Cronica unei zile care nu anunţă nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Cronica unei zile care nu anunţă nimic jpeg

● Călin Torsan, O zi. Ultima, Casa de pariuri literare, 2011. 

În Recycle bun (2007), naratorul cu acelaşi nume al lui Călin Torsan aduna de pe stradă tot felul de foi, hîrtii şi bileţele încercînd să construiască o carte pornind de la textele (fragmentare) scrise acolo, punîndu-le într-un context imaginar, făcînd asociaţii, inventînd poveşti. Ca orice dublu auctorial, personajul era bibliotecar, scriitor, muzicant şi familist blazat, un tip uşor misogin şi mizantrop, inteligent, cult, reflexiv şi autoironic, dar asocial şi slobod la gură, ducînd o viaţă de artist integră, dar modestă. Cum am mai spus-o şi altădată, personajul Călin Torsan era, de fapt, avatarul arhivarului Kranke ce apărea într-unul din textele volumului colectiv Povestiri mici şi mijlocii (2004), un avatar asumat biografic. Derizoriul, stereotipia cotidianului, inadecvarea, comicul personajelor şi al situaţiilor surprinse, deseori, în tuşe uşor absurde, toate acestea apăreau deja în primele povestiri ale lui Călin Torsan, scriitor minimalist şi muzician experimentalist (a cîntat şi cîntă în trupe precum Domnişoara Pogany, Einuiea - vezi video mai jos -, Nu & Apa Neagră, Jazzadezz şi Avant’N’Gard) care reuşeşte să facă literatură sau muzică din, relativ, foarte puţin. Recycle bun era, de fapt, o carte despre nimic, un roman al străzii (la propriu), fără intrigă, scris de mîna hazardului, colat din zeci de întîmplări şi gînduri aleatorii, o carte-coş in progress a lucrurilor pierdute sau aruncate de alţii – un experiment textualist de antropologie urbană, dacă vreţi. Numai că ceea ce părea cartea unui povestitor fără poveste, aflat perpetuu în căutarea unor pretexte narative, era, de fapt, şi expresia unei atitudini deopotrivă faţă de scris şi faţă de existenţă: povestirea ca formă de transcendere a banalului cotidian, de cunoaştere şi recuperare a fluxului existenţial aparent fără sens sau al cărui sens nu se arată niciodată. O credinţă care-l apropia pe Călin Torsan de Sorin Stoica şi care se vede şi mai bine în acest nou roman (unde, de altfel, este şi evocat).

Cum o spune şi titlul – paradoxal însă, căci nu „deconspiră“ mai nimic –, cartea este cronica ultimei zile din viaţa bibliotecarului scriitor-muzicant-familist, la gîndurile, părerile şi acţiunile căruia sîntem martori de la ora zece seara cînd ajunge acasă, pînă a doua zi după-amiază cînd iese de la serviciu. Şi de data aceasta anything goes, ca să mă exprim aşa, cartea alcătuindu-se din totul şi nimicul vieţii personajului scriitor, din amintirile şi din reflecţiile lui, din propriile întîmplări şi istoriile auzite de la alţii, o adevărată artă a amănuntului şi a divagaţiei, deci în afara logicii cronologice, fiind pusă în pagină de un narator deopotrivă verbios şi pansiv, pus pe istorisit orice pare a avea vreo noimă sau vreun haz. Cum spune naratorul însuşi: „Este vorba de un anumit tip de ştiinţă a alăturărilor. Ca în bucătărie, ca în borcanul cu murături“. (Oare cît de voluntară este aici trimiterea la Flaubert!?) Dacă Recycle bun era un colaj al anonimatului public, O zi. Ultima este un colaj al sinelui, romanul fiind, de fapt, un medley de istorii, povestiri, anecdote şi gînduri, un foarte lung culoar narativ prin uşile căruia intră şi ies permanent personaje, situaţii şi reflecţii, o ficţiune construită predominant din ocoluri, digresiuni şi paranteze precum o oglindă purtată de-a lungul propriei existenţe şi a propriei minţi. Căci, deşi e vorba de o banală zi, totul pare că îşi găseşte un sens în procesul cunoaşterii de sine. Spune personajul, la un moment dat: „Nu ştiu de unde vine nevoia de a-ţi explica lucrurile prin cuvînt. De a te lua la trîntă cu trecutul, cu întîmplările, cu oamenii. De a sta mereu cu ochii beliţi în oglinda care te arată exact aşa cum ai fost. Pînă la urmă, asta este fiecare coală albă de hîrtie: o oglindă. Cartea ajunge astfel un labirint care te înghite încetul cu încetul, ca un anaconda răbdător, pentru a te scuipa după aceea, cu tot cu venin, în zeci de reverberaţii ale ego-ului. Omul este o sumedenie de oameni. De existenţa cărora ajunge să afle cu fiecare zi trăită. Cochetăria asta feminină, scăldatul în apele adînci ale unei oglinzi, ajunge să fie utilă. Te poate construi... Scriu şi mă învăţ. Scriu şi mă înţeleg. Am la dispoziţie timpul necesar acestei înţelegeri. Scriu şi mă înalţ din albeaţa colii, cu aripi de porumbel, de înger, mă rog, şi de broască, dacă este nevoie. Pînă la urmă, pentru o aripă, esenţial este zborul. Sau perechea ei. Nu culoarea. Două aripi negre poartă cioara către aceleaşi culmi la care năzuieşte şi porumba“.

Pentru o zi, ultima, sîntem, aşadar, în capul şi în preajma personajului-scriitor, îi citim cartea existenţei, îl urmărim şi îl ascultăm pe unde-l poartă paşii şi gîndurile ca-ntr-un reality-fiction show unde digresiunea este, cum spuneam, principiul de bază. Se adună astfel, în cuprinsul cărţii, scene stradale, drumuri în provincie şi discuţii de familie, amintiri, întîmplări şi vise, emisiuni de la televizor (poate pentru prima dată OTV-ul devine subiect literar) şi horoscoape din ziar, poeme, versuri de şlagăre şi manele, texte de pe etichete şi comentarii de pe YouTube, un dicţionar olfactiv, o descriere fantezistă a Bucureştiului şi a oraşelor de provincie, copierea unor fragmente de roman erotic (în paralel cu o poveste de dragoste ce începe stîngaci şi cast – unul dintre highlights-urile cărţii), transcrierea definiţiilor verbului „a fute“ din variantele online ale DEX-ului şi DMLR-ului şi a tabelului conjugărilor ş.a. „Înconjuraţi de texte, asta sîntem“, spune naratorul care, la un moment dat, face, fără s-o numească ca atare, teoria semnului lingvistic, pentru ca în alt loc să-şi expună arta poetică astfel: „Un roman nu trebuie să aibă logică temporală. O carte este, de fapt, un nor de impresii. De păreri. Întotdeauna, scriitorul îşi dă cu părerea. Despre ce crede el de cuviinţă – şi asta reprezintă subiectul cărţii, în felul în care gîndeşte el că se potriveşte –, iar asta este socotit a fi stilul său“. În final, întreruptă de moartea (sinuciderea?) naratorului-personaj, cartea rămîne neterminată, textul conţine inclusiv sugestii de noi fragmente şi, cu un sfîrşit precipitat, arată ca un draft. Ca şi viaţa imprevizibilă a personajului, romanul lui, digresiva cronică a propriei existenţe, se termină prematur. „Norul de impresii“ n-are o formă definitivă.

Precum personajul creat după chipul şi personalitatea sa, Călin Torsan are un foarte dezvoltat simţ al amănuntului, principiul său artistic fiind acela că literatura se ascunde în detalii. De altfel, repet asta, ca şi Sorin Stoica, Călin Torsan face literatură din nimic – „doar“ din observaţie şi reflecţie – şi n-are nevoie de alt personaj în afară de sine, materia sa narativă fiind propria existenţă, deopotrivă banală şi semnificativă, gravă şi plină de umor, poetică şi derizorie, frivolă şi vulgară. După cum mărturisea într-un interviu, O zi. Ultima a fost „pentru o perioadă de timp, locul preferat de joacă“ – aşa că a băgat în această carte cam tot ce i-a trecut prin cap, precum un comedian care-şi distrează spectatorul sărind de la una la alta. Din fericire, căci principiul acesta de aglutinare narativă este riscant, Călin Torsan este un umorist iconoclast cu un limbaj explicit şi un fin simţ al dramaticului, care-şi poate orchestra textul pe mai multe niveluri de semnificaţii şi expresivitate, în aşa fel încît să te surprindă şi să te ţină în pagină. Astfel că, deşi cartea lui este cronica unei zile care nu anunţă nimic, reuşeşte să ne spună, de fapt, cîte ceva despre toate.

Această a treia carte a sa (cu toate că apare la cea mai mică dintre editurile care l-au publicat pînă acum) este şi cea mai bună. Călin Torsan este pe cale să devină un minimalist major.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești