Festivalul Enescu - un alt început

Oltea ȘERBAN - PÂRÂU
Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Festivalul Enescu   un alt început jpeg

E altfel. La ediţia a XX-a şi la 20 de ani după primul festival de după 1989, Festivalul "Enescu" se vede cu totul altfel.

Parcurgînd Şoseaua Ştefan cel Mare într-o duminică după-amiază, vedeam zeci de afişe cu „Magia există“ şi cu fumul colorat şi vesel care fixează vizual imaginea festivalului în acest an, o apariţie surprinzător de stilată printre zecile de afişe care murdăreau zidurile. Parcă poziţionarea acestor imagini lîngă celelalte care invadează Bucureştiul, lipite fără nici un discernămînt, nu se potrivea cu mesajul festivalului. Dar era, cu siguranţă, eficientă. Cred că, dacă s-ar face acum un sondaj serios în Bucureşti cu întrebarea „Aţi auzit de Festivalul «Enescu»?“, ar fi mult mai multe răspunsuri pozitive decît în anii trecuţi, cînd promovarea se petrecea doar în preajma sălilor de concert şi prin radioul şi televiziunea publică. 

Din acest motiv, dar nu numai, cînd am vrut să scriu un articol în care să recomand ce concerte nu trebuie ratate, am constatat că la majoritatea nu mai sînt bilete. În consecinţă, aş putea recomanda cu o oarecare ipocrizie audierea live pe frecvenţele Radio România Cultural sau Radio România Muzical – depinde unde locuiţi – sau pe site-urile posturilor publice de radio, unde pot fi ascultate tot live majoritatea concertelor – aici au acces şi potenţialii ascultători din străinătate, dar şi o formulă nouă, vizionarea live pe site-ul www.tvr.ro sau pe site-ul www.festivalenescu.ro, a unora dintre concerte; mai precis, dacă deschiderea a trecut, a finalelor Concursului Internaţional de pian şi vioară şi a Galei Laureaţilor (pentru că drepturi pentru astfel de transmisii se obţin destul de greu). 

În 2011, Festivalul „Enescu“ are cont pe Facebook, are o imagine clară, distinsă, cu stil, este colorat – aşa cum era, în realitate, de cîteva ediţii încoace, deşi afişul rămînea tot maro –, iar afişele celor şase serii sînt mari şi elegante. 

Pînă la urmă, era mai bine cînd se găseau bilete şi imaginea festivalului avea mai puţin stil, sau acum, cînd toată lumea a ştiut din timp, şi-a luat abonament sau bilet, iar cine se bazează pe maniera românească a rezolvării în ultimul moment a problemei accesului la festival a avut deja surprize? Evident că e mai bine acum. Dar dacă e aşa de bine acum, totuşi la ce concerte am mai putea să intrăm şi de ce? Primele concerte pe care nu trebuie să le rataţi vin în acest sfîrşit de săptămînă şi sînt cele cu Orchestra simfonică a Teatrului Mariinsky dirijată de Valery Gergiev, cu un program post-romantic Wagner, Scriabin şi Richard Strauss – Viaţă de erou, duminică, 11 septembrie, iar luni, 12 septembrie, cu Enescu – Simfonia nr. 3 cu cor (alături de Corul Academic Radio condus de Dan Mihai Goia) şi Mussorgski – Ravel – Tablouri dintr-o expoziţie. De ce trebuie mers la aceste concerte? Pentru că publicului nostru i s-a indus de-a lungul timpului un ideal sonor de tip romantic, cu sonorităţi pline, temperamentale, cu pasajele de virtuozitate atacate în forţă, cu părţi lente debordînd de un sentimentalism care rămîne tipic orchestrelor ruseşti. Uneori poate mai puţin rafinat, discursul sonor este întotdeauna frust, ardent, intens emoţional. La Staatskapelle Berlin mai sînt bilete doar pentru 14 septembrie, cînd pianistul şi dirijorul Daniel Barenboim va fi protagonistul Concertului pentru pian şi orchestră în Re Major KV482 de Mozart, iar în partea a doua a programului va dirija Simfonia „Dante“ de Liszt. 

Rămînînd în seria „Mari orchestre“, recomand cu căldură seara de 15 septembrie, cînd una dintre simfoniile fundamentale ale secolului al XX-lea, Turangalîla de Messiaen, pe care sînt sigură că puţini dintre cei care citesc aceste rînduri au ascultat-o live, va fi prezentată de Orchestra Naţională Radio sub bagheta lui James Gaffigan, avîndu-i ca solişti pe Cynthia Millar (unde Martenot) şi Peter Donohoe (pian). Dacă nu aţi mai ascultat niciodată Messiaen, aveţi curajul să o faceţi. Pentru că în momentul în care veţi ajunge să vă îndrăgostiţi de muzica lui, nu veţi mai avea nici o greutate să îi recunoaşteţi stilul, timbralitatea irizată în culorile curcubeului, mixajul sonor original şi personal, culorile deschise, clare, pline de limpezime. 

Cu toţii vrem să ascultăm orchestrele străine la Festivalul „Enescu“, cu gîndul că pe cele româneşti le avem oricum şi în timpul stagiunii. Gîndim aşa, după care nu mai ajungem la Sala Radio din octombrie încolo, pentru că e vineri, pentru că, mai nou, chiar nu mai ai cum să ajungi decît pe jos, de cînd s-a închis ieşirea în Berzei, pentru că… Totuşi, în cazul unei programări inteligente şi curajoase, fără a pune orchestrele noastre în situaţia de a prezenta marele repertoriu clasico-romantic într-o comparaţie prea directă cu recordmanii mondiali ai domeniului, a asculta o orchestră românească la festival poate fi reconfortant. Puteţi încerca pe 15 septembrie! 

De altfel, Orchestrele şi Corurile Radio continuă tradiţia şi participă la această ediţie a festivalului prin cinci reprezentanţi: Orchestra Naţională Radio, Corul Academic Radio, Corul de Copii Radio, Orchestra de Cameră Radio şi Big Band-ul Radio. Îi veţi descoperi cu siguranţă în program, fie la Ateneu, fie la Sala Radio, fie în Piaţa Festivalului, unde vor putea fi ascultate Big Band-ul Radio, dirijat de Ionel Tudor, în data de 10 septembrie 2011, şi Orchestra Naţională Radio, dirijată de Tiberiu Soare, în data de 18 septembrie 2011. O altă orchestră românească pe care vă recomand să o ascultaţi cîntă pe 23 septembrie la Sala Palatului un program extrem de popular: Rapsodia I de Enescu, Pasărea de foc de Stravinsky şi La Valse de Ravel. Este vorba despre Orchestra Română de Tineret dirijată de Cristian Mandeal, avîndu-l ca solist pe David Garrett în Concertul pentru vioară şi orchestră de Beethoven. Această orchestră cu o medie de vîrstă sub 30 de ani cîntă cu o asemenea energie şi entuziasm, încît de la concertele lor ieşi cu un chef de viaţă greu de descris în cuvinte, iar prima lor plasare într-un astfel de context este o provocare care, dacă va fi cîştigată, va însemna foarte mult pentru viitorul acestei entităţi. Să încerc să vă propun şi cîteva dintre concertele de la Ateneu? La mediatizatele concerte de la miezul nopţii nu mai avem nici o şansă. Şi cînd mă gîndesc că atunci cînd va apărea acest articol şi cele cîteva bilete pe care le mai văd disponibile acum în reţeaua online prin care se vînd biletele la concertul lui Liviu Prunaru cu Vlad Stănculeasa alături de Korean Chamber Orchestra se vor fi epuizat, ajung la concluzia că ideea de a programa două şi chiar trei concerte şi spectacole în paralel în weekend nu este rea. Să încercăm să alegem cîte ceva din seria „World Music“ de la Sala Radio. Chiar de la primul concert, din 15 septembrie, cu Forbidden City Chamber Orchestra, sîntem tentaţi cu sonorităţi nemaiauzite sau, în fine… rar auzite live pe la noi. Pe 23 septembrie, încercaţi să nu rataţi concertul lui Dhafer Youssef, care îmbină arta vocală cu sonorităţile oud-ului, lăuta tradiţională arabă, fiind acompaniat de cei 15 instrumentişti ai orchestrei Divine Shadows. 

Va fi greu de ales. Totuşi, dacă vremea va fi bună, nu rataţi ocazia de a trece măcar într-o seară de weekend prin Piaţa Festivalului „Enescu“, unde senzaţia că magia există este poate cea mai puternică. Tot muzică clasică veţi auzi şi aici, dar într-o manieră lipsită de orice fel de constrîngeri şi idei preconcepute. Acesta începe să fie de fapt, tot mai mult, Festivalul Internaţional „George Enescu“. O multitudine de oportunităţi de a ne apropia de genuri de artă a spectacolului şi stiluri muzicale pe care avem mai puţin curaj de a le aborda altminteri. Cu o astfel de modernă şi tot mai eficientă manieră de împrietenire cu peisajul urban bucureştean, festivalul va putea fi tot mai mult perceput nu ca o sumă de concerte – trofeu pe care trebuie să mizăm totul pentru ca apoi să luăm o „binemeritată“ pauză de doi ani, ci ca un minunat prilej de racordare la fluxul de circulaţie a valorilor spirituale europene. 

Festivalul Internaţional „George Enescu“ începe să arate altfel. Să-i felicităm pe organizatori, să ne bucurăm şi să ne urăm ca acesta să fie, la a XX-a ediţie şi la 53 de ani de la inaugurare, doar un alt început.

Oltea Şerban-Pîrîu este muzicolog, redactor-şef al postului Radio România Cultural. Este semnatara traducerii şi a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicţionar de mari muzicieni şi responsabilă cu secţiunea muzicală a Dicţionarului enciclopedic.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.