A fost odată un dictator...

21 februarie 2013
A fost odată un dictator    jpeg

● Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht. Regia: Dragoş Galgoţiu; decorul: Andrei Both; costumele: Doina Levintza; coregrafia: Răzvan Mazilu; cu: Ionel Mihăilescu, Dorina Lazăr, Vitalie Bantaş, Mircea Constantinescu. Teatrul Odeon, Bucureşti.

După o serie de spectacole la Teatrul Odeon – Hamletmaschine, Portretul lui Dorian Gray, Epopeea lui Ghilgameş, Viaţa e vis – preferinţa lui Dragoş Galgoţiu pentru manierism este clar afirmată. Eseurile sale accentuat vizuale, cu arhitecturi baroce, estetizante, cu metafore complicate, uneori confuze de atîta complexitate, încărcate de simboluri, de sensuri, de subtexte, metatexte, supratexte, au deconstruit savant piese diferite ca structură, formă şi temă. Rezultatul a fost mai mult sau mai puţin reuşit, de regulă impactul vizual a salvat cît de cît spectacolele greoaie şi cam lipsite de umor. Cu Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, atenţia regizorului se îndreaptă spre zona teatrului politic şi a cabaretului – ceea ce ar putea fi interesant, o dată ca mesaj, a doua oară ca estetică (cabaretul presupune dinamică şi umor, chiar dacă e negru). Piesa lui Bertolt Brecht este o parabolă a ascensiunii la putere a lui Hitler, transpusă în America interbelică, în lumea gangsterilor, a mafiei italiene care devenise la vremea respectivă un fenomen recunoscut. Brecht a scris piesa în 1941, în exil la Helsinki, cu un ochi la Germania nazistă, urmărind personajele (Hitler, Ernst Röhm, Goebbels, Paul von Hindenburg) şi evenimentele vremii (inclusiv incendierea Reichstag-ului), şi cu altul la America, unde filmul căpătase statut de iluzie naţională şi unde Charlie Chaplin făcuse deja Dictatorul în 1940, celebra sa peliculă (primul său film sonor) în care prefigura politica criminală a lui Hitler. Brecht a scris un cabaret noir, în care mecanismele accesului la putere – manipulare, şantaj, crimă –, detectabile în Germania nazistă, sînt camuflate în lupta pentru supremaţie pe piaţa zarzavaturilor din Chicago. Arturo Ui pleacă din poziţia de outsider inofensiv şi devine şeful criminal al Trustului Conopidei, organizaţie mafiotă care acaparează prin teroare un oraş întreg. Spectacolul lui Galgoţiu se joacă într-un decor care sugerează multiple (de) teatralizări: o serie de cortine care se ridică una cîte una, permiţînd realităţii să se drapeze în metaforă, sau dimpotrivă, parabolei să se dezvelească. Dansatoare în corsete provocatoare – semănînd mai mult cu locatarele de la Moulin Rouge decît cu Îngerul Albastru – se unduiesc obraznic, dar impertinenţa lor fals entuziastă are ceva sumbru. Jocul actorilor urmează sterilitatea emoţională brechtiană, cu pasaje discursive (uneori ostentative) şi tuşe comice, de un umor sec.

Spectacolul este închegat, însă are sincope de ritm, cauzate în parte de juxtapunerea teatrului narativ (scene cam lungi şi fără nerv) cu elemente de cabaret (doar dans şi pantomimă, lipsesc song-urile), dar şi de inserţia unui personaj reflector – Bertolt Brecht – care explică relaţia dintre povestea imaginată şi realitatea politică a vremii (explicitarea forţată a metaforei poate crea confuzie prin fragmentarea naraţiunii, şi aşa destul de greu de descîlcit printre dansuri şi Pierrot – asasini). Există cîteva personaje reuşite. Giuseppe Givola, al lui Gabriel Pintilei, este construit bucată cu bucată, „îngrăşat“ şi handicapat, un asasin sinistru în maladivitatea sa, care aduce oarecum cu Joker-ul lui Jack Nicholson din Batman. În Emanuele Giri, Mihai Smarandache face un personaj agitat, violent, aparent fermecător, dar tocmai prin asta manipulator, crud, cu o autentică lipsă de scrupule. Ernesto Roma este, poate, cel mai alunecos dintre ei, cel mai perfid şi ludic, dependent de crimă, însă insuficient de versat pentru a supravieţui în groapa cu vipere. Cu gura însîngerată, Istvan Teglas creează ambivalenţa lui Roma, de călău şi victimă. Interesant, însă prea puţin ajutat de regie este Dogsborough (Dorina Lazăr), care pare a fi o variantă de Marlon Brando în Naşul, dar regizorul s-a oprit parcă la o primă intenţie, fără a-i mai da nici un contur. Coregraful Răzvan Mazilu inserează elegant momentele de cabaret cu două dansatoare (cu expresii crud-lascive – Ioana Marchidan şi Judith State) care dinamizează spectacolul, dar, din păcate, ritmul redevine flasc la scenele dramatice iar cabaretul generează o oarecare frustrare prin lipsa song-urilor.

Provocarea cea mai mare îi este aruncată lui Ionel Mihăilescu. Arturo Ui este un rol meritat, în sfîrşit, ceva pe măsura talentului lui – aceeaşi situaţie era acum trei ani la Bulandra, cu Marian Râlea în Îngropaţi-mă pe după plintă. Sînt actori talentaţi (fără alte adjective bombastice), care joacă mult, fără a avea norocul unul rol cărnos, într-o regie inteligentă, într-un spectacol bun. Dar răbdarea se răsplăteşte, şi uneori personajul îşi alege actorul potrivit. Ionel Mihăilescu îl construieşte pe Arturo Ui în tradiţia dictatorilor ludici, apropiaţi de teatru în diverse forme (aici de retorică), datorită – sau mai degrabă din cauza unor deficienţe (aici, de vorbire). Sînt trimiteri la personajul făcut de Chaplin în Dictatorul (rictusul şi mîinile unduite afectat, care parodiază momentul în care Hitler dansează cu globul pămîntesc în film). Scena de vîrf a lui Arturo Ui este însă cea a lecţiei de ţinută şi vorbire, pe parcursul căreia se transformă dintr-o marionetă strîmbă într-un criminal înspăimîntător. Cruzimea creşte în el treptat, se vede cum devine în mod real periculos, cum ura îi schimonoseşte faţa şi discursul lătrat al lui Hitler se încheagă din bîlbîielile neputincioase ale împiedicatului mafiot păpuşar. Maimuţoiul caraghios s-a transformat în Chucky. Acesta este momentul de claritate al spectacolului, cînd sensul devine brusc limpede.

Problema esenţială rămîne însă pierderea mesajului în afara acestei scene. Povestea repetată şi repetabilă a acaparării puterii de către un personaj considerat benign, care se dovedeşte a fi malign şi care metastazează un teritoriu, ar fi putut avea ecouri puternice. Ultimii douăzeci de ani se constituie într-o istorie convulsivă: căderea comunismului, extinderea terorismului, atentatele din SUA, războaiele din Irak şi Afganistan, uciderea lui Saddam Hussein şi a lui Osama Bin Laden, căderea dictaturilor din zona arabă şi confuzia social-politică ce generează în continuare lideri alergici la democraţie. Într-o asemenea lume, povestea lui Arturo Ui ar trebui să fie un avertisment. Sufocat de prea multă teatralitate, spectacolul de la Odeon ascunde avertismentul în spatele tigrului-canapea care tronează (cu ce scop?) în mijlocul scenei.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Marin

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.