⬆
La zi în cultură
Pagina 104
Cutreierînd cu fervoare trecutul
Domniţa Ştefănescu a avut buna idee de a-i cere lui Nicolae Manolescu să-şi adune într-o carte – Poveşti pentru oameni mari – la editura Maşina de scris, o seamă de proze, juvenile, mature şi de senectute, plus notaţii de jurnal făcute de-a lungul anilor. Mai precis, din 1970 pînă azi.
Rumori vizionare
Nu ştiu la ce v-aţi gîndit dumneavoastră cînd aţi auzit (pe programe de ştiri serioase, dar şi la reality show-urile noastre de la ora 7 seara) că oficiali de toate soiurile – politicieni, funcţionari guvernamentali sau militari în poziţii cheie – au recunoscut existenţa OZN-urilor şi mai ales muşamalizarea întîlnirilor cu acestea în ultima sută de ani.
Aventuri la pescuit
Prima piesă e o declaraţie de intenţie care vorbeşte, întîi, prin vocea lui Damian Marley: sîntem mulţi, sîntem mari şi tari, sîntem, vai!, relevanţi, şi ne putem plimba prin cîteva genuri muzicale cu o uşurinţă pe care doar noi – pentru că sîntem mulţi, mari, tari, relevanţi etc. – o deţinem. Noi, în cazul acesta, se traduce prin: Mick Jagger, Dave Stewart, Joss Stone, A.R. Rahman.
Sute de filme şi mulţi invitaţi
Anim’est 2011 continuă tradiţia anilor anteriori cu secţiunile competitive, cu o secţiune dedicată unei ţări invitate (Polonia anul acesta, cu o oferta foarte bogată de retrospective de scurt şi lungmetraj), studioul invitat – tot din Polonia (SE-MA-FOR), cu sute de filme din întreaga lume, cu mulţi invitaţi, cu filme pentru copii.
Cum ne-am transformat cu toții într-un poem
Între 15 şi 17 septembrie, Centrul Cultural Interetnic Transilvania a organizat, alături de Consiliul Judeţean Sibiu, cea de-a VIII-a ediţie a Colocviilor Transilvania, dedicate în acest an poetului şi traducătorului Mircea Ivănescu. Printre invitaţi s-au numărat cîţiva dintre cei mai importanţi poeţi români de azi, pisicîinele Benone şi „mai multe obiecte sufleteşti“.
Duelul viorilor
Provocaţi de pianistul Horia Mihail, doi violonişti – Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru – au acceptat să se dueleze. E o competiţie amicală între doi maeştri ai viorii. Armele lor: două viori istorice produse de doi dintre cei mai mari lutieri ai lumii, Stradivarius şi Guarneri. Cine va învinge?
Columbo şi Melancholia
Cred că nu comit nici o crimă – „crima“ de a recomanda vechituri de filme, de cărţi, chiar de articole – cînd vă propun să urmăriţi, pe AXN Crime, un episod săptămînal cu Columbo. E viu, duce permanent palma la frunte, dezleagă pînă la urmă totul cu ajutorul invizibilei sale soţii. E aşa cum îl ştim. Să fie sănătos! (Radu Cosaşu)
Unitate sau egalitate?
Germania sărbătoreşte pe 3 octombrie 21 de ani de unitate. 21 de ani de la căderea Zidului care despărţea Estul de Vest, comunismul de capitalism, totalitarismul de libertate. „Wir sind ein Volk“, s-a spus atunci, la unificarea celor două Germanii. „Sîntem un popor“, adică „unul şi acelaşi“ – accentul respectiv a devenit între timp program de tranziţie.
Aristoteles la Vama
Vama e un loc superb. Aristoteles e aici pentru al doilea an (după ce primele patru ediţii le-a petrecut în judeţul Sibiu). E un loc unde Dan Nuţu, iniţiatorul atelierului, spune că s-ar muta, deşi anul trecut i-a cam fost teamă că frumuseţea decorului i-ar putea deturna pe cei 16 tineri cineaşti de la motivul prezenţei lor acolo.
O chestiune de formă
Deşi obişnuieşte să-şi pună talentele de şofer la dispoziţia unor spărgători, aşteptîndu-i în maşină în timp ce ei dau cîte o lovitură şi ajutîndu-i să dispară cît mai repede de la locul faptei, eroul filmului Drive e complet dedicat nu vreunei ambiţii de înavuţire, ci actului însuşi al condusului.
Cartea de lut
Mi-am făcut cumva o datorie de onoare faţă de această deja longevivă, deopotrivă simpatică şi ingenioasă serie de minivolume colective tematice, coordonate de grupul de cercetători şi de scriitori de la Muzeul Ţăranului Român, despre care am scris încă din 2007, de la debutul colecţiei cu trei titluri dintr-un foc, pînă la ultima, cea de anul trecut, Cicatrici.
Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut
Cine n-are bătrîni de 100 de ani... să-şi cumpere acest roman, ca să-şi facă o idee. O idee despre ce poate însemna un personaj vechi cît veacul, statornic în fobia lui pentru orice doctrină sau dogmă. Secularul în speţă, după cum veţi vedea, nu e nici înţelept, nici ramolit – e un Păcală de extracţie suedeză.
Elogiu buclei
Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Şuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare şi contaminantă energie managerială. O admir părinteşte de pe cînd era studentă, prin anii ’80, apoi la cîrma asociaţiei „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică.
Vechi dileme
Mi s-a părut întotdeauna semnificativă, în biografia intelectuală a lui Leon Volovici, o întîmplare pe care i-o povesteşte foarte plastic lui Sandu Frunză într-o carte publicată acum cîţiva ani la Editura Ideea Europeană – De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi.
Minimalism psihedelic
Materialul gratuit, de nici jumătate de oră, al cuplului Rodríguez-Lopéz – Frusciante conţine mai multe idei şi mai multe texturi decît albume întinse ale unor chitarişti mult mai bine situaţi pe listele şi papirusurile, ce vor fi lăsate posterităţii, privind istoria instrumentului.
Numărătoarea continuă
Nu îmi aduc aminte de unde a început numărătoarea! De la primul album Şuie Paparude sau de la prima chitară cu 12 corzi pe care am primit-o cadou şi pe care abia o puteam îmbrăţişa cu amîndouă mîinile? De la primele acorduri New Order de pe albumul Substance, înregistrat pe caseta Maxwell de la Michi, sau de la primul concert în Club A?
Venezia 68
Anul acesta a fost o ediţie cu filme capabile să fascineze, modificînd raportul dintre cinema şi spectatori. Opere în care vulgaritatea este trăită ca fatalitate. Pentru prima dată în istoria Mostrei, toate cele 65 de lungmetraje, prezentate în cele trei secţiuni oficiale, au fost în premieră mondială, alese din 5200 de titluri.
Demonii, film austriac, Dos Passos
Demonii lui Fiodor Mihailovici Dostoievski (traducere şi note de Antoaneta Liliana Olteanu, Editura Adevărul Holding, 2011), pentru a înţelege cel puţin secolul XIX, secolul XX, secolul XXI şi aşa mai departe. (Radu Cosaşu)
Occident-Express
Bienala de la Istanbul este considerată unul dintre cele mai interesante evenimente periodice dedicate artelor vizuale contemporane. Ediţia de anul acesta şi-a propus, printre altele, să prezinte o imagine modernă, occidentală a Turciei. Ambiţia Fundaţiei pentru Cultură şi Artă este, pe de altă parte, să promoveze o imagine mai atractivă a artiştilor turci în Occident.
Houellebecq e absent
Scriitorul francez Michel Houellebecq, al cărui roman La carte et le territoire a fost recompensat în 2010 cu premiul Goncourt, nu s-a prezentat la două întîlniri importante cu cititorii, programate acum două săptămîni în Olanda. Nici organizatorii evenimentelor şi nici editorii săi nu au mai putut să ia legătura cu el.
Quality Bourgeois Theatre
La opt luni după ce copilul lor (în vîrstă de patru ani) a murit călcat de o maşină, soţii Becca şi Howie (Nicole Kidman şi Aaron Eckhart), care înainte de accident le aveau pe toate, se desprind atît de grupul terapeutic la care au aderat, cît şi – tot mai mult – unul de celălalt, bîjbîind, fiecare pe cont propriu, după cîte un idiosincratic paliativ personal.
Festivalul Dilema veche
Aveam de mai mult timp ideea de a face un Festival Dilema veche şi anul acesta am reuşit s-o punem în practică pentru că am găsit un spaţiu admirabil şi nişte parteneri de excepţie la Alba Iulia. Aşa încît, între 30 septembrie şi 2 octombrie, îi invităm pe cititorii dilematici să guste alături de noi din „plăcerile vieţii“ – muzică, filme, gastronomie, dans, conferinţe, expoziţii.
Înapoi la poezie
„De atîtea ori începusem să scriu proză şi sfîrşisem prin a scrie poezie“, se confesează, la un moment dat, naratorul din Cartea tuturor intenţiilor, o carte de proză apărută în 2006, dar care l-a lansat pe poetul Marin Mălaicu-Hondrari abia la reeditare, doi ani mai tîrziu.
Romanul familiei Jardin
E lată bine! Atîta nebunie libertinară de mult n-am mai găsit într-o carte. Alexandre Jardin scrie aici o proză sclipitoare despre amoralitatea exuberantă a propriei familii. El, „romancierul sîrguincios al sentimentalităţii solare“, se hotărăşte să renunţe la edulcorările romanţioase şi să privească adevărul în faţă.
Optzecismul în „Opera omnia”
Nu ziceţi ce m-am topit zilele trecute cînd am primit la coletărie (ah, mamiţo, „avizele“ şi „reavizările“ de altădată, plus „trei lei taxa de înmagazinare“...) volumul de poeme Îţi voi injecta poezie în sînge, de Ion Tudor Iovian, „Opera omnia“, Editura Tipo Moldova, proiect susţinut de Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi!
Orașul K.
Dacă, întorcîndu-te din Austria spre România, te abaţi de la autostrada clasică, o iei puţin spre Graz şi apoi, prin sate, spre graniţa cu Ungaria, dai de un orăşel ciudat care, la prima vedere, pare o butaforie, un studio pregătit pentru un film cu scene medievale, aflat între dealuri pline de struguri, într-un fel de căldare ce te transpune brusc într-un climat subtropical, nu într-unul subalpin.
Ultimul romantic
De pe coperta discului, una care-i complimentează artistului britanic mai vechile obsesii, o curtezană numită Kate Moss încearcă, precum un billboard de pe Oxford Street, să(-şi) vîndă ceea ce tu îţi poţi doar imagina. Safire şi ruj. Olympia lui Manet transportată, mai mult gratuit decît altfel, acum şi aici.
Festivalul „George Enescu” in progress
Ajunsă la o maturitate pe care doar festivalurile şi vinurile bune şi-o permit, dacă au condiţiile necesare, Festivalul Internaţional „George Enescu“ – cea mai complexă şi mai bogată manifestare culturală românească – împlineşte în această toamnă douăzeci de ani.
A doua carte a ignoranței, un meci demonstrativ, Snooker
Puneţi-vă la punct ignoranţa şi aflaţi din A doua carte a ignoranţei de John Lloyd & John Mitchinson (Editura Nemira, 2011) de ce sauna e inutilă, de ce nu e neapărat nevoie să bem doi litri de apă pe zi, de ce putem lua antibiotice şi bea alcool în acelaşi timp, cine a obţinut primul 10 olimpic (nu, nu a fost Nadia Comăneci), cînd începe coada unui şarpe, cine a suferit cele mai mari pierderi omeneşti în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (vă spun eu: China) şi alte asemenea aproape două
Toamna se numără premiile literare
Pe piaţa de carte din Europa occidentală, un premiu literar important înseamnă vînzări bune, uneori chiar şi de zece ori mai mari în comparaţie cu media. O banderolă roşie pe care e înscris premiul aduce mai multă vizibilitate în librării şi o putere de seducţie aproape infailibilă.
Bani, statut și libido
Cel mai cărnos film american ajuns pe ecranele româneşti în ultimele multe luni nu e un film de cinema, ci o miniserie de televiziune difuzată de HBO, în fiecare luni seara, timp de cinci săptămîni, începînd din 5 septembrie.
Cartea roşie, romancieri nordici şi alte surprize
Grupul Editorial Trei pregăteşte pentru această toamnă mai multe titluri captivante. Evenimentul principal al sezonului editorial este publicarea unui volum inedit C.G. Jung – Cartea roşie – un text însoţit de spectaculoase desene originale ale autorului, considerat multă vreme pierdut şi apărut acum pentru prima dată în limba română, în condiţii grafice de excepţie.
del Toro în Time
Scriitorul şi regizorul mexican Guillermo del Toro este luat la întrebări de revista TIME: „Aţi crescut în Mexic în timpul unui război împotriva cartelurilor drogurilor; de ce nu faceţi un film despre asta? Nu sînt un regizor care să vorbească direct despre politică, fără a spune o fabulă sau o parabolă."
Iubire pe o insulă blestemată
Sîntem, practic, pe vremea lui Ştefan cel Mare, dar nu pe plaiurile Moldovei, ci acolo unde nici un ghiaur nu ajunsese încă să-şi petreacă vreo vacanţă – anume în Canare. Mai exact, în El Hierro – „insula de la capătul lumii cunoscute“, cum îi spuneau pe atunci spaniolii.
Greatest Hits
Răzvan Petrescu este, probabil, cel mai subevaluat scriitor român în viaţă. Şi nu mă refer atît la receptarea critică, nici măcar la recunoaşterea instituţională, ca să zic aşa (este prezent în manuale şi prin dicţionare, iar Uniunea Scriitorilor, ASPRO, ASB, UNITER, Radio România Cultural l-au premiat deopotrivă pentru proze şi pentru piesele de teatru), ci mă refer la recunoaşterea publică, a cititorilor de literatură română contemporană.
Cu alți ochi spre interbelic
De ce-o fi sfredelit atît amar de vreme în conştiinţa noastră lirică dilema Eminescu sau Macedonski, urmînd celei dintre Alecsandri şi Eminescu, înainte de „dilema“ Arghezi sau Blaga, în loc să-i fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind şi debutînd în critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sînt, a lui G. Călinescu sau E. Lovinescu?
Unul dintre adevărurile literaturii
Despre ultima carte, scrisă în franceză, de Henriette Yvonne Stahl s-a vorbit mai mult în Franţa decît la noi. Publicată la Editura Caractères în 1975, această carte – amestec de autobiografie şi roman iniţiatic – nici nu a fost citită în România, în afara cercului de apropiaţi ai scriitoarei, din motive evidente: subiectul era căutarea spirituală, temă tabu în comunism.
Din boschetar în superstar
Chitarele lui Steve sînt făcute din tabachere, capace de automobile şi au exact atîtea corzi de cîte e nevoie ca să cînţi blues – între una şi (pentru momentele mai prog) trei. E solitar, pare mahmur şi cred că miroase a peşte, cel puţin asta îmi sugerează salopeta sa, care îmi provoacă puseuri de sinestezie de cîte ori o văd. Prima dată cînd i-am auzit numele şi l-am văzut în fotografii, pe neascultate, am pariat cu mine însumi că e noul Tom Waits.
Vînători, concursuri, noi apariţii
Săptămîna trecută a avut loc lansarea cărţii lui Noel Malcolm, George Enescu. Viaţa şi muzica. Au vorbit Laura Manolache, Dan Dediu, Gabriel Croitoru, Vlad Zografi, iar Vlad Stănculeasa a susţinut un microrecital. Evenimentul a fost integrat în programul festivalului, dar cartea o găsiţi în librării.
Festivalul Enescu - un alt început
Parcurgînd Şoseaua Ştefan cel Mare într-o duminică după-amiază, vedeam zeci de afişe cu „Magia există“ şi cu fumul colorat şi vesel care fixează vizual imaginea festivalului în acest an, o apariţie surprinzător de stilată printre zecile de afişe care murdăreau zidurile.
Orizont, Vrei să fii milionar?, Pina
Din 9 septembrie intră în cinematografele de la noi primul film de artă în 3D: Pina, în regia lui Wim Wenders, un documentar pentru coregrafa şi dansatoarea Pina Bausch. Recomandat de Andreea Bălan, Alexandru Tomescu, Inna, Dragoş Bucurenci, Mihai Morar, Victor Rebengiuc, Dorotheea Petre, Farid Fairuz ş.a., filmul va fi, probabil, senzaţia cinematografică a toamnei. Nu-l rataţi.
Actori la început de carieră
Urmăresc, mai mult din curiozitate decît din apetit pentru spectaculos, Gala Tînărului Actor (sau Gala Hop) de la Mangalia. Competiţia organizată anual de UNITER încearcă să stabilească nişte ierarhii în rîndul absolvenţilor (tot mai) numeroaselor şcoli de actorie din ţară.
Dulce
Radu Cosaşu mi-a spus odată că, pentru el, secvenţele expozitive din filmele convenţionale despre Mari Personalităţi Ale Culturii – în special momentul în care un actor i se prezintă altuia cu un text de tip „Salut, van Gogh, eu sînt Gauguin“ – au întotdeauna un haz nebun. În Miezul nopţii în Paris al lui Woody Allen, acest efect e produs intenţionat şi la puterea a zecea.
„Nu sînt abilitat să fac revoluții morale” - interviu cu David ESRIG
Regizorul David Esrig s-a impus în străinătate încă din 1965 cu spectacolul Troilus şi Cresida, după ce obţinea, la Paris, Marele Premiu al Teatrului Naţiunilor, ex aequo cu Zeffirelli, iar un an mai tîrziu, la Belgrad, la un alt festival, împărţea marele premiu cu Jerzy Grotowski. Spectacolele îi erau interzise în România, fapt ce l-a determinat să plece din ţară în 1973.
Cronica unei zile care nu anunţă nimic
Cum o spune şi titlul – paradoxal însă, căci nu „deconspiră“ mai nimic –, cartea este cronica ultimei zile din viaţa bibliotecarului scriitor-muzicant-familist, la gîndurile, părerile şi acţiunile căruia sîntem martori de la ora zece seara cînd ajunge acasă, pînă a doua zi după-amiază cînd iese de la serviciu. Şi de data aceasta anything goes.
Ceaunul
O bunică dintr-un sat nipon fără nume îşi găzduieşte peste vară nepoţii (patru adolescenţi – două fete şi doi băieţi), dar, cum nu se pricepe la gătit, lasă bucătăritul în seama uneia dintre fete. În centrul acestei lumi se va afla, de la bun început, „ceaunul mare, negru, de tuci“ în care se produc tot felul de minunăţii (de pildă, creveţi cu lujeri de nufăr). Minuni sînt însă şi în rest.
Dimineaţă cu 112
Dimineaţă de august la metrou în Bucureştii evacuaţi de febrilitatea vacanţieră. Sfîrşit de săptămînă, sfînt plictis de concediu, cu doar cîteva siluete pe peron. Eram apelpisiţi şi responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătrăturilor tradiţionale, dar şi de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineaţa, i se furase fulgerător geanta.
Sufletul din plicuri
Deloc întîmplător, ultimele două cărţi ale lui Dan C. Mihăilescu despre epistolarele eminescian şi cioranian îl au chiar pe DCM pe copertă. Împătimit al corespondenţei şi al volutelor evocative, cititor hipnotic şi ritualic, Dan C. Mihăilescu scrie în fond despre sine – lector pătimaş şi maniac, bîntuit de „impulsul liric şi despletirea nostalgică“. El însuşi este, cu alte cuvinte, interlocutorul privilegiat al epistolelor rare care au ajuns în prezentul nostru antipatic.
Caleidoscopic
În zilele revoltelor din oraşele Marii Britanii, o piesă şi videoclipul anex îşi făceau loc, mai mult decît altele, pe interfeţele reţelelor sociale. Un sample vocal, care avea intensitatea unei alarme londoneze de război şi se repeta cu încăpăţînare metronimică, se suprapunea atunci perfect peste lucrurile care se întîmplau pe străzi. Un imn evadat din club şi picat în mijlocul furiei adolescenţilor englezi.
Două întîlniri. Cortázar şi Bolaño
Pe la începutul verii, ieşind într-o seară la o terasă din cartier, observ în capul unei mese vecine, o masă lungă, cu multă lume, un bărbat solid, cu barbă mare şi plete cam pînă la jumătatea urechii. Trăgea din cînd în cînd dintr-o pipă şi avea un aer absent. Poate din cauza bărbii, poate din cauza pletelor sau a pipei, dar mai curînd poate din cauza privirii, m-am gîndit că seamănă cu Cortázar.