Vai de biata lume!

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Un jurnal impersonal jpeg

În ultima sa carte publicată, H.-R. Patapievici face o incitantă teorie a „ultimului“, pornind de la cazul I.P. Culianu. E o teorie a limitelor (omeneşti), dar şi una a cenzurii (transcendente) aplicată perioadei tîrzii a unui gînditor care-şi sparge propriile tipare, liniile de forţă, acumularea de pînă atunci, ca să adopte nu doar un alt limbaj, ci şi o altă viziune asupra lucrurilor şi o altă înţelegere a realităţii. Schema acestei teorii din Ultimul Culianu, pe cît de imponderabilă pe atît de ispititoare, ar fi următoarea: „Un creator talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viaţa şi creaţia în două. O cezură neaşteptată îl face alt om. Creatorul acesta devine un soi de fereastră spre ceva mult mai cuprinzător decît experienţa comună a celorlalţi creatori din cîmpul său de activitate. El vede mai bine, mai profund, mai radical: el răstoarnă, cu noul său instrument de cunoaştere, graniţele stabilite. Mai mult, creaţia sa capătă toate aparenţele unei chei universale a lumii“. 

Ultimul Judt, recenta carte a lui Mircea Mihăieş, nu preia explicit „teoria ultimului“, ci încearcă în primul rînd o discuţie critică, la foarte cald, adică la doar un an de la moartea dramatică a lui Tony Judt, unul dintre cei mai importanţi istorici ai vremurilor noastre şi, fără îndoială, unul dintre ultimii gînditori de anvergură ai „epocii nesiguranţei“, pe care o trăim. Cunoscut în România mai ales pentru analiza realist-incisivă din articolul „România, la fundul grămezii“ (reluată într-un ultim volum, din 2008, cu un titlu atenuat, „România între Istorie şi Europa“), Tony Judt a fost una dintre minţile cele mai lucide ale actualităţii, dar şi un enciclopedist al punerii acesteia în perspectivă istorică. Capodoperei sale tîrzii (traduse recent la Polirom, sub titlul Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945) Mircea Mihăieş îi dedică, în volumul amintit, o analiză avizată ce devine un elogiu al „intelectualului critic“, dar şi al savantului care, tocmai datorită accesului aproape vizionar la demenţele Istoriei, nu uită cît de importantă este înţelegerea istoriilor. Formula sub care M. Mihăieş îl aşază pe Tony Judt în această scurtă şi incisivă pledoarie pentru spectacolul inteligenţei din Epoca postbelică... este aceea a „lucidităţii dublate de înţelegere şi compasiune“. Formula nu este însă valabilă – în opinia lui M. Mihăieş – şi pentru ultima carte antumă a lui Tony Judt, un volum de studii şi articole publicat în 2008, tradus şi el în româneşte sub titlul Reflecţii asupra unui secol XX uitat. Reevaluări. Nu a fost, cu siguranţă, o critică uşor de făcut (deşi e cumva în spiritul lui Tony Judt însuşi) de către cineva care l-a admirat, i-a stat alături şi, mai ales, l-a înţeles pe Judt foarte bine atunci cînd acesta numea singura responsabilitate actuală a intelectualului public: aceea de a spune adevărul. În acest context, republicarea, în acelaşi volum, a unei lungi discuţii pe care Tony Judt a avut-o, la Timişoara, în 1998, cu mai mulţi membri ai grupului „A Treia Europă“ este mai mult decît binevenită. Doar recitind dialogul incomod şi lipsit de menajamente poţi înţelege mefienţa istoricului faţă de limbajele conotate istoric, separaţia de fond între cele două (sau trei) Europe contemporane, euroscepticismul său profund motivat, „dezastrul social, moral şi cultural al ruşinii“ într-o lume care se pretinde globală. Criticînd proiectul estetic al grupului de la Timişoara, Tony Judt joacă rolul corpului străin creator de anticorpi şi forţează realmente crearea unui limbaj intelectual critic în apărarea frumoasei utopii născute în vestul României. Între timp, în cei 13 ani scurşi de la acel dialog plin de premoniţii, rolul intelectualului de a spune adevărul a rămas şi unica sa – utopică şi vag ridicolă – prerogativă. 

Tot între timp, Tony Judt a murit de una dintre cele mai îngrozitoare boli cu putinţă, boala Lou Gehrig, o maladie degenerativă care provoacă atrofierea muşchilor, multiple paralizii şi, în final, moartea prin sufocare. „A cădea pradă unei boli neuromotorii înseamnă, cu siguranţă, a-l fi ofensat cîndva pe Dumnezeu şi nu mai e nimic de spus“ – spune, totuşi, Judt într-una dintre cele mai tulburătoare cărţi publicate vreodată, Cabana memoriei (Polirom, 2011), pe care Mircea Mihăieş o include în tripticul ce formează constelaţia „ultimului Judt“ şi pe care o comentează cu o empatie profundă, dusă uneori pînă la identificarea cu supravieţuitorul imobilizat ce-şi dicta, cu ultimele suflări, memoriile apărute postum. Disecînd stilul mărturisirii şi refăcînd filiaţiile memoriilor d’au-delà, Mircea Mihăieş suferă alături de prietenul pierdut şi conştientizează, în propria respiraţie, sufocarea celui care se refugiază în cotloanele propriei, strălucite, minţi ca să scape dintr-un trup care refuză să mai funcţioneze. 

Acesta e contextul complicat în care Mircea Mihăieş critică ultima carte antumă a lui Judt, acuzată de stîngism militant şi de eludarea evidenţelor pentru demonstrarea ipotezelor de lucru. Portret al publicistului incisiv din ultimii zece ani, Ill Fares the Land (Greu o duce ţara sau Vai de biata lume, echivalează M. Mihăieş titlul cărţii netraduse încă) este demontată capitol cu capitol: corectitudinea politică e ridiculizată încă o dată, iar „decăderea moravurilor“ – privită ca o realitate datorată mai degrabă triumfului relativismului decît, cum scria Judt, polarizării sociale drastice. Nu ştiu dacă poziţiile celor doi ar fi rămas, la o discuţie faţă în faţă, ireconciliabile, însă, în logica „ultimului“, istoricul britanic ar fi avut acces, şi cu această carte mult criticată, la ceva care-l depăşea. Iar testamentul său pentru tineri, publicat sub un titlu elegiac, dar edificat, nu a făcut altceva decît să resusciteze (poate nu întîmplător cu armele ultimului Judt) o utopie de tinereţe: cea a unei lumi mai bune, a dreptăţii sociale, a compasiunii adevărate. E mesajul unei speranţe de care mulţi dintre noi avem nevoie.

Foto: Mircea Struţeanu

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.