La zi în cultură

Enzima Miracol - One World Romania - Fotbal

Dacă vreţi să trăiţi peste 100 de ani, citiţi cartea doctorului japonez Hiromi Shinya, Enzima miracol (Editura Lifestyle, 2013), o sursă inepuizabilă de false credinţe demontate, de superstiţii în legătură cu sănătatea şi de reguli de bun-simţ, sistematizate nu de un vraci, ci de inventatorul chirurgiei colonoscopice.

Mai mult decît samba, carnaval şi fotbal jpeg

Poziţia filmului pe piaţa românească

Nu e de mirare că succesul de la Berlinale al filmului Poziţia copilului, regizat de Călin Netzer, a stîrnit atîta vîlvă în presa din România. Mai toate televiziunile au transmis ştirea, i-au dedicat emisiuni speciale, au difuzat interviuri cu regizorul, producătoarea şi artiştii; ziarele au tipărit comentarii pe prima pagină;

Trezirea arabă în islamul politic

În statele atinse de primăvara arabă, este în plină desfăşurare o luptă între diverse forme de islam politic, de la cele mai moderate pînă la cele mai radicale, şi forţele minoritare seculariste. Unii spun că lupta este pur politică, cu scop final obţinerea puterii.

Carmen GAVRILĂ

A fost odată un dictator...

Cu Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, atenţia regizorului se îndreaptă spre zona teatrului politic şi a cabaretului – ceea ce ar putea fi interesant, o dată ca mesaj, a doua oară ca estetică (cabaretul presupune dinamică şi umor, chiar dacă e negru).

Nadja şi Zenobia

Nu cred că Gellu Naum s-ar fi mirat de apariţia tîrzie – pentru prima dată în română, în excelenta traducere a lui Bogdan Ghiu – a romanului-fetiş al suprarealismului, Nadja de André Breton, la începutul lui februarie, şi de lansarea acestuia cu doar cîteva zile după fatidica zi de 14 februarie.

Curat & simplu

Pe One Life Left, Iordache ne oferă un material instrumental de saxofon grefat pe o varietate de structuri jazz şi funk, suficient de divers încît să nu plictisească, şi suficient de aerisit încît să nu intimideze un public neavizat.

Aron BIRO

Un spaţiu metafizic

"În contextul unei expoziţii al cărei punct de coagulare este comunitatea LGBT, e exact întrebarea la care am căutat şi noi, la Aiurart, să ne răspundem, de la început, încercînd să proiectăm o arhitectură de expoziţie pentru Inside Insights/Înăuntrul interioarelor (şi, totodată, un habitat conceptual discursului curatorial şi artistic)."

Macho woman

Zero Dark Thirty e odiseea vînării lui Bin Laden, relatată de Kathryn Bigelow într-o manieră ultratehnicistă – fără retorică patriotică evidentă (nici în imagini, nici în dialoguri, nici în muzică) şi cu un minimum de human interest.

"Arhetipul modern românesc"

Tema ultimei ediţii a bienalei de arhitectură de la Veneţia a fost „Common ground“. David Chipperfield, directorul ediţiei 2012, a urmărit anume să stîrnească dialogul. Un dialog în interiorul disciplinei, dar şi în afara ei, traversînd graniţe nu doar disciplinare, ci şi geografice, temporale, etc.

La faţa timpului

Nişte părţi mai sensibile ale umanităţii noastre

În 2012, Herbert Blomstedt, dirijorul născut în America din părinţi suedezi, a împlinit venerabila vîrstă de 85 de ani. Herbert Blomstedt i-a urmat lui Sergiu Celibidache la pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii Suedeze, ulterior obţinînd nenumărate succese cu Orchestra Simfonică din Chicago, Capela de Stat din Dresda, Orchestra Radiodifuziunii din Hamburg şi Orchestra Gewandhaus din Leipzig.

Cristina COMANDAŞU

Sfinţi vs securişti

Biografia scriitorului Dumitru Radu Popa – plecat din ţară în 1985 şi stabilit în Statele Unite, unde a obţinut azil politic, devenind apoi specialist renumit în cercetarea dreptului internaţional şi comparat, actualmente director al Bibliotecii şi decan asistent al Facultăţii de Drept din New York – ar putea fi ea însăşi un roman în sine.

Jacob se hotărăşte să iubească

German în scris, elveţian în buletin, bănăţean în fond, Cătălin Dorian Florescu pare a fi, în cel mai recent roman al său, un atlet complet al prozei. Are anduranţa maratonistului şi polivalenţa decatlonistului, e un fondist felin, un sprinter cu scînteie, un aruncător şi un săritor cu bătaie lungă.

Călătoriile interioare ale unui "pătimaş" de teatru

Sînt cîteva decenii de cînd George Banu pîndeşte, din umbra sălii, viaţa de dincolo de rampa scenei. Profesorul de teatru cunoaşte în detalii istoria genului, eseistul rafinat ştie să găsească unghiuri de atac inedite şi pasionante, şi am putea citi această recentă carte a sa ca încă un ghid indispensabil pentru iubitorul de teatru contemporan.

Mirella PATUREAU

Teoria şi practica literaturii - Amour - balada Mioriţa

Alexandru Muşina, Teoria şi practica literaturii (Editura Muzeul Literaturii Române, 2013), una dintre superbele pledoarii muşiniene pentru adevărul literaturii, în care se îmbină nu doar „teorificţiunea“ cu predarea (esenţială) a scrierii creatoare, dar şi o autodisecţie pe viu, care va face deliciul cunoscătorilor. De neratat!

Iniţiativă cetăţenească împotriva mogulilor

România a urcat cinci locuri în clasamentul privind respectarea libertăţii presei, realizat de organizaţia Reporters sans Frontières. Raportul publicat la sfîrşitul lunii ianuarie arată că România se situează printre ultimele ţări din Uniunea Europeană în acest clasament.

ICR Stockholm, literatura română şi Tîrgul de Carte de la Göteborg

Principalul cotidian suedez, Dagens Nyheter, publică în ediţia sa din 9 februarie un articol care face referire la rolul jucat de ICR Stockholm în promovarea literaturii române în Suedia: „Datorită Institutului Cultural Român de la Stockholm, un institut foarte activ sub conducerea lui Dan Shafran, scriitorii români nu sînt cu totul necunoscuţi în Suedia.

Jurnale ruseşti

Traseul profesional al lui Marius Manole conţine o cantitate uriaşă de spectacole. Tînărul care făcea senzaţie în spectacolul brăilean Drept ca o linie (2002), în regia la fel de tînărului Radu Apostol, a fost repede adoptat de artiştii independenţi şi spectatorii lor.

Un Matrix poetic

Nu cred că încalc vreo prescripţie din decalogul dilematic scriind despre noul volum publicat de Alice Popescu la Editura Pandora M, Sfoara de întins rufe, în excelenta colecţie de poezie coordonată de Svetlana Cârstean, „Cercul poeţilor apăruţi“.

După 22 de ani

Aşteptarea aceea atît de enervantă pentru fanii uneia dintre cele mai iconice trupe alternative de la sfîrşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 s-a sfîrşit brusc şi destul de neaşteptat în după-amiaza zilei de 2 februarie 2013. My Bloody Valentine îşi vedea din nou numele pe un disc la 22 de ani distanţă de anteriorul.

Paul BREAZU

„Nu vrem să fim uşurei"

"Pixels a început în 2006. Au trecut aproape şapte ani. Cîteodată am realizat anumite lucruri, altădată am pierdut ocazii. Ce s-a păstrat întotdeauna la Pixels este nevoia de a fi diferiţi, într-un peisaj muzical disco-pop-rock complex, de a nu face ce au mai făcut alţii."

Epopeea naţională

Lincoln e o pagină de istoriografie americană pop-oficială (adică de manual şcolar), ecranizată/„entertain-izată“ de doi showmeni-educatori încercaţi: Steven Spielberg şi dramaturgul Tony Kushner. Acceptat drept ceea ce este, e un film făcut cu multă inteligenţă.

aduse cu poșta

Cum iubeşte o femeie "cultă"

Nu cu mult înaintea nunţii, ea a plecat de acasă din cauza unor frunze de dafin. Părinţii lui erau la ei în vizită. Mama viitorului ei soţ a vrut să îi dea o mînă de ajutor în bucătărie şi, pe cînd ciorba era aproape gata, a adăugat nişte frunze de dafin în fiertura din oală.

în afara cadrului

Depardieu şi "fugile" unui actor!

Fără ca să prevadă concluzia „caragialescă“ finală, François Hollande i-a supus la un test pe oligarhii finanţei franceze, propunînd în timpul campaniei şi decizînd apoi să aplice majorarea impozitului la 75%, pe o durată de doi ani, pentru cei ale căror venituri anuale depăşesc 1 milion de euro.

George BANU

Supereroul şi îngerul său păzitor

Cel mai proaspăt venit în categoria prozatorilor, să le zicem, new weird, cu relativ aceeaşi detentă stilistică şi imaginar poematic precum Iulian Tănase şi Dan Coman, este Cosmin Perţa. Doar că poetul şi eseistul Cosmin Perţa nu se află deloc la prima ispravă de acest fel în proză.

Inimă arsă

În anul 2000, proaspătul sexagenar Le Clézio a simţit nevoia să povestească despre femei. Fără sexagerări, însă. Prin urmare, a adunat într-un volum şapte proze scurte şi medii, pe care le-a subintitulat „romanţe“, deşi epica lor – deloc languroasă – le face să semene mai mult cu nişte balade.

Artele vizuale în 2012

Continuăm evaluarea anului cultural 2012 cu o retrospectivă a celor mai interesante expoziţii şi evenimente în artele vizuale. Am întrebat trei critici de artă (fiecare dintre ei implicat şi în diverse expoziţii): 1) Care e cel mai bun/interesant/provocator proiect curatorial? 2) Care a fost artistul anului? 3) Ce lucruri nemaipomenite (bune sau rele) au văzut în festivaluri, bienale etc., la noi sau prin lume?

onemoretab.com, Open-ul galez, Colţunaş chinezesc, Sfoara de întins rufe

Alice Popescu – Sfoara de întins rufe (Editura Pandora M, 2013), o carte despre vulnerabilitate şi limite, scrisă însă pe tonul sigur al cuiva care a scos din ele tot ce era de scos. (Simona Sora) Cu noul calendar competiţional iubitorii de snooker sînt mai mult decît răsfăţaţi. Abia s-a încheiat Masters-ul German (cu victoria lui Ali Carter), că începe Open-ul Galez. Fiţi, aşadar, cu ochii pe TV: din 11 februarie pînă pe 17, avem cu ce ne delecta. (Stela Giurgeanu)

Pledoarie pentru un Muzeu al Exilului

Cultivarea memoriei e o misiune asumată cu sinceritate şi pragmatism în Germania: războaiele, comunismul şi mai ales fascismul, experienţa totalitară, represiunea, viaţa cotidiană în comunism, poveştile cu spioni şi turnători – toate aceste episoade din istoria ultimului secol sînt studiate în şcoli, centre de cercetare şi, nu în ultimul rînd, în muzee şi locuri memoriale.

Născuţi furioşi

Chip de foc şi Le salon des enfants terribles sînt texte despre alienarea adolescenţilor pe fondul instalării autismului social. Prizonieratul în propriile fantasme şi explozia (auto)distructivă sînt simptome grave ale maladiilor urbane.

Librăriile mele

Cînd eram întrebată, în copilărie, ce-o să mă fac cînd o să fiu mare, răspundeam pe loc „librărie“. Maică-mea mă corecta, „librăreasă“, apoi se scuza invariabil: îi plac mult librăriile (cuvîntul „papetărie“ l-am învăţat abia cînd am ajuns la Bucureşti), îi plac jucăriile, pixurile, creioanele cu gumă, cariocile şi mai ales carneţelele de toate culorile.

Dintr-un univers paralel

Diabolus in Musica nu este doar un album Slayer, ci şi o denumire consacrată pentru un aspect pur tehnic – tritonul, rămas în istorie drept un element de structură muzicală asociat cu lucifericul, din motive neclare: poate din cauza lui Liszt, care s-a bazat pe el pentru a descrie acustic Iadul, poate din cauza atmosferei sumbre pe care o poate stîrni, ori a evitării sale persistente în muzica ecleziastică.

Aron BIRO

„O oportunitate pentru un actor tînăr“

"Îmi doresc să fie un moment decisiv pentru cursul vieţii mele profesionale. Sper să fie pasul pe care îl aştept cu răbdare de un timp, şi pentru care mă pregătesc. Shooting Stars este cea mai importantă oportunitate pentru un actor european tînăr să îşi înceapă cariera internaţională."

Note despre modernismul întîrziat al lui Béla Tarr (II)

La sfîrşitul anilor ’70, era afiliat aşa-numitei „Şcoli de la Budapesta“, care şi-a cîştigat un modest renume festivalier prin realismul ei social. Filmele lui de-atunci – ficţiuni modelate în formele direct cinema-ului documentar – prezintă asemănări instructive cu filmele din linia a doua ale Noului Realism adus în cinematografia română de Puiu.

Reţeta Amintirilor

Mă despart de premisa susţinută în deschiderea cărţii Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (Humanitas, 2012). Volumul semnat de Ioana Pârvulescu recunoaşte a fi alcătuit în jurul a două direcţii principale distincte, oarecare, de sine stătătoare: „o originală carte de bucate“ şi un „sos al amintirilor“, calificat de autoare drept „umplutura“.

"Avem nevoie de altă hrană"

Mă întreb adesea dacă ceea ce numim teatru în lumea occidentală de azi îşi mai merită numele. Cred că am uitat că teatrul poate să ne ajute pe noi, ca indivizi şi ca societate, să înţelegem mai mult despre propria noastră umanitate.

Sprijin civic pentru cultură

În Olanda au început să se închidă teatre, orchestre şi ansambluri de dans. Nu doar sectorul independent e afectat de măsurile de austeritate. Şi instituţiile de stat au parte de reduceri masive de buget. Anul trecut s-au tăiat o treime din cheltuielile pentru artele spectacolului şi zece procente din cheltuielile instituţiilor muzeale.

Poveşti din trecut şi viitor

Poţi să mergi, poţi să munceşti. Acest principiu, aparent sănătos, devine instrument de tortură într-un viitor sumbru, kafkian, dominat de un război interminabil, cu o luptă de gherilă în spatele frontului. Terorismul are şi o latură psihologică. Oamenii găsesc tot mai greu locuri de muncă.

Mămăliga de bun-rămas

Am văzut pentru prima dată figura Aglajei Veteranyi prin februarie 2002, în România literară, alături de un fragment din De ce fierbe copilul în mămăligă (roman tradus de Nora Iuga, la Editura Polirom), pe care autoarea nu mai apucase să-l vadă apărînd.

O tradiţie americană

Fade e un album subtil şi compact – chiar surprinzător de compact pentru un grup precum Yo La Tengo; cu siguranţă e vorba aici şi de apariţia lui John McEntire – membru al Tortoise/The Sea and Cake – ca producător, care îşi merită parţial numele, părînd a fi construit cu un sens al dispariţiei care îşi face, de multe ori, simţită prezenţa.

Paul BREAZU

East Roots

"Se poate face schi vara în Himalaya? Poate să pară ciudat la o primă abordare să schiezi vara, dar oamenii dedicaţi practică acest sport fără a ţine cont de anotimp. Zăpadă să fie! Reggae e un vehicol ce transportă ideile şi viziunile care nu au nevoie de paşaport pentru a trece graniţele."

Note despre modernismul întîrziat al lui Béla Tarr (I)

Pînă să se retragă, Béla Tarr a fost, poate, continuatorul numărul 1, al tradiţiei „modernismului înalt“. E vorba despre acel cinema europeann al statement-urilor eroice, cu pretenţii de universalitate, şi al stilurilor personale, care ori sînt nobile şi inconfundabile, ori nu sînt nimic – căci stilul, în această tradiţie, înseamnă forma neapărat unică şi radicală dată de autor unei înţelegeri neapărat unice şi radicale a experienţei umane.

arte vizuale

Despre memoria şi identitatea locurilor

Artistul Anish Kapoor are o lucrare intitulată Memory (creată în 2008 pentru Deutsche Guggenheim). Memory este o sculptură-instalaţie, reprezentînd un imens obiect ruginit, semănînd cu o bombă, care ocupă aproape întreg spaţiul de expunere şi pe lîngă care trebuie să te strecori, cu efort.

Cum am devenit cronicar

Cum se-ntîmplă în basme, mi-au luat şapte ani să ajung la Dilema. În 1996 eram elevul unui liceu economic din provincie unde dădeam teză la mercologie, cînd am început să citesc Dilema. Nu se chema şi „veche“ şi, oricum, pe atunci era, la propriu, o revistă încă foarte tînără.

Cum am devenit un romancier celebru

Aş zice că e unul dintre cele mai haioase romane din ce s-a tradus la noi în 2012. Maimuţăreşte literatura „de succes“, cu zorzoanele ei stilistice, ciufuleşte aura autorilor de bestseller-uri, dă cu tifla escrocheriilor de imagine la care aceştia apelează pentru a-şi creşte cota.

Albumele româneşti ale anului 2012

În anul lui Norzeatic (două albume, unul cu Khidja, celălalt solo, ambele self released) şi în anul debutului celor de la Robin and The Backstabbers, mai rămîne loc şi de altceva? Ce (mai) trebuie ascultat dintre albumele româneşti ale anului 2012? (M.C.)

Lectură & OTV

Nadja de André Breton (traducere, postfaţă şi note de Bogdan Ghiu), cartea fetiş a suprarealismului, netradusă vreodată în româneşte din 1928 cînd a apărut în Franţa şi pînă acum, acel poem în proză care se încheie cu celebra frază: „Frumuseţea va fi convulsivă sau nu va fi deloc“. (Simona Sora)

După treizeci de ani

Volumul acesta de povestiri a fost publicat prima dată în 1982 la Editura Kriterion din Bucureşti, într-o formă sever cenzurată din care patru texte fuseseră scoase cu totul. Abia după treizeci de ani avem, iată, şi versiunea românească a cărţii de debut a Hertei Müller, în traducerea foarte bună, ţin să subliniez, a lui Alexandru Al. Şahighian.

Înalta societate

Aristocrat fără avere, gazetar „pe probleme“ de high-life, apoi şomer cu ştaif, Alexander von Schönburg are multe de povestit despre protipendadele mai vechi sau mai noi. Cînd îşi adună însă istorisirile într-o carte, anecdota, bîrfa mică şi cinstită, amintirea personală, observaţia socrească şi panseul mucalit se transformă într-un eseu savuros despre înţelesurile nobleţii, prodigios ilustrat biografic.