Festival Enescu - 20

Dan DEDIU
Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Festival Enescu   20 jpeg

Lifestyle şi Gesamtkunstwerk 

Scriu de cîţiva ani despre Festivalul Enescu. L-am observat în diferite ipostaze, l-am analizat şi comentat. Însă niciodată nu mi s-a mai întîmplat să fiu atît de sigur că asistăm la o „năpîrlire“ benefică a sa, la o schimbare pozitivă de paradigmă. Acest lucru m-a făcut să vreau să înţeleg cum anume s-a realizat această modulaţie de la hard power la soft power, de la propagandă la lifestyle, de la eclectism la unitate. Fragmentele de mai jos constituie o primă încercare de a surprinde şi explica cîteva dintre schimbările majore ale fenomenului socio-cultural care poartă numele de Festivalul „George Enescu“. 

Clarificarea formatului 

Festivalul a fost creat cu intenţia vădită de a face cunoscută lumii muzica şi personalitatea lui Enescu. Această linie de forţă s-a menţinut în permanenţă, dar, cu timpul, ea a suferit o transformare: a pornit de la geniul lui Enescu, de la o propagandă de tip eroic şi a ajuns la simbolul Enescu, emblematic pentru un anumit stil de viaţă al contemporaneităţii, stil care evidenţiază valorile seriozităţii atitudinii, perenităţii culturii, elaborării profesioniste, continuităţii istorice şi plenitudinii individuale.

Cred că un ingredient important al acestui simbol l-a constituit noua imagine vizuală a festivalului. Nu e din familia figurilor cu ştaif, încrezute, dar nici nu atinge tărîmul sexy ori star. Nu mai avem poza meditativă în sepia a geniului Enescu, ci mai mult o hieroglifă a unui om care pare adîncit, cu modestie, în înţelegere. Mai mult, pare că Enescu ascultă cu atenţie ceva sau pe cineva. Cred că această postură a capului uşor înclinat spre dreapta e foarte importantă şi aduce cu sine o deschidere interioară a publicului: publicul se simte ascultat. Astfel, Enescu redevine în imagine omul care a fost în viaţă: modest, generos şi mereu aproape de semeni, săritor. Imaginea eroică a lui Enescu iese din zodia naţionalismului romantic şi intră în cea a universalismului postmodern: el devine prietenul nostru. O primă lovitură. 

Axele tematice 

Evoluţia conţinutului programului de festival e normală şi se dezvăluie cu claritate în cele şapte „pachete de trăire“ puse la punct de către organizatori. Aceste şapte pachete sînt repartizate pe trei axe: 1) axa tradiţiei muzicale clasico-romantice (Mari orchestre ale lumii, Recitaluri şi concerte camerale, Operă şi balet), 2) axa diversităţii contemporane (Muzica secolului XXI, World Music), 3) axa recuperării (Enescu şi contemporanii săi, Concertele de la miezul nopţii). Dacă privim structura programului prin aceste axe tematice vom constata faptul că ea satisface toate preferinţele de pe meridianul gravitate/lejeritate, cuprinzînd o ofertă foarte diversă şi de bună calitate. Bunăoară, pe axa tradiţiei coexistă mamutul Simfoniei a VI-a de Mahler (temperamentalul Horia Andreescu şi London Symphony Orchestra) sau raptorul Simfonia a X-a de Şostakovici (un Christian Badea flamboiant în compania Residentie Orkest Den Haag) cu blockbuster-ul Concert pentru vioară de Ceaikovski (Israel Philharmonic Orchestra cu Zubin Mehta, solist Vadim Repin), pe axa contemporaneităţii se întîlnesc minimalismul Simfoniei a IV-a de Arvo Pärt (Ensemble Orchestral de Paris) cu incantaţiile lui Dhafer Youssef şi Yasmin Levy, iar pe cea a recuperărilor se intersectează un Vivaldi perfect (Venice Baroque Orchestra cu Giuliano Carmignola) cu un Händel seducător (opera Ariodante cu Il Complesso Barocco şi Alan Curtis), un Schumann rafinat (Christian Zacharias şi Orchestre de Chambre de Lausanne) cu un Mendelssohn cristalin (Cristian Mandeal şi Camerata Salzburg), precum şi un Enescu apolinic (Suita a II-a cu Vasili Petrenko şi Royal Liverpool Philharmonic Orchestra) cu unul dionisiac (Simfonia a II-a cu Zoltán Kocsis şi Hungarian National Philharmonic). A doua lovitură. 

Mutaţii  în interpretarea muzicală 

Ar fi cîteva idei-forţă privind domeniul interpretării muzicale care s-au desprins pe parcursul festivalului şi aş dori să le consemnez aici, pe scurt: 

a) reapariţia pianistului-dirijor. Emanaţie a nevoii de comunicare extinsă a concepţiei muzicale proprii, fără interpunerea unui terţ, fenomenul posedă o mecanică simplă, cu potenţial replicativ: interpretul solist – mai cu seamă pianistul – preia şi funcţia dirijorului. Acest lucru se remarcă în lucrări clasice (un Mozart hipnotic-fascinant cu Daniel Barenboim şi Staatskapelle Berlin, precum şi un alt Mozart, divin, cu Murray Perahia şi Saint Martin in the Fields) şi romantice (cu delicateţea şi claritatea lui Christian Zacharias şi Orchestre de Chambre de Lausanne). 

b) se cîntă foarte bine, dar cam repede. Din diferite motive, vertijul rapidităţii devine mentalitatea dominantă în interpretare. Tempo-urile se accelerează, standardul pentru un allegro devine presto, pentru un adagio devine allegretto, grave sau largo nu mai există ca atare, ele ajungînd la numitorul comun moderato. Lumea de azi pare să sufere de horror vacui, se teme de răgaz, i se pare că e pierdere de timp. Fiecare secundă trebuie folosită la maximum pentru sporirea utilităţii şi justificarea contabilităţii acustice, cît mai multe sunete pe secundă trebuie produse, auzite şi procesate. Mentalitatea de fast-food muzical se transferă aproape peste tot. Există totuşi cîteva excepţii notabile, printre care trebuie menţionată versiunea superbă, cataleptică spre final a Simfoniei a IX-a de Mahler cu Daniele Gatti şi Orchestre National de France. 

c) lucrările lui Enescu se interpretează cu un nou aplomb. Am putut admira interpreţi de mare profunzime oferind noi variante de înţelegere ale lucrărilor lui Enescu: Simfonia a III-a cu Valeri Gherghiev şi Mariinski Teatr, Oedipe la Opera Naţională cu Ştefan Ignat în rolul titular, spectacol excelent condus de Tiberiu Soare şi regizat de Anda Tăbăcaru-Hogea, Uvertura de concert cu Zubin Mehta şi Israel Philharmonic Orchestra. 

d) structura programelor concertelor se diversifică, completînd standardul de filarmonică (uvertură-concert cu solist-simfonie) cu alte idei şi propuneri provocatoare. Un exemplu îl constituie programul Kremerata Baltica, cu florilegiul de compoziţii ruseşti dedicate lui Glenn Gould şi Octuorul lui Enescu. 

e) prezenţa masivă a creaţiei contemporane. Ansambluri camerale, orchestre, coruri – toate au promovat muzică a secolului XXI. Muzica românească este astfel integrată într-un mod normal în contextul festivalului. Nemaifiind tratată separat, ea se circumscrie ca o componentă a actualităţii creatoare internaţionale, permiţîndu-ne să îi avem în acelaşi plan pe Vieru cu Dutilleux, Balint cu Adams, Ţăranu cu Connesson, Dănceanu cu Jarrell, Iorgulescu cu Copland. Această strategie este cea optimă şi pune cu adevărat în valoare muzica românească, raportînd-o la standardele mondiale. De aceea, această strategie de programare ar trebui menţinută pe viitor. A treia lovitură.

Lifestyle: Gesamtkunstwerk Enescu Festival 

Un festival contemporan de o asemenea amploare devine cu siguranţă un fenomen social şi cultural demn de analizat nu numai din punct de vedere concertistic. Fenomenele conectate cu el sînt numeroase şi apar ca oportunităţi de comunicare din ce în ce mai mari şi mai diversificate: concursul de interpretare (cu un premiu III la secţiunea pian cîştigat de promiţătorul Mihai Ritivoiu şi cu strivitoarea victorie a celor trei sud-coreeni la secţia de compoziţie), simpozionul de muzicologie organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, implicarea editurilor importante (de exemplu editura Humanitas, care a tradus din limba engleză monografia George Enescu, scrisă în anii ’90 de către Noel Malcolm, dar care a lansat şi alte volume şi CD-uri în perioada festivalului, apoi Editura Casa Radio, de asemenea), a aranjamentelor florale de bun-gust şi rafinament, a tehnologiei digitale de vîrf (aplicaţii pentru iPhone dedicate Festivalului „Enescu“), publicitatea de mare efect pe televiziune (spotul de la Mezzo şi transmisiunile de la TVR Cultural), prezenţa pe Internet, inclusiv pe reţelele de socializare cele mai trendy, toate acestea înseamnă un aflux mai mare de public, ţintit mai bine şi informat mai calitativ. 

Desigur, încă mai există oameni care aplaudă frenetic între părţile unei simfonii, care-şi lasă în mod intenţionat telefonul mobil deschis, care tuşesc cavernos în mijlocul unor pauze serafice sau care se plimbă prin sală cu nonşalanţă, cu scopul de a prinde fotografic vreun instantaneu picant. Din păcate, cantitatea de ignoranţă de orice fel rămîne nemodificată de la un Festival „Enescu“ la altul. 

Cel mai important lucru este însă formarea unui stil al Festivalului „Enescu“, un stil care se regăseşte, în parte, şi în publicul spilcuit şi pestriţ al concertelor, dar şi în oportunităţile care există în proximitatea fizică şi spirituală a festivalului. De pildă, să luăm oportunităţile gastronomice: numeroasele restaurante sau cafenele de bună calitate din centru oferă posibilitatea unor contacte umane şi apropieri elective informale, dar foarte eficiente pentru dezvoltarea relaţiilor de comunicare pre- şi post-concertistice. 

Apoi, oportunităţile culturale: apropierea instituţiilor muzicale una de alta face posibilă convergenţa multor intenţii şi ajută la consolidarea impresiei de sărbătoare muzicală şi culturală. Organizatorii au reuşit să creeze un spaţiu urban central foarte eficient şi foarte înnodat: Ateneul, Sala Palatului, Sala Auditorium, Piaţa George Enescu, Universitatea Naţională de Muzică, Radiodifuziunea Română, Opera Naţională Bucureşti, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Muzeul Enescu, dar şi apropierea Centrului Istoric al Bucureştilor, cu atracţiile sale culinare, localurile îmbietoare şi trepidanta atmosferă de noapte bucureşteană – toate acestea contribuie la construirea unei imagini complexe despre Festivalul „Enescu“ ca stil de viaţă. Un stil de viaţă manifestat printr-o operă de artă totală (Gesamtkunstwerk) constituită de strategia şi distribuţia concertelor asemenea unei compoziţii. 

De fapt, aşa şi-a gîndit Wagner propriul festival la începuturi: ca pe o compoziţie care să cuprindă totalitatea artelor. Toate marile festivaluri de astăzi au vocaţia totalităţii şi au nevoie de un public din ce în ce mai numeros şi mai solid. Festivalul Enescu nu poate scăpa acestei tendinţe. De aceea, el începe să se configureze ca mare eveniment planetar, în care banii investiţi se reîntorc sub o formă sau alta a capitalului: prestigiu, imagine, educaţie, satisfacţie. Reuşită. Sub conducerea fermă şi avizată a lui Ioan Holender şi Mihai Constantinescu, credem că Festivalul Enescu se apropie treptat de ceea ce trebuie să devină: o operă de artă totală, dar şi un mecanism de cîştig, deopotrivă imagistic şi pecuniar pentru România. 

Sincronizare vs iniţiativă 

Ce ar mai fi de făcut? Nu îmi permit să dau sfaturi, dar pot observa că direcţia ascendentă pe care a mers Festivalul „Enescu“ trebuie să fie reflectată şi analizată cu competenţă, apoi comparată cu mersul altor festivaluri de acelaşi calibru. Cred că e nevoie în continuare de curaj şi viziune culturală globală. Consider că Festivalul „Enescu“ îşi poate desăvîrşi destinul de Gesamtkunstwerk românesc prin definirea şi promovarea unui lifestyle generos şi divers, bazat pe un dublet de valori centrale: excelenţa şi reuşita. 

Căci, în fond, Festivalul „Enescu“ nu asta face? Nu pune cap la cap, vreme de trei săptămîni, minune de minune, geniu de geniu şi neam de neam? 

Să faci o orchestră să funcţioneze e un miracol. Dar să faci să funcţioneze o orchestră de orchestre, cum e? Asta, după mine, e a patra lovitură.  

Dan Dediu este compozitor şi rector al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.