3 întrebări pentru

În aceste vremuri agitate, jurnaliştii de la Casa Jurnalistului pun bazele primei redacţii finanţate exclusiv de cititori, lansînd o campanie de crowdfunding.

Ideea unei arhive care să conțină ziarele publicate pe 21 decembrie 2012, considerată ultima zi înainte de Apocalipsă s-a născut pe fondul psihozei colective legate de sfîrșitul lumii.

„Să înţelegem arta contemporană“ este un proiect la care am început să mă gîndesc din 2008, însă de-abia acum am reuşit să „combin toate piesele“ şi să îl lansez. L-am conceput special pentru copii şi elevi, pentru a-i familiariza, a-i învăţa să observe, să înţeleagă şi să analizeze ceea ce văd.

Demersul nostru este în principiu revivalist, adică încercăm să reconstituim aceste muzici cît mai fidel posibil. Dar, informaţiile ce însoţesc colecţiile de epocă sînt de cele mai multe ori sărace. Notaţiile muzicale pot fi adesea sumare, iar melodiile – lipsite de notarea acompaniamentului armonic.

"De cînd mă ştiu am locuit la bloc şi am crescut cu spaţiul anost, impersonal, cu acele cutii poştale gri care m-au „urmărit“ oriunde m-am mutat. Am iniţiat acest proiect din dorinţa de a transforma spaţiul locativ într-un spaţiu primitor, cu elemente estetice care să facă referinţă la reperele culturale ale cartierului."

Replica Radio s-a născut din pasiunea mea pentru muzică şi din dorinţa de a da o replică „producţiilor“ muzicale omniprezente pe toate canalele media, de cele mai multe ori de proastă calitate. De asemenea, am vrut să împărtăşesc cunoştinţele mele în materie de muzică cu cei care caută, sînt cunoscători sau apreciază muzica de valoare.

Într-adevăr, Czeslaw Milosz e cunoscut mai degrabă ca eseist decît ca poet. Şi asta e paradoxal, căci Milosz a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru poezie, nu pentru eseurile sale. Însă fenomenul e de înţeles. Poezia se traduce mai greu.

Au venit vremuri foarte grele pentru tinerii actori, este din ce în ce mai dificil – acum aproape nimeni nu mai intră, şi din ce în ce mai mulţi ies din teatru (vorbesc aici de instituţie). Cît despre echipă… eu cred că trupa unui teatru este ca o familie, şi orice membru nou e primit cu precauţie şi cu o politeţe rece, dar îl acceptă în cele din urmă, bun sau rău, ca pe unul de-al lor. În 2007 eu am luat 350 de lei primul salariu, am plîns două ore. Acum e mai mare, dar nu cu mult.

Comunicarea e unul dintre elementele-cheie ale societăţii moderne. Chiar dacă toată lumea vorbeşte despre asta, puţini sînt cei care s-au aplecat asupra subiectului în afara specialiştilor care s-au angajat în reflecţii şi dialoguri „de nişă“.

A 14-a ediţie a Festivalului de la Gărîna are loc în plină criză! Cît de greu a fost? În ceea ce priveşte autorităţile din Timiş, lucrurile au luat o turnură absolut descalificantă. Pot înţelege că bugetele sînt substanţial reduse în această perioadă, dar să anulezi dreptul operatorilor privaţi de a participa la licitaţiile de proiecte, justificînd că nu sînt bani nici pentru evenimentele proprii, e de-a dreptul stupid.

Cred că poezia nu ţine cont de fluctuaţiile monedelor de schimb. Aşa că pot spune liniştit că în 2010 nu e cu nimic mai dificil să organizezi un festival de poezie decît a fost în 1995 sau în 2009. Sînt mai puţini bani? Se face cu bani mai puţini. Totul pleacă de la pasiunea pentru poezie. Dacă crezi cu adevărat în poezie şi în puţinii ei (dar esenţiali!) cititori, atunci lucrurile vor merge, piedicile vor fi depăşite. Totul e să nu trişezi, să nu faci un eveniment doar pentru a-l bifa, să nu în

Programul ediţiei de anul acesta a Colocviului Tinerilor Scriitori ţinut la Alba Iulia a inclus o dezbatere despre debutul în literatură, o lectură publică în spaţiu neconvenţional, microfon deschis şi proiecţii video, inclusiv o expoziţie de fotografie a lui Ion Cucu. Mai multe pe blogul ediţiei: http://colocviu2010.wordpress.com.

Călin Netzer a debutat cu Maria în 2003. Medalia de onoare (2010), cel de-al doilea lungmetraj al regizorului (scenariul Tudor Voican), a fost premiat de curînd la Festivalul Internaţional de Film de la Cluj. Povestea e una despre bătrîneţe, glorie, imposibila comunicare în cuplu, vinovăţii şi iluzii.

Am ales să amenajăm biblioteci în şcolile din mediul rural deoarece credem cu tărie că elevii de azi reprezintă viitorul de mîine.

Este adevărat că societatea modernă diluează semnificaţiile, dar este de apreciat şi faptul că valorile esenţiale încep să fie redescoperite şi cultivate.

Vocea care ştie să spună povestea, să ne rupă de lumea asta, să ne ducă de mînă frumos şi să ne piardă în lumea din carte. Cei care reuşesc să ne citească astfel o carte sînt puţini. E o încercare şi pentru actori.

Expoziţia îşi propune o analiză a discursului cultural al ultimelor două decenii. Una dintre direcţiile principale este caracterul profund cultural al experienţei postcomuniste; mai simplu spus, postcomunismul după 20 de ani nu s-a dovedit a fi altceva decît cultură.

Munca noastră, a „comitetului organizator“ al GHIJFest a fost şi este îndreptată într-o direcţie care înseamnă plăcere şi bucurie pentru noi, precum şi dorinţa ca acestea să fie trăite şi împărtăşite cu cît mai mulţi dimprejur.

Lucru care mă interesează şi mă inspiră e un fel specific de a vedea lumea: la vîrsta asta nu se vede nivelul social al familiilor din care provin; diferenţele de acest tip nu contează