Tînărului n-are cine să-i scrie

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Tînărului n are cine să i scrie jpeg

● Ionuţ Chiva, instituţia moartă a poştei, Casa de pariuri literare, 2011.  

Adolescentul Muiuţ, personajul romanului 69 cu care Ionuţ Chiva debuta în 2004, descoperea că nu e în stare să scrie, aşa cum îşi dorea, un roman „despre dramele şi mîniile şi debusolarea generaţiei“, mulţumindu-se, în cele din urmă, cu a spune „povestea viselor de măreţie şi a drumului însîngerat spre aceasta.“  

Cartea nu devenea, aşadar, o meditaţie generaţionistă, ci rămînea doar povestea unei ratări: Muiuţ şi prietenii lui întîlneau un fel de proxenet, care organiza erotic-show-uri pentru „mai marii“ oraşului, şi ajungeau să presteze sex live în cele mai deviate combinaţii, întreaga „afacere“ terminîndu-se tragic pentru tînărul protagonist. Cum am remarcat la vremea respectivă, Ionuţ Chiva nu excela ca ficţionar (personajele, dialogurile, detaliile erau expediate), ci mai degrabă ca scenograf, reuşind să „însceneze“ povestea din cîteva situaţii, nu s-o construiască.  

Acelaşi lucru se întîmplă şi cu poezia din această a doua lui carte. Prima impresie este a unei poezii narative, prozaice, biografiste, lipsite de lirism, dar asta se datorează situaţiilor şi scenelor decupate deopotrivă din trecut şi din cotidian care ilustrează, de fapt, viaţa de după adolescenţă, de după dispariţia acelui Muiuţ şi a viselor sale de măreţie, viaţa în perspectiva maturizării (poemul proiectiv al paternităţii „mi-aş dori foarte tare“ este cît se poate de semnificativ). Ionuţ Chiva continuă să scrie despre prietenie, una ocazională, căci prietenii sînt departe, dar, mai ales, despre vîrsta de după tinereţea cu iluziile, excesele şi dramele ei, despre însingurare & înstrăinare („cine cînd sperînd ce ne-a tot futut cu iluzia singularităţii / pentru care se sinucid atîţia adolescenţi lăsîndu-şi creierii / să se scurgă pe scurte de lînă ca-n cronenberg“). Poeziile elegiace cu versuri-refren în maniera unui Bacovia (adjectivizat într-un vers, omagiat într-un altul: „bar de zi, bar de noapte“ fiind, poate, un refren-ecou urban la decorul citadin al „copacilor albi, copacilor negri“) vorbesc despre vîrsta de după ratarea şanselor unor vieţi şi iubiri adevărate, normale, autentice, despre viaţa care curge în decorurile şi cu ritualurile alienante ale unei presupuse gregarităţi socializante: în baruri, pe străzi, în maşini. Un spleen urban, cosmopolit şi civilizat, în limbaj familiar-stradal, degajă tonul casual al acestor versuri contemplative care capătă, din mixajul refrenurilor de romanţă cu oralitatea colocvial-explicită, un sound post-beatnic foarte american („să absorb în natura mea / zîmbetul american candoarea nervii rupţi / şi băutura de după-amiază, paharul de seară“), ceva în genul unui Bukowski elegiac ajuns personaj în reproducerea alb-negru a unui tablou de Hopper. Citez prima jumătate a poemului „o, suflet al meu“: „o, suflet al meu, / ce te roade despre ce vrei să cînţi cu sunete dezarticulate? / ce te fute noaptea cînd adorm // mizantropia şi celelalte reflexe culturale care ne caracterizează? / despre ce încerci să spui tu ceva / şi tot ce aud sînt doar scîncete? // vorbeşte frumoaso, amărîto, care-i problema ta / de ce activezi bocancul din piept aiurea? / te preocupă felul în care / suferinţa inteligentă (care-i frumuseţe interioară) / devine orbitoare perfectă strălucitoare / frumuseţe a chipului? de asta îţi vine să urli atunci cînd o vezi? // asta vrei tu, o, suflet al meu? / elegii vrei tu noaptea, vaco? (eşti o zdreanţă)...“ 

Nostalgia poeziilor refuză modul strident-patetic, pe care îl evită chiar şi atunci cînd optează pentru formule retorice, poeziile lui Ionuţ Chiva „înscenînd“, precum altădată proza, mai degrabă stări şi momente. Un dialog într-un bar, o scenă stradală, o secvenţă de apartament, contemplarea pe fereastră, joaca cu un cîine, toate acestea reuşesc o anume ipostaziere a sinelui obosit şi rănit („inima mea insultată“) sau doar melancolic, trist şi dezolat sau doar indiferent, scîrbit şi nevrotic sau doar plictisit („scîrba se mulează pe faţa mea / pe măsură ce timpul trece. / şi timpul trece“), cinic sau doar astenic. „mă preocupă foarte mult parcă mai mult ca niciodată / persoana mea şi în schimb nu mai pot decît să narez /.../ cred lucruri despre sex, filme, politică, nu mai cred în lucruri despre persoana mea. / la treizeci şi unu de ani mă uit în sfîrşit cu milă la lucruri / cum mi-ar fi milă de un copil supradotat care are toate problemele şi / toate i se pun împotrivă“, spune „naratorul“ acestei poezii al cărei lirism gri este discret pînă, uneori, la ambiguitate.  

Deopotrivă biografică, contemplativă şi rememorativă, poezia lui Ionuţ Chiva vorbeşte, în fond, despre greutatea fiinţei triste şi singure, izolate în mijlocul lumii pe o insulă sau într-o peşteră interioară („sufletul meu e o peşteră plictisitoare / în care nu vezi / în care nu vezi nimic“) unde nimeni nu intră, unde nimeni nu-i mai scrie. Căci „instituţia moartă a poştei“ semnifică lipsa comunicării pe fondul ruperii de trecut şi a destrămării contactelor („vara peroni“, poemul tinereţii pierdute, se încheie astfel: „cred foarte tare că n-o să mai fie niciodată la fel / s-a dus dracu de disponibilitate“), blocajul în relaţiile cu ceilalţi şi cu iubita („te caut goală pe google şi nu eşti / te caut pe you tube şi nu eşti“), dispariţia în peisajul care devine o stare interioară. Plouă mult în această poezie în care totul este privit din afară şi de departe, eul poetic este un martor al cotidianului şi al vieţii din jur cu care are minime şi convenţionale contacte. De aici nevroza rememorării („clopoţeii senili ai memoriei“) şi a înregistrării cumva înstrăinate a prezentului în care prietenii şi iubita sînt la rîndul lor „înscenaţi“ într-un decor al absenţei şi al unei vieţi petrecute în altă parte (titlul unui poem sună aşa: „lucruri care ţin de decalajul de vîrstă şi de un autism şi o retardare şi lucruri care nu ţin de asta“). Căci personajul acestei poezii trăieşte într-o altă ţară – ilustrarea perfectă a unui autoexil din propria tinereţe, din propriul trecut –, departe de prieteni, de familie şi de locurile tinereţii, o ţară unde plouă mult şi unde oamenii vorbesc în alte limbi comunicînd în frînturi de limbaj frînturi de probleme.  

Dacă Muiuţ vorbea odată despre lucruri atît de comune, încît îşi suspenda voluntar discursul ataşînd în coada propriilor fraze ticuri de limbaj precum „şi tot restu’“, „& stuff“, „whatever“, „ş.a.m.d.“, şi activînd, astfel, automatismele comunicării, de data aceasta lipsa comunicării este ilustrată prin alte mărci ale întreruperii, ale suspensiei şi fragmentării, ca şi cum lucrurile oricum nu pot fi înţelese. Versurile sînt tăiate brusc şi bizar (multe se termină cu substantive articulate hotărît, alteori lipsesc verbele), sînt lăsate parcă neterminate, creînd destule zone de indeterminare în discursul uneori îngreunat şi de transcrierea prescurtată a cuvintelor din pasajele în engleză. Pe lîngă referinţele la Auden şi Whitman, aceste dezarticulări sintactice şi fragmentări semantice vin, poate, dinspre un e.e. cummings. Versuri precum timbrele zimţate sugerează şi limitele limbajului („limbajul ne-a trădat dumnezeu nu există / am fost crescuţi cu teleologie / şi lucrurile nu au teleologie“), o comunicare „neştampilată“ care nu mai ajunge la destinatar (ca să glosez pe metafora sugerată de titlu), o comunicare suspendată mai degrabă voit, efectul dezordinii fiind, probabil, unul căutat (de unde şi referinţa discretă la von Trier: „vulpe mică plouată a dezolării care vorbeşte şi spune chaos reigns“), dar nu neapărat şi foarte reuşit. Cîteva poeme devin cvasi-ilizibile din cauza acestei sintaxe haotice, dar presupun că asta face parte din jocul incomunicării şi un astfel de volum presupune şi îşi asumă inclusiv titlurile obscure.

Dacă acum şapte ani spuneam că debutul în proză al lui Ionuţ Chiva merită toată atenţia, nu-mi rămîne decît să mă repet şi în ceea ce priveşte poezia sa. instituţia moartă a poştei este, în ciuda copertei complet nereuşite, printre cele mai bune cărţi de poezie ale anului.

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.