Dimineaţă cu 112

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
A mai trecut un tîrg jpeg

Vineri 12 august 2011, orele 9,25, peronul staţiei de metrou „Eroii Revoluţiei“. Cîteva zeci de minute – cum oare să le zic pentru mai multe felii de public? – instructive? halucinante? naşpa?. Pe cînd le trăiam cu sîngele-n palme, ştiu că (deformaţie profesională!) mi-au evocat definiţia fantasticului ca „breşă-n real“ (Roger Caillois) plus scena tranşării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi!

Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineaţă de august la metrou în Bucureştii evacuaţi de febrilitatea vacanţieră. Sfîrşit de săptămînă, sfînt plictis de concediu, cu doar cîteva siluete pe peron. Eram apelpisiţi şi responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătrăturilor tradiţionale, dar şi de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineaţa, i se furase fulgerător geanta, aşa cum şade bine unei metropole în plin avînt.

Tania avea o şedinţă la ICR, dar eu, în drum să ud florile socrilor, nu aveam nici o grabă. Mă uit în lungul scărilor (zece trepte, ultimul calup către peron) şi văd un septuagenar blonziu, calm şi elegant, coborînd cu o geantă albastră de voiaj în mîna dreaptă. Brusc, sub ochii noştri magnetizaţi de oroare, omul se-mpiedică şi-o ia vijelios la vale, lovindu-se cînd cu ceafa, cînd cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii şi prăbuşindu-se însîngerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămîi meduzat?!

Ce m-a şocat a fost anestezia, încetineala, calmul ţicnit cu care am acţionat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralenti-urile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obişnuiţi cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecît geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creştet şi am început să-l asigur ca se află printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă – după ce ne-a somat scurt să nu cumva să-l mişcăm – l-a întrebat cum îl cheamă şi în ce zi a anului sîntem. Ca să-i verifice luciditatea. (Am rămas interzis de admiraţie.) Numele nu l-am înţeles prea bine, dar ne-am liniştit cînd, după „1900“ şi „1912“, a venit şi 2011. A doua mirare a venit dinspre Tania, pe care am auzit-o apelînd cu ton dulce 112-ul, leit ca glasul crainicei de pe Aeroportul Orly, cînd anunţă avioanele. Intrasem uşor în transă, la ideea că puteam să fiu eu, la fel de bine, victima... („Vezi cum te lucrează şi aici vanitatea?!“ mi-ar şopti Irina Margareta Nistor, precum şarpele Kaa.)

Apropo: scriu rîndurile astea din două motive: 1) ca să vă povestesc cîte nerozii îţi pot trece prin minte în astfel de momente-limită, 2) întru lauda 112-ului şi a oamenilor de la ISU (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă).

Primul gînd stupid: m-am felicitat pentru conservatism. Cîţi bărbaţi mai au în buzunar batiste albe de bumbac, şi nu biete petice de hîrtie!? Ce m-aş fi făcut fără cearceaful meu de buzunar, pentru care sînt adeseori ironizat? Dar puteţi să-mi spuneţi de ce mi s-a actualizat, exact în acea secundă, figura acră a vînzătoarei de la buticul din Florenţa, un fel de La Mamma mafiosa, convinsă că-mi cumpăr batiste (am luat o duzină) pentru înmormîntare?

Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Aşa un deficit de isterie în România de azi e ca o ninsoare în plin deşert. Şi-a pipăit ceasul, cam zdruncinat, şi m-a rugat să i-l deschei de la mînă, ca să nu-l piardă (ori ca să nu-i dispară? nu ştiu). Doamna cu avertismentul i-a cules ochelarii de la cîţiva metri, iar Tania i-a potrivit şi geanta mea sub cap. Au urmat luuuungile, deşi puţine, minute de aşteptare : adevărat happening. Trei badigarzi de la metrou au răsărit cavalereşte lîngă noi. Prezenţă tăcută, vigilentă, rasurantă. Presupun că vegheau să nu-i sustragem victimei ceva din geantă.

Iar acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sînteţi dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“. Ei, iaca, numai la asta nu mă aşteptam atunci şi acolo, îndreptîndu-mă de spinare, cu palma stîngă plină de sînge! Îi confirm zăpăcit doamnei şi-i etalez, ca scuză pentru laconism, sîngele din palmă, care mă-nfrăţea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Aş! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeşă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic „Metrorex“ ne salută complice din ochi şi-l ia pe accidentat la pertú: „nu mişca, tataie, şi trage-ţi picioarele de pe scară, că nu e bine să stai cu ele în sus“. Ce-i drept, o cam băgasem pe mînecă: sîngele îi curgea tot mai tare din cap – după batista mea şi a Taniei ne-a dat şi omul batista lui, care deja se umpluse de sînge. Moment în care mi se şopteşte cu nelinişte cum că urmele albe scurse pe geantă „sînt materie cenuşie“!! (Greşit, ni s-a spus după aia. Dacă ar fi fost aşa, omul ar fi fost ca şi mort). Hai că-i vesel...

Domnule, să lăsăm prostiile. Vreţi să ştiţi ce m-a dărîmat în povestea asta? Apariţia şi prestaţia oamenilor de la ISU. Cum au reuşit să vină în zece minute, nu ştiu. (Mi s-a şoptit după aia, cîrcoteşte, ca la noi, că „au o bază la Tineretului“. Păi, ce să zic? Bine c-o au!). Doi flăcăi ca bradul, îmbrăcaţi la fix, dotaţi ca-n filme, cu o trusă etajată cît un geamantan, acţionînd tăcut, cu o precizie de mecanism bine rulat şi pentru care umila noastră catastrofă nu era decît un incident minor, ca un antrenament pentru începători.

Lasă că şi ei au luat victima la pertú (oleacă deranjant pentru umbra scorţosului din mine), dar fetele mi-au spus apoi că-n sănătate, de pildă-n ginecologie, asta e o tactică străveche de şocat şi întărit moralul prin exces de familiaritate. Acolo, replici de genul „ce-ai făcut fă, de rămăseşi borţoasă ca proasta-n tîrg?!?“ figurează în arsenalul drăgălăşeniilor vitalizante. Aşa, deci! Ei bine, abia acum apuc şi eu să mă gîndesc la zorile de la Spitalul „Sf. Ioan“, cînd, la şase dimineaţa, se deschideau brusc, cu zgomot infernal, uşile, iar asistentele năvăleau peste octogenarii din salon, cu mirări intens vociferate, precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcaşi în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost şi aceea.

Revin. Să vedeţi acum perversiune. Tot holbîndu-mă la domnii de la ISU, mintea-mi scormoneşte năprasnic prin buzunare. Cît să le dau, potrivit tradiţiei dacogetice? Douăzeci de căciulă? Treizeci? Cît o fi tariful? Da’stai aşa: cît am? Dotat cu o rezonabilă experienţă în domeniu, pînă acum cîţiva ani cunoşteam precis mercurialul, de la cei cinci lei pentru ploscă pînă la „trei sute de dolari anestezistu’ şi X mii (depinde de operaţie) chirurgul“, după cum am fost temeinic instruit de bolnavi, pe unde m-au purtat halatele albe.

Ei bine, urmărind gesturile sobre, meseriaşe, ale celor de la ISU, mi-am dat seama că orice intenţie ciubuccie ar fi distonat urît în context. M-am gîndit imediat la şansa uriaşă pe nume Raed Arafat, omul care, ca şi Mugur Isărescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul României, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare faţă de întregul Sistem otrăvit şi (irepresibil?) eviscerant. Nu ştiu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încît tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară strălucitoare excepţie?

Sătul de cioranită, agasat de selecţia exclusiv negativă a ştirilor din mass-media, de excesul general de lehamite şi miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă şi postularea nimicniciei naţionale, Radu Paraschivescu ne provoacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea şi etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că are dreptate. Dinafară, rînjetul sălbăticit al scepticismului valah mă copleşeşte.

Noroc cu cîte-o întîmplare ca asta. După ce te demolează, te lasă pe gînduri şi-ţi dă un dram de optimism. 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.