Jacob se hotărăşte să iubească
● Cătălin Dorian Florescu, Jacob se hotărăşte să iubească, traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu, Colecţia "Fiction Ltd", Editura Polirom, 2012
German în scris, elveţian în buletin, bănăţean în fond, Cătălin Dorian Florescu pare a fi, în cel mai recent roman al său, un atlet complet al prozei. Are anduranţa maratonistului şi polivalenţa decatlonistului, e un fondist felin, un sprinter cu scînteie, un aruncător şi un săritor cu bătaie lungă. Epica lui – dinamică, puternică, vînoasă – stîrneşte empatie şi cutremur. Străbate secole întregi, construieşte personaje vii şi legături complicate între ele, iar peste toate astea, are sportivitatea de a căuta detaliul interesant şi întorsătura captivantă.
Povestea de aici e oarecum uriaşă. În esenţă, e vorba despre păţaniile junelui şvab Jacob, dintr-un sat din apropierea Timişoarei, în belicoşii ani ’40. În fapt însă, vor apărea în cadru şi personaje din Lorena secolelor XVII sau XVIII, şi istoriile magic-tulburi ale părinţilor lui Jacob (în stilul unui Ştefan Bănulescu puternic vitaminizat), plus multe alte figuri, invariabil pitoreşti, care colorează această cronică – dură, altminteri – a comunităţii şvabilor loreni stabiliţi în Banat pe vremea Mariei Tereza, înrolaţi mai tîrziu în armata Germaniei naziste, deportaţi apoi de ruşi în Siberia, iar după aceea de comuniştii români în Bărăgan.
Probabil că marea abilitate a lui Cătălin Dorian Florescu stă în dozarea impecabilă a senzaţionalului în interiorul acestei literaturi cu suport istoric real. Romanul său personalizează inedit, imaginează biografii memorabile prin stranietate sau poezie, convoacă figurile tari din romanele de mistere, caută situaţiile copleşitoare, de un dramatism triplu sec.
Ar fi putut să iasă de aici o decentă şi onestă literatură de consum. A ieşit însă o poveste bogată şi vrăjită, pe care o citeşti pur şi simplu cu nesaţ.
