Artele vizuale în 2012

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Artele vizuale în 2012 jpeg

Continuăm evaluarea anului cultural 2012 cu o retrospectivă a celor mai interesante expoziţii şi evenimente în artele vizuale. Am întrebat trei critici de artă (fiecare dintre ei implicat şi în diverse expoziţii): 1) Care e cel mai bun/interesant/provocator proiect curatorial? 2) Care a fost artistul anului? 3) Ce lucruri nemaipomenite (bune sau rele) au văzut în festivaluri, bienale etc., la noi sau prin lume? (Matei Martin)

Daria GHIU

1) Cele mai importante evenimente artistice interne din 2012 privesc apariţia şi continuitatea unor spaţii-instituţii de artă, un foarte bun exemplu în acest sens fiind probabil Salonul de Proiecte, deschis în octombrie 2011, la Bucureşti, într-o clădire-anexă a Muzeului de Artă Contemporană, o platformă coordonată de artista Alexandra Croitoru şi de istoricul de artă Magda Radu. Acolo au fost organizate anul trecut cel puţin trei expoziţii incitante – „Global fără globalizare: De la matematică pînă în China“, „Din spatele scenei“ şi „Geta Brătescu: Atelierele artistului“. Salonul de Proiecte reuşeşte să jongleze cu expoziţii şi lucrări din registre diferite, demonstrînd că numai prin mobilitate, curiozitate şi eclectism poate fi „acoperită“ arta contemporană. Fie că vorbim despre prima întîlnire consistentă cu opera unei importante figuri artistice, Geta Brătescu, sau despre lucrările video-politice, poetice, foarte asumate, ale Tatianei Fiodorova din Chişinău, ori despre performance-ul După Traian şi Decebal al Mihaelei Michailov şi Paul Dunca, o lucrare care ne-a arătat că subiectele interzise de ideologia şi cenzura comuniste nu sînt nici astăzi total detabuizate.

Un alt spaţiu pe care l-am urmărit cu atenţie în 2012 a fost Platforma (aflat în aceeaşi anexă MNAC), coordonat de Simona Dumitriu. Reflecţia – cu ajutorul studenţilor de la Arte – asupra trecutului recent şi asupra balastului de artă oficială din „Deschis pentru inventar“, alături de maratonul propus de artista Veda Popovici, „Ceilalţi noi. Atelier de reimaginare identitară“ – sînt două proiecte care demonstrează clar stadiul artei contemporane astăzi, legătura indisolubilă dintre artă, cercetare şi politic: faptul că nu (ne) mai putem ascunde, nu mai putem ignora, sîntem prezenţi şi nu ne mai lăsăm amăgiţi. „Noi“, artiştii, „noi“, istoricii de artă. Tot în 2012 s-a deschis, ca spaţiu-instituţie, reţeaua Tranzit.ro la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, nu doar ca platformă expoziţională, ci şi ca perimetru critic şi de dezbatere. De urmărit cu atenţie în 2013!

2) Artistul român al anului este, de departe, Ciprian Mureşan, pe care l-am găsit anul acesta într-o expoziţie importantă tocmai la Tate Modern Londra şi într-un mega show la MOMA San Francisco, „Six Lines of Flight: Shifting Geographies in Contemporary Art“, alături de Adrian Ghenie şi Victor Man, un proiect în care oraşul Cluj este o „periferie activă“ din punct de vedere artistic, pusă în relaţie cu Beirut, Cali, Ho Chi Minh City, San Francisco, Tanger.

3) Expoziţia cea mai interesantă de pe scena internaţională a fost pentru mine Trienala de la Paris. Okwui Enwezor a propus un tip de discurs curatorial extrem de proaspăt şi de riscant în acelaşi timp, al „proximităţii intense“, reuşind să-i recontextualizeze provocator pe artiştii români prezenţi la Palais de Tokyo: Geta Brătescu, Miklos Onucsan, Dan Perjovschi, Victor Man, Anca Benera şi Arnold Estefan.

Cosmin NĂSUI

1) Este dificil şi destul de unfair să alegi un singur artist/eveniment artistic/expoziţie din România, punîndu-i pe mulţi alţii în umbra timpului sau a ignorării eforturilor lor creative. Apoi, ar fi măcar o diferenţă între evenimentele artistice româneşti din afara ţării şi cele din România care, acoperind scene şi pieţe culturale şi economice diferite, pot fi incorect clasate în aceeaşi competiţie.

Pe teritoriul României au loc peste 130 de expoziţii pe lună, (pe care noi le indexăm pe Modernism.ro), sînt activi în jur de 8000 de artişti, din care peste 5000 membri ai UAP. Din acest total, aproximativ 6000 nu ating 1000 de euro pe piesa vîndută, şi au venituri, în cel mai bun caz, ca profesori de desen (în arta contemporană contează foarte mult finanţele din spatele unui eveniment; a nu-i lua în seamă pe cei care fac expoziţii fără buget este exact motivul pentru care nu se fac văzute expoziţii organizate în Focşani, Miercurea Ciuc, Bistriţa etc., şi se văd doar cele din Bucureşti sau Cluj). Dintre ceilalţi 2000 de artişti, probabil doar 50 reuşesc să depăşească 3000 de euro pe piesa vîndută. Iar noi vorbim mereu despre arta contemporană românească referindu-ne, prin rotaţie, la poate 10-20 de artişti, ca şi cum sînt singurii care există. Şi nu e nici o problemă, ba dimpotrivă, o motivaţie fericită că în spatele acestora sînt galeriile, colecţionarii, investitorii care speră să crească rotind ca un bulgăre de zăpadă investiţia financiară – desigur, cu ajutorul tuturor instrumentelor oferite de case de licitaţie şi de media.

Cred că, în prezent, scena artei româneşti poate creşte firesc doar lărgind interesul spre cantitatea creatorilor, pentru ca apoi, la un moment dat, cînd există o masă critică activă, importantă, cei în măsură să emită judecăţi de valoare să selecteze calitatea. Altfel, rotim aceleaşi 20 de nume de artişti talentaţi, dintre care alegem după principiul „răul cel mai mic“ şi catalogăm, conform tendinţei aceloraşi 20, cu păreri ultime şi decisive, ca şi cum arta românească contemporană ar începe şi s-ar încheia cu ei.

Din aceste cauze, nu pot să joc rolul simplu de a merge la sigur în recomandări, folosind mereu aceiaşi artişti – gen Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Adrian Ghenie etc. (pe care îi apreciez); astfel că se întîmplă ca, din cauza supramediatizării lor, în comparaţie cu ceilalţi, să nu se mai vadă mai nimic în jur (de cîţiva ani încoace se produc uneori butade – devenite prin repetiţie toxice – despre arta contemporană românească, privită doar din perspectiva acestor happy few).

Igor MOCANU

Într-un text de la 1845, intitulat „Din ce-i alcătuită, aşadar, fiinţa poeziei ruse şi care e specificul ei“, N.V. Gogol întreprindea un soi de sinteză a ideilor poetice de la acea vreme, de la Cantemir (Antioh) şi Lermontov, şi pînă la Puşkin şi Krîlov, încheindu-şi epistola cu următoarea întrebare: „A avut ea [poezia – n.m.] oare vreo influenţă asupra spiritului societăţii contemporane, cu ea cultivînd şi mulţumind pe fiecare, în funcţie de locul lui şi aprofundînd înţelegerea tuturor în funcţie de spiritul pămîntului şi de fundamentele puterii poporului, prin care se pune statul în mişcare? Sau a fost ea pur şi simplu un tablou veridic al societăţii noastre – un tablou complet şi autentic, o oglindă limpede a fiinţei noastre? N-a fost nici una, nici alta; n-a făcut nici asta, nici ailaltă.“ Întrebarea este, evident, impregnată de ideologia politică a vremii, regăsibilă şi în analele poetice ale paşoptismului românesc, însă ceva din spiritul ei planează pînă astăzi, atunci cînd e să interpretăm critic o operă de artă, fie aceasta literară, plastică, muzicală sau toate la un loc.
Prin urmare, care ar putea fi expoziţia de artă contemporană autohtonă din 2012, proiectul curatorial cu cea mai percutantă influenţă asupra contextului care a produs-o? Răspunsul este: nici una. Există, totuşi, un proiect expoziţional şi un spaţiu care au toate premisele să-şi asume o astfel de funcţie. E vorba de spaţiul Tranzit.ro, deschis în decembrie anul acesta, undeva pe str. Gazelei, cu expoziţia „Km 0. Reprezentare şi repetiţie a Pieţei Universităţii“, curatoriat de Raluca Voinea. În aceeaşi serie, aş include şi spaţiile Platforma (coord. Simona Dumitriu) şi Salonul de Proiecte (coord. Alexandra Croitoru, Magda Radu), de la Foto Anexa MNAC, dar şi subRahova (coord. Farid Fairuz). În proiectul de la Tranzit.ro expune şi fotograful Vlad Petri, care va rămîne, cred, în istoria artelor vizuale drept artistul care a documentat Piaţa Universităţii 2012, transformîndu-se, fără a exagera, într-un soi de substitut documentar al televiziunii şi al mass-media româneşti, mutînd informarea pe YouTube şi fiind singura sursă informaţională credibilă. A mai existat, apoi, în martie 2012, o expoziţie care a constat dintr-o instalaţie site-specific în Fortul 13 de la Jilava, semnată de Alexandru Potecă şi coordonată de Adina Arvanitopol. Artistul Alexandru Potecă a facilitat, cu ajutorul deţinuţilor de la Jilava, reactivarea sitului istoric şi a semnificaţiilor politice şi culturale ale acestuia, semnificaţii libere de zgura istorică şi de trendul anticomunist postcomunist contemporan.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic