De vei lua aminte la greșeli
● Andrea Bajani, De vei lua aminte la greşeli, traducere din limba italiană de Ileana Bunget şi Smaranda Bratu Elian, Colecţia „Cartea de pe noptieră“, Editura Humanitas, 2011.
Andrea Bajani are 36 de ani şi e considerat deja un scriitor matur. Ceea ce îl interesează pare să fie, în general, viaţa emoţiilor, emoţii care – ca mai toate cele omeneşti – sînt şi ele sub vremi. Într-un interviu acordat astă-vară Adevărului literar şi artistic, scriitorul vorbea despre o „demnitate a emoţiilor“ (opusă exhibiţionismului) şi despre cel mai mare sacrificiu pe care îl poate face un om – acela de a-şi sugruma emoţiile „de dragul stereotipurilor sociale“. Vorbe de sociolog sentimental, ai zice.
Şi, într-adevăr, De vei lua aminte la greşeli (romanul său din 2007, multiplu premiat în 2008) chiar face o mică sociologie a sentimentelor, povestind despre singurătate ca despre boala cronică a timpurilor pe care le trăim. Pe scurt: un copil (italian) e abandonat treptat de mama sa, în favoarea unei afaceri pe care aceasta ţinea să o dezvolte cît mai „mondialist“ cu putinţă. Tristeţea e aici plenipotenţiară. Femeia moare în România contemporană, fiul (acum adult) vine la înmormîntare, refuzînd să-i vadă cadavrul, în schimb înregistrînd tot ce se petrece în jur şi rememorînd toate scenele din trecut pe care le crezuse uitate. Ochiul sociologic al cititorului va urmări optica acestui italian asupra lumii româneşti şi a italienilor veniţi aici după ’89 (căci există, iată, şi o migraţie contrară celei a românilor în Italia). Ochiul sentimental va fi brumat de melancoliile îndepărtării şi înstrăinării, ale unei copilării ţinute parcă în stradă şi interogate de „vocea nisipoasă a interfoanelor“.
Iar arhitectura nervoasă şi îndrăzneaţă a prozei lui Bajani va da acestei sociologii sentimentale farmecul literaturii bune.
