi de gimnaziu, veniţi cu clasa la Salonul de carte, aveau de rezolvat următoarea temă (mi-au arătat, pe hîrtie, cele trei enunţuri): 1) Din ce oraş provine scriitorul Dan Lungu? 2) Cine a tradus în franceză romanul Orbitor de Mircea Cărtărescu? şi 3) Numiţi instituţiile implicate în organizarea standului ţării invitate.

Însă România nu a fost prezentă doar la standul românesc. Editura Gallimard, de pildă, şi-a făcut un raft special cu autorii români din portofoliu, marcînd vizibil faptul că literatura română e invitată de onoare. La fel au procedat şi Editions des Syrtes (o casă specializată în literatură sud- şi est-europene). Tema centrală, anul acesta, a fost cartea de gastronomie – secţiune în care a evoluat Mircea Dinescu: un performance aproape reuşit, dacă l-ar fi ajutat tehnica. Oricum, momentul în care a încercat să le explice spectatorilor francezi ce înseamnă „stufat“ şi care sînt corespondenţele dintre bucătăria balcanică şi gastronomia franceză a fost delicios.

Undeva, în centrul oraşului, o librărie şi-a lipit pe uşă afişul cu „La Roumanie se livre“ şi a expus în vitrină cărţile Gabrielei Adameşteanu, ale lui Mircea Cărtărescu şi ale lui Dan Lungu. Şefa librăriei FNAC de la pavilionul României îmi spune că, probabil, foarte multe alte librării din oraş au făcut acelaşi lucru. Librarii se bucură cînd fac lucruri noi, cînd promovează cărţi mai puţin cunoscute. Şi uite-aşa, participarea autorilor români a stîrnit un soi de hype care, în cele din urmă, a dat şi rezultate. La standul României, printre rafturi, librarii au pus cîteva mici notiţe cu prezentări ale romanelor sau ale autorilor. „Coup de Coeur“ a făcut Mircea Cărtărescu. Însă toate cărţile de la stand s-au vîndut bine – îmi spune şefa librăriei. „Mult mai bine decît ne aşteptam.“ Primii trei autori în top: Gabriela Adameşteanu (Situation provisoire), Eugen Uricaru (La soumission) şi Răzvan Rădulescu (La vie et les agissements d’Ilie Cazane).

Apropo de autori: o listă, cu cît e mai lungă, cu atît e mai incompletă. Murphologia e perfect aplicabilă şi în cadrul celor peste 50 de autori invitaţi la Salon du livre: listei celor 27 de autori invitaţi iniţial de francezi (de altfel, singurii cu adevărat vizibili) li s-au mai adăugat încă două – cea a ICR şi cea a Ministerului Culturii. Aceste liste s-au făcut pentru că selecţia iniţială nu era suficient de reprezentativă. Acum, cu cincizeci de autori – deci un spectru mult mai larg –, lista pare şi mai puţin reprezentativă...

Salon du livre a început prost, dar s-a terminat cu bine. A început prost pentru că autori importanţi, precum Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Neagu Djuvara au refuzat să participe. Unii dintre ei îi anunţaseră, discret, pe organizatori, că nu vor merge la Paris – însă, probabil de teamă să nu stîrnească şi alţi răzvrătiţi, ICR a preferat să meargă mai departe cu programul anunţat iniţial şi să nu comunice decizia celor patru. Nu e doar o problemă de comunicare publică, e o problemă de relaţie cu autorii, cu instituţiile partenere, cu cititorii etc. Oricum, la Paris, scandalul de la Bucureşti nu a făcut valuri. Oamenii nu prea pot înţelege cum este posibil ca un scriitor să refuze colaborarea cu un institut cultural din ţara sa. E nevoie de foarte multe explicaţii pentru a-i face pe francezi să înţeleagă cum a devenit nefrecventabilă această instituţie; după care, va fi încă şi mai greu să le explici cum de preşedintele instituţiei nu e schimbat, de vreme ce mulţi artişti nu vor să lucreze cu el.

P.S. E foarte posibil ca Festivalul Filmului European să nu se mai ţină anul acesta. Din nou, din cauza unei probleme de comunicare a ICR.

Foto: M. Martin

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.