Blocade & baricade - economia salvează cultura
Ar mai fi de adăugat că în special Germania are o infrastructură culturală extrem de extinsă, moştenită, parţial, din cauza vechii diviziuni. Vechile instituţii ale RDG şi RFG au fost, în mare parte, păstrate, ba chiar instituţii după model refegist s-au replicat, după unificare, în fosta RDG (şi invers); s-au creat şi instituţii noi. Şi toate sînt finanţate, după un algoritm complicat, de federaţie, de regiune, de primării. Cheltuielile nu sînt mici – însă, împărţite între diversele poluri de finanţare, au devenit suportabile. De doi ani, Germania a lansat politici de reducere a cheltuielilor, la toate nivelurile. Cultura a fost o prioritate, aşa că multă vreme nu s-au operat tăieri din această zonă. Însă cuţitul a ajuns acum şi la bugetele culturale.
Din acest moment, contează mai puţin măsurile propriu-zise ale autorităţilor centrale sau locale, cît răspunsul societăţii civile. Care reacţionează cum poate: cu proteste spontane, petiţii, lanţuri umane în jurul unor clădiri, greve, demonstraţii, blocade & baricade. Sau cu încercări de finanţare a programelor respective prin colecte şi donaţii. E ceea ce s-a întîmplat în numeroase teatre de mici dimensiuni din Germania, parţial susţinute de stat, land sau oraş: ca să nu pună în pericol programul repertorial decis de intendenţi, cu mult timp înaintea tăierilor de fonduri, oamenii s-au mobilizat prin reţelele de socializare şi au compensat din resurse proprii ceea ce statul nu mai putea sau nu mai voia să finanţeze. E o soluţie de rezervă, un fel de plan B pentru cazuri extreme – dar uite că funcţionează. E legitim acest sistem? E normal ca un serviciu public (căci, într-o perspectivă mai largă, şi producţia culturală e considerată serviciu public) să fie întrerupt brusc şi fără preaviz, din lipsă de fonduri? Cei în măsură să decidă spun că da: doar reducînd substanţial cheltuielile pentru întreprinderi culturale – considerate, în vreme de criză, un serviciu „de lux“ – se pot păstra fondurile pentru a susţine servicii esenţiale – cum sînt sănătatea ori educaţia. Un eventual referendum în această privinţă ar confirma, mai mult ca sigur, că e o alegere de bun-simţ. În aceste condiţii, nu e oare paradoxal cîtă solidaritate poate naşte un edificiu cultural? Nu e ciudat că oamenii sînt dispuşi să înlocuiască acţiunea statului?
NRW-Forum din Düsseldorf e un centru pentru arte vizuale: muzeu cu o colecţie proprie, dar şi – mai ales – o instituţie dedicată expoziţiilor temporare. NRW-Forum promovează proiecte curatoriale complexe, transdisciplinare, cu un accent important pe fotografie, design şi noile medii. Programele ţintesc adesea zonele de convergenţă cu mediul economic. Nu e doar expoziţie, ci – după cum îi spune şi numele – un „Forum“, o platformă de dezbatere. Aici au expus creatori de modă precum Vivienne Westwood, Alexander McQueen, Manolo Blahnik, designerul Verner Panton, fotografii Peter Lindbergh şi Bettina Rheims.
Instituţia e acum ameninţată cu dispariţia: landul a anunţat că reduce cu 650.000 de euro finanţarea. Primăria oraşului Düsseldorf, care o cofinanţa, a tăiat 450.000 de euro din banii alocaţi pentru NRW-Forum. Pentru un centru cultural atît de mare, o reducere ca aceasta n-ar trebui să fie semnificativă, căci, procentual, aceşti bani nu constituie o parte importantă din buget. Însă programul expoziţional e în pericol: curatorii nu vor putea continua proiectele la care s-au angajat. O scrisoare deschisă semnată de conducerea muzeului a primit imediat întăriri din partea unor agenţi economici importanţi – sponsori de tradiţie ai instituţiei. Ei ameninţă să-şi mute întreprinderile la Hamburg sau la Berlin, oraşe mai prietenoase cu artele. Pentru mulţi investitori – se arată în scrisoare –, existenţa muzeului şi programele atractive au constituit un argument important pentru a se stabili la Düsseldorf. Şi cîteva firme de publicitate s-au raliat şi fac presiune asupra autorităţilor să păstreze muzeul. Industriile creative nu pot funcţiona într-un oraş care nu încurajează creaţia.
Exact din această legătură între arte şi economia reală, pe care muzeul a încercat, programatic, s-o promoveze în programele sale, pare să vină acum salvarea. Îngrijoraţi de perspectiva plecării unor investitori importanţi, cetăţenii cer păstrarea finanţării pentru NRW-Forum. După ce zile în şir primarul nu a răspuns la telefon cînd a fost sunat de directorul muzeului, lucrurile au evoluat. Se pare că şi-a mai îndulcit tonul.
