Greatest Hits

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Greatest Hits jpeg

● Răzvan Petrescu, Rubato, Editura Curtea Veche, 2011.  

Răzvan Petrescu este, probabil, cel mai subevaluat scriitor român în viaţă. Şi nu mă refer atît la receptarea critică (încă de la început plină de elogii şi entuziasme; deşi lipseşte, de pildă, din Istoria critică a lui Nicolae Manolescu unde, menţionat laolaltă cu alţii, este numit, totuşi, „aproape o certitudine“), nici măcar la recunoaşterea instituţională, ca să zic aşa (este prezent în manuale şi prin dicţionare, iar Uniunea Scriitorilor, ASPRO, ASB, UNITER, Radio România Cultural l-au premiat deopotrivă pentru proze şi pentru piesele de teatru), ci mă refer la recunoaşterea publică, a cititorilor – atîţia cîţi sînt – de literatură română contemporană. E-adevărat însă că există cîteva posibile explicaţii. După debutul într-un volum colectiv modest numit Debut ’86, Răzvan Petrescu s-a impus cu adevărat în prima jumătate a anilor ’90 prin cele trei volume de proză scurtă (Grădina de vară, 1989; Eclipsa, 1993, şi Într-o după-amiază de vineri, 1997) şi alte două de teatru. Dar interesul relativ scăzut din acea perioadă pentru literatura contemporană, o oarecare dificultate de încadrare a prozei sale scurte şi, mai ales, prejudecata genului minor şi neinteresant (pentru publicul consumator, în special, de roman), faptul că n-a mai publicat nici o carte vreme de peste un deceniu iar, între timp, au apărut alte valuri de scriitori, mai tineri şi mai activi, lipsa lui din peisajul publicistic şi retragerea deliberată în munca editorială, toate acestea au contribuit la instalarea lui Răzvan Petrescu într-un fel de underground, accesibil doar iniţiaţilor în proza scurtă – situaţie care m-a făcut să-l numesc, la un moment dat, „maestrul din umbră al literaturii române“. 

Ca şi masivul său volum compozit din 2008, Foxtrot XX (jurnal şi publicistică), şi Rubato este o carte cu texte vechi şi noi, dar este alcătuită pe principiul greatest hits, adunînd cele mai bune 13 povestiri din cariera scriitorului, plus una nouă. O antologie care, împreună cu recentele traduceri în ebraică, spaniolă şi engleză, reprezintă, totuşi, un act de recunoaştere a valorii literaturii lui Răzvan Petrescu, dar, în acelaşi timp, şi unul de (im)punere în atenţia celor care nu l-au descoperit pînă acum pe acest scriitor stilist desăvîrşit şi cu un simţ al tragicomicului complex şi cu adevărat unic. Căci, în ciuda senzaţiei de omogenitate (deşi verva este egalată doar de varietatea stilistică), povestirile lui Răzvan Petrescu evoluează pe o scală destul de întinsă, de la neorealism la parodic, abordînd deopotrivă oralitatea prolixă şi sugestia parabolicului, alternînd satira cu farsa absurdă, asimilînd în acelaşi timp referinţe mitologice, ştiinţifice, din arta înaltă şi din cultura populară, explorînd profilurile pitoreşti ale unor personaje din medii sociale şi morale joase, dar şi profunzimile clinice ale unor minţi artistice tulburate. 

„Uşa“, povestirea care deschide volumul, este şi prima dintre cele realiste, surprinzînd, cu mare acuitate a reacţiilor, momentul delicat în care rudele unui muribund se confruntă, în spital fiind, cu iminenţa morţii şi a situaţiei complicate de a nu avea resursele, deopotrivă emoţionale şi financiare, necesare pentru a-l lua acasă. În „Rubato“ (tot o povestire „medicală“, ca şi „Globul de cristal“, unde avem monologul unui bărbat în comă) este surprinsă ziua de muncă, infernală, a unui psihiatru care ascultă, rînd pe rînd, confesiunile şi delirurile psihice ale unui torţionar, ale unui poet, ale unei prostituate etc.; o povestire realistă prin mijloace, dar care glisează, prin discursul absurd şi grotesc al personajelor, înspre o tragi-parodie clinică. „Primăvara la bufet“ însă, cea mai întinsă povestire din volum, este perfect realistă, consemnînd lungile şi amestecatele discuţii ale unor navetişti adunaţi la bufetul gării. 

Sînt primii ani de după ’89 şi oamenii discută de toate, despre politică şi viaţă, despre ce-au auzit la televizor şi ce-au mai citit prin ziare etc., combat şi se contrazic, îşi amintesc sau construiesc teorii, vocile lor neavînd identitate, dar tot acest verbiaj de babel navetist conturînd perfect mediul social şi moral al omului de rînd. Un adevărat tur de forţă al limbajului neaoş (la care, în anii ’80, au aspirat, în proza scurtă, şi Mircea Nedelciu sau Gabriela Adameşteanu, de pildă), povestirea este o bijuterie orală care stă oricînd lîngă textele de aceeaşi factură narativă ale unor Caragiale, Sadoveanu sau Marin Preda. În fine, ultima povestire aşa-zis realistă şi care se încheagă tot din alternanţa vocilor personajelor este cea nouă, „Jaf armat“, unde trei intelectuali (un psihiatru, un profesor de liceu şi un economist), ajunşi la criza vîrstei mijlocii şi cu imaginaţia inflamată de filmele hollywoodiene, pun la cale, ajutaţi de un hoţ de maşini, un jaf armat la o casă de schimb valutar. Evident, totul merge cît se poate de prost, dar discuţiile şi desfăşurarea planului lor sînt de un comic (intelectual, plin de citate) irezistibil – povestirea l-ar face pe Tarantino fan pe viaţă al lui Răzvan Petrescu. De altfel, umorul din „Jaf armat“ nu este egalat decît de cel al povestirii „Fotografii de nuntă“, un scenariu al dezastrului în care gagurile se înlănţuie catastrofic pe durata unei zile întregi, de la cununia civilă de la Primărie pînă la petrecerea de nuntă ţinută în apartament. 

Celelalte povestiri sînt, cum ziceam, farse livreşti/absurde, parabole şi/sau parodii, deşi e greu de stabilit unde încep şi unde se termină aceste delimitări, asta dacă nu cumva ele sînt mixate voluntar, cu multă dexteritate stilistică, pînă la indistinct. În „Şansa“, un drumar găseşte în groapa pe care o sapă în asfalt un craniu şi începe să recite în transă din „Hamlet“, pentru ca „Farsa“ să fie o splendidă rescriere, în genul unui Woody Allen placat pe Kafka, a episodului biblic în care Cain îl omoară pe Abel. „În rolul lui Isus“ avem povestirea-monolog a unui actor care-l interpretează pe Mesia şi care ajunge, în cele din urmă, să facă el însuşi minuni (de pildă, lumea dă năvală pe platoul de filmare la scena cu peştii şi vinul), devenind o vedetă în cartier. În „Blitz“ – beneficiind şi de o trimitere explicită la nuvela „Funigei“ a lui Cortazár, ecranizată de Antonioni în Blow-Up –, un bărbat găseşte peste tot prin oraş fotografii necunoscute cu el însuşi, toate instantanee nocturne, ca şi cum noaptea ar fi permanent filat de o instanţă-polaroid. „Unde eşti, Eleonora?“, „Într-o după-amiază de vineri“ (care se deschide cu fraza posibil camusiană „A murit tata“) şi „Mici schimbări de atitudine“ sînt povestiri „de ospiciu“ bufe, cu personaje complet sărite de pe fix, cu discuţii şi situaţii inenarabile şi perfect imprevizibile, adică exagerate, enorme şi monstruoase, prin acelaşi registru absurd lucrat în filigran, şi care, uneori, comunică între ele, prin mici detalii şi personaje. În fine, exceptînd cîteva pasaje din „Globul de cristal“, „Scrisoare de octombrie“ este un text aproape liric. Spun „aproape“ pentru că, din nou, totul este basculat înspre parodic. 

Recognoscibilă din doar cîteva fraze, stilistica lui Răzvan Petrescu este absolut remarcabilă, şi la toate nivelurile: fluentă şi muzicală oricît de cumulativă – de altfel, scriitorul mărturisea într-un interviu că lucrează mult pe texte –, fără concesii lexicale (uneori trebuie să consulţi dicţionarul) şi profund culturală (una din sursele majore de umor sînt citatele, referinţele literare şi muzicale), dezvoltînd o gamă nesfîrşită de trucuri sintactice pentru a obţine toate efectele posibile (de la Urmuz nimeni n-a mai avut o aşa ştiinţă a topicii şi n-a mai scos atîta umor din elementul predicativ suplimentar, spre exemplu). Răzvan Petrescu este, de fapt, un ficţionar scamator uns cu toate alifiile stilistice, un tragi-comedian absurd, inteligent şi rafinat, unul dintre cei foarte, foarte puţini scriitori români cu adevărat originali. Îl citeşti şi te minunezi că există.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.