Marian CRIŞAN: "Rocker e şi un fel de strigăt de disperare" - interviu

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Marian CRIŞAN: "Rocker e şi un fel de strigăt de disperare"   interviu jpeg

Marian Crişan a cîştigat premiul Palme d’Or, în 2008, pentru scurtmetrajul Megatron. Primul său lungmetraj, Morgen, spunea povestea profund umană şi emoţionantă a unui emigrant şi a salvatorului său. Rocker, cel mai nou film pe care îl semnează, are premiera pe 22 februarie. Este drama unui tată atipic, al cărui fiu e dependent de droguri. Îi despart multe lucruri, dar îi leagă aceeaşi pasiune pentru muzica rock. Cînd vine vorba despre cei dragi, regulile nu mai funcţionează.

Fascinaţia pentru lumea rockului din provincie nu e nouă şi n-a început cu cel de-al doilea lungmetraj pe care îl semnaţi, Rocker. Aţi mai făcut în urmă cu nişte ani Portret de familie – un scurtmetraj despre doi tineri rockeri aflaţi în pregătiri de nuntă. Aţi cîntat, aţi avut trupă, de ce aţi ales această lume semiobscură, pentru povestea dumneavoastră?

Mi-ar fi plăcut să cînt într-o formaţie rock. Prietenii mei ascultă rock şi muzica ascultată de noi a evoluat de la Metallica anilor ’80 la Pearl Jam în anii ’90, şi Black Keys acum. Cînd am scris Rocker, am pornit de la cîteva imagini care mi se tot roteau în cap.

Printre imaginile astea, cea mai puternică, cred, era imaginea unui rocker în vîrstă care cînta pe scenă alături de o trupă de tineri. Cred că, inconştient, am ales acest fundal deoarece filmul acesta e şi un fel de urlet, de strigăt de disperare transpus pe ecran prin intermediul acestui rocker care îmbătrîneşte şi a trupei rock anonime. Îmi place această lume, deoarece e o lume cu o identitate a ei, o lume în care există un fel de comuniune.

Filmul a devenit un fel de centrifugă care a tot adunat mesaje, imagini fragmentate, semne de întrebare şi s-a constituit, pînă la urmă, în drama unui tată a cărui relaţie cu fiul a ajuns la limită.

Drama se joacă şi aici, ca şi în Morgen, în două personaje. De data asta avem tatăl şi fiul. Ce-l face pe părinte să intre în jocul murdar al fiului şi să aibă toată resemnarea din lume?

Ce nu face un părinte pentru copilul său? Probabil că a existat un fel de ruptură în relaţia lor, moment în care tatăl a decis să facă orice pentru a-l salva de dependenţă. În cazurile de dependenţă se ajunge de multe ori la acte disperate, la sinucidere, la hoţie, la tot felul de acţiuni necontrolate. Ceea ce nu vedem decît foarte rar e ceea ce se întîmplă cu cei de lîngă dependenţii de droguri. Părinţii celor dependenţi, în special, trăiesc drame intense, iar viaţa lor se blochează şi gravitează doar în jurul dependentului. E ca un fel de pierdere a copilului, deşi el continuă să trăiască.

E greu de filmat ce e în sufletul omului. Am încercat să fac un film care să nu aibă o structură narativă convenţională, cu răsturnări de situaţii, cu surprize. Filmul e o interpretare a unei lumi pe care am cercetat-o şi am încercat să o înţeleg. Un fel de explorare a unui personaj atipic poate pentru filmul românesc. Un tătic rocker care face de mîncare, calcă haine, cumpără droguri. Asta e viaţa lui. O viaţă din care nu prea are cum să scape.

Muzica îi leagă. Sentimentul ratării, de asemenea. Dar sînt acestea motivaţii suficient de puternice care să susţină gesturile extreme? Şi mă gîndesc aici la raportul de forţe dintre cei doi.

Nu cred în convenţia narativă a motivaţiilor, nu cred că e singura cale de a face film sau roman. Cred că e un déjà vu să arăţi, de exemplu, un personaj care are o pisică în casă şi astfel să consideri că e o persoană bună la suflet. Există tot felul de tertipuri din astea dramatice care sînt desuete după gustul meu. Nu cred că cinema-ul trebuie să respecte vreo reţetă dramatică, în trei acte, cu răsturnări de situaţie la minut şi un punct culminant revelator. Sînt multe lucruri care nu se pot arăta sau explica în vorbe, cum ar fi, de exemplu, structura sufletească a unui personaj. Avem indicii, dar nu vom putea şti niciodată ce îl motivează interior pe respectivul personaj, la un moment dat. Nu e ca în roman, unde poţi să explici pagini întregi de gînduri şi observaţii interioare. Filmul, ca mediu, este limitat în sensul ăsta.

Lumea dependenţilor şi a dealerilor de droguri are nişte reguli. Cum v-aţi documentat pentru scenariu? Funcţionează ea la fel şi în provincie?

Nu cred că e vreo diferenţă. Dinamica e aceeaşi. Nevoia-procurarea-consumul-nevoia... Şi tot aşa. Pentru dependenţi, peisajul, geografia dispar. Realitatea nu mai contează. Singurul scop al dependentului este următoarea doză. Astfel că e foarte greu să judeci din exterior, de pe canapea, ce sînt în stare să facă dependenţii şi dealerii. Un lucru interesant e şi faptul ca majoritatea dealerilor şi pusher-ilor sînt, la rîndul lor, dependenţi, şi vînd pentru a consuma. E un cerc vicios, pe care eu am vrut să îl arăt în film.

Am stat mult cu dependenţi care încercau să scape de ani de zile, şi am stat cu tipi care se injectau, la fel cum oamenii normali mănîncă la ore fixe. Pentru ei, povestea cu „respectaţi mesele principale ale zilei“ chiar funcţionează...

Pe de altă parte, eu nu am încercat să fac un film despre drogaţi şi lumea interlopă. Ea e arătată doar tangenţial. Filmul explorează exclusiv lumea personajului tată, care face orice pentru fiul lui.

Într-un fel, am vrut să izolez personajele pe ecran şi la nivel estetic. De multe ori, nu poţi discerne peisajul din jurul lor. Nu îţi dai seama unde se derulează exact acţiunea. Focusul e doar pe personajul care se zbate, încercînd să scape sau să se ascundă. Personajele sînt singure de multe ori, chiar şi atunci cînd sînt în mulţime.

Cred că ce e interesant este discutarea cinematografului la nivel estetic, deoarece temele, tipologiile şi zonele sociale explorate nu sînt de fapt decît pretexte şi nu ar trebui să fie eticheta unui film, cum se întîmplă adesea la noi. Lumea se grăbeşte să pună o etichetă: filmul cu drogaţi, filmul cu avortul, filmul cu… etc.

Cît improvizaţi şi cît calculaţi?

Improvizez foarte mult. La scriere şi la filmare. Încerc sa demontez cu actorii tot textul scris, toate situaţiile din scenariul iniţial. De multe ori, am filmat secvenţe întregi, fără un text scris în prealabil. Am improvizat cu actorii atît textul cît şi acţiunile.

Îmi place să fac asta, deoarece îmi dă senzaţia de libertate la filmare şi de discuţie continuă cu actorii şi echipa. Există nişte linii directoare pe care le urmăresc şi le stabilesc dinainte, dar există şi multe momente care se nasc pe loc, să zicem aşa.

Personajele din Rocker nu par capabile să scape din maşina de tocat în care au intrat. Destinul lor pare implacabil, ca-n tragedia antică. În Morgen, salvatoare e umanitatea. Aici mai există vreo şansă?

Am vrut să aduc în discuţie relaţiile de sînge, relaţii din care, să zicem aşa, nu prea ai cum să „scapi“. Tema familiei m-a interesat tot timpul. Nu am încercat însă să demonstrez nimic, iar ceea ce am adus pe ecran poate să intrige sau să ridice semne de întrebare legat de ceea ce sînt oamenii în stare să facă pentru cei dragi. Nu am vrut să fac un film moral şi corect.

În Rocker, salvarea vine într-un mod interesant şi implacabil – prin intermediul muzicii. A muzicii rock.

a consemnat Ana Maria SANDU

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.