La zi în cultură

Voyage-ul documentarist a debutat pe 25 octombrie, sub coordonarea regizorului Cristi Puiu, cu un film maraton de nouă ore, The West of the Tracks (Wang Bing, 2003), documentar observaţional compus din trei părţi interdependente – „Rust“, „Remnants“, „Rails“ – vizionat în primele trei zile ale festivalului.

Absolvent al Universităţii Sorbona şi coordonatorul revistei trimestriale Point de Vue Historique, istoricul Philippe Delorme a dedicat cîte un volum lui Ludovic al XVIII-lea, Mariei de Medici, Anei a Austriei şi multor altor membri ai dinastiilor regale europene. Volumul său Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase a fost recent lansat la Editura Humanitas.

A fost remarcat la Cannes, în 2004, cînd a obţinut Palme d'Or cu scurtmetrajul Trafic. Următorul succes cannez Cătălin Mitulescu l-a obţinut cu primul lungmetraj, Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii. Loverboy povestea unui tînăr care seduce femei pentru a le pasa unei reţele de prostituţie a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes din acest an.

După ce a călătorit la multe festivaluri prin lume, filmul lui Adrian Sitaru, Din dragoste cu cele mai bune intenţii, va avea în curînd premiera românească. Mergeţi să vedeţi această poveste dulce-amăruie despre frică, proasta manageriere a sentimentelor cînd vine vorba despre oamenii dragi şi derapajele făcute din prea mare grijă. Sensibil, credibil, neliniştitor.

În glumă, am spus că a ajunge la Muzeu poate fi un semn fatidic, dar, de fapt, mi s-a părut un bun examen. Sînt proiectate şi filmele cu care am început, cele experimentale, realizate împreună cu Geta Brătescu şi Radu Igazsag, cît şi cele mai recente, să le zicem politice.

Este unul dintre cei mai de succes, mai aclamaţi, mai influenţi şi mai premiaţi chitarişti de jazz din istorie. Din 1979 şi pînă în prezent, Pat Metheny a înregistrat cîteva zeci de albume de progresiv/ fusion/latin jazz, pentru care a primit aproape douăzeci de premii Grammy. Pat Metheny va susţine primul său concert în România pe 25 octombrie la Sala Palatului.

Iulian Tănase prezintă Cucamonga – texte superrealiste (Herg Benet Publishers, 2011). Super, anti sau strict realiste, ele au o frumuseţe a inteligenţei (căci există şi aşa ceva!) care m-a presat să le văd, într-o foarte bună zi, citite la televiziune în ceea ce aş numi „o pauză de luciditate“.

Îmi place presa scrisă. Îmi plac ziarele şi îmi extrag din ele materia primă pentru ceea ce fac. Capăt informaţie nu doar din textele propriu-zise, ci şi din contextul în care sînt publicate articolele, din alegerea fotografiei, din felul în care sînt puse titlurile, din compoziţia semnelor. Fiindcă asta fac şi eu pe pereţi.

Peste mai puţin de o săptămînă va începe la Sibiu cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Astra Film. Este cel mai important festival de film documentar din România şi unul dintre cele mai bine cotate din Europa. În plus, are o atmosferă cu totul specială, ca a unei petreceri reuşite, între prieteni. Am stat de vorbă cu Dumitru Budrala, directorul festivalului, şi cu Csilla Kató, coordonatoarea selecţiei şi a festivalului.

Presantele actualităţi ale veşniciei: Lev Nicolaevici Tolstoi, Război şi pace (Editura Adevărul Holding, 2011), Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada (cu o prefaţă de Marius Chivu, colecţia „Biblioteca pentru toţi“, 2011). Restul e literatură. (Radu Cosaşu)

Într-adevăr, Czeslaw Milosz e cunoscut mai degrabă ca eseist decît ca poet. Şi asta e paradoxal, căci Milosz a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru poezie, nu pentru eseurile sale. Însă fenomenul e de înţeles. Poezia se traduce mai greu.

Scriu de cîţiva ani despre Festivalul Enescu. L-am observat în diferite ipostaze, l-am analizat şi comentat. Însă niciodată nu mi s-a mai întîmplat să fiu atît de sigur că asistăm la o „năpîrlire“ benefică a sa, la o schimbare pozitivă de paradigmă. Acest lucru m-a făcut să vreau să înţeleg cum anume s-a realizat această modulaţie de la hard power la soft power, de la propagandă la lifestyle, de la eclectism la unitate.

Cînd sînt întrebată de unde vine, scutur uşor încurcată din cap – e greu să defineşti în cuvinte puţine o stare de spirit atît de complexă. Apoi sînt prizonieră, preţ de cîteva zeci de secunde, a unui slide show tăios de sunet şi lumină.

Ministrul Culturii din Peru şi artist care a contribuit la renaşterea muzicii tradiţionale afro-peruviene, Susana Baca a fost capul de afiş al Festivalului Plai, desfăşurat recent la Timişoara. Cîntăreaţa a cîştigat un Premiu Grammy în anul 2002. În România, Susana şi-a lansat cel mai nou album – Afrodiaspora.

Stelian Ţurlea, Te voi răpi la noapte! (Editura Cartea Românească, 2011). Eroina din „Arunc-o pe mama din tren!“ trăieşte o nouă aventură sub un titlu la fel de impulsiv. Ea pleacă în Spania s-o caute pe sora unui om de afaceri bucureştean, rătăcită pe acolo de cîţiva ani; va nimeri într-o lume descrisă fără înflorituri, cu un cult al epicului obsedat de violenţa gang-urilor locale.