Bani, statut și libido

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Bani, statut și libido jpeg

● Mildred Pierce (SUA, 2011), de Todd Haynes.  

Cel mai cărnos film american ajuns pe ecranele româneşti în ultimele multe luni nu e un film de cinema, ci o miniserie de televiziune difuzată de HBO, în fiecare luni seara, timp de cinci săptămîni, începînd din 5 septembrie. Spunînd povestea unei femei (Kate Winslet) care reuşeşte să se ridice prin forţele proprii chiar în timpul marii crize economice din anii ’30 – dintr-o biată casnică părăsită de un soţ scăpătat, ea devine, în cîţiva ani, patroana unui lanţ de restaurante –, dar care, în tot acest timp, creşte la sîn un şarpe crezînd că e o fiică, Mildred Pierce e o telenovelă extrem de inteligentă, al cărei conflict generic/arhetipal – mamă martiră contra fiică-scorpie nerecunoscătoare –, alimentat din belşug cu histrionismele şi coincidenţele de rigoare, e subîntins în permanenţă de analiza fină a resorturilor (în primul rînd) socio-ideologice şi (într-o măsură mai mică) abisal-libidinale ale celor două (principale) psihopatologii prinse în luptă. Povestea lui Mildred e, pe scurt, povestea unei false emancipări: tragedia unei femei care, pe de-o parte, confirmă cu brio, prin ascensiunea ei socială, mitul conform căruia în America nu există oprelişti pentru cine e întreprinzător şi munceşte din greu, iar, pe de altă parte, rămîne victima unor diviziuni de clasă cu atît mai inescapabile cu cît operează cu maximum de severitate la ea în cap şi – prin fiica ei – la ea în casă. Cu alte cuvinte, mai mult decît pe valorile democratice care au făcut posibilă propria ascensiune, Mildred continuă să pună preţ pe nişte valori aristocratice din perspectiva cărora datul ei din coate, pusul ei de ban pe ban, lipsa ei de naturaleţe în exerciţiul privilegiilor de femeie bogată (mai puţin „naturale“ pentru ea decît pentru cineva care le-a moştenit, în loc să muncească pentru ele) sînt iremediabil vulgare. Ea reuşeşte să facă din fiica ei, Veda, o aristocrată – una culturală: o divă de operă –, dar odată cu banii pe care-i investeşte de-a lungul anilor în talentul ei muzical, îi cultivă involuntar şi dispreţul faţă de vulgaritatea propriilor origini.

Acest coşmar matern este unul clasic: el a fost revelat publicului (american, căci pe el îl vizează în primul rînd) încă din 1941, de către romancierul James M. Cain (Poştaşul sună întotdeauna de două ori, Asigurare pentru moarte). Cunoscut la vremea aceea mai ales pentru abilitatea lui de a descrie acte sordide comise de indivizi sordizi unul asupra celuilalt (şi ţinut minte azi, datorită aceleiaşi abilităţi, ca unul dintre inspiratorii filmului noir), Cain şi-ar fi dorit să i se recunoască şi înţelegerea elevată a forţelor biologice, economice şi ideologice ce determină acţiunile personajelor sale; cu lumea sa ficţională solid întemeiată pe bani, statut şi libido, şi documentată la fel de solid, chiar cu preţul unei oarecare repetitivităţi, pe durata mai multor ani, Mildred Pierce e tentativa lui de mare roman naturalist, la intersecţia dintre Dreiser şi Zola (sau, după cum sugerează criticul de film J. Hoberman, poate chiar dintre Dreiser şi Flaubert), deşi, atunci cînd îşi atinge paroxismul, îmbîrligătura de patologii mamă-fiică ajunge mai curînd la un fel de intersecţie între gotic, operistic şi tabloid. Prima versiune cinematografică datează din 1945, e cu Joan Crawford şi a fost recunoscută de mult, în critica academică americană, ca un nex fascinant de contradicţii interne, rezultate în parte din contorsiunile la care s-au dedat cineaştii pentru a transforma coşmarul american al lui Cain în ceva mai digerabil pentru publicul larg şi, în parte, din decizia lor neobişnuită (la vremea aceea) de a îmbrăca un film „pentru femei“ (cum l-a considerat studioul) în hainele stilistice „bărbăteşti“ ale filmului noir. Nu întîmplător, noua versiune e semnată de Todd Haynes, care în momentul de faţă e, probabil, regizorul american non-underground cel mai educat în domeniul teoriei de film. De altfel, melodrama lui precedentă, Far from Heaven (2002), e în fapt o lectură critică a melodramelor lui Douglas Sirk din anii ’50, lectură realizată sub forma unei pastişe şi operînd prin scoaterea la suprafaţă a realităţilor americane (rasismul, homosexualitatea) pe care ele le reprimau. Mildred-ul lui Haynes nu e însă, la rîndul său, o critică a filmului cu Joan Crawford (la care nu face trimitere în nici un fel), şi nici a romanului lui Cain. Nu e meta-pop, ci pop-pe-bune – o super-nuanţată traducere filmică a romanului, într-o variantă a stilului clasic hollywoodian care, ce-i drept, e mult mai subtilă decît varianta sa dominantă momentan în Multiplex (unde, atît în filme „de popcorn“ ca Planeta maimuţelor, cît şi-n filme „de Oscar“ ca Discursul regelui, tot ce-i „semnificativ“ e subliniat gros, iar arta de a mizanscena – adică de a puncta un lucru sau altul într-un mod discret, numai prin felul în care-ţi desfăşori actorii şi recuzita într-un cadru larg – aproape că a dispărut), dar care rămîne indiscutabil o variantă în uz, accesibilă oricărui public (spre deosebire de forma învechită folosită în Far from Heaven).

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.