Volkswagen şi viitorul onestităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Volkswagen şi viitorul onestităţii jpeg

Dacă ai fi folosit termenul „etica afacerilor“ în anii ’70, cînd domeniul abia începea să se dezvolte, un răspuns curent ar fi fost: „Nu e un oximoron?“. Poantă care era adesea urmată de citarea faimosului dicton al lui Milton Friedman, potrivit căruia singura responsabilitate socială a directorilor executivi ai corporaţiilor este să producă cît mai mulţi bani cu putinţă pentru acţionari, în limitele legii.

În următorii patruzeci de ani însă, oamenii de afaceri au încetat să-l citeze pe Friedman şi au început să vorbească despre responsabilităţile lor faţă de părţile interesate, un grup care include nu numai acţionarii, dar şi clienţii, angajaţii şi membrii comunităţii în sînul căreia aceştia activează.

În anul 2009, în rîndurile primei generaţii de absolvenţi de după criza financiară mondială ai Şcolii Economice Harvard circula un jurămînt. Cei care l-au depus – ce-i drept, o minoritate – au jurat să se ghideze în muncă „după principii etice“ şi să conducă întreprinderile „cu bună-credinţă, ferindu-mă de decizii şi de conduite care pun mai presus de orice propriile mele ambiţii înguste şi dăunează întreprinderii şi societăţilor pe care aceasta le deserveşte“.

De atunci, ideea s-a răspîndit, cu studenţi de la 250 de universităţi economice depunînd un jurămînt similar. Anul acesta, 90.000 dintre bancherii olandezi au jurat că vor acţiona cu integritate, că vor pune interesele clientului înaintea intereselor altora (inclusiv ale acţionarilor) şi că se vor comporta deschis, transparent şi în concordanţă cu responsabilităţile lor faţă de societate. În Australia există un jurămînt voluntar, în domeniul bancar şi financiar, care îi obligă pe cei care şi-l asumă (pînă acum, mai mult de 300 de persoane), printre altele, să demaşte delictele şi să-i încurajeze şi pe alţii să facă acelaşi lucru.

Véronique Laury, o directoare executivă, a declarat în luna august că ambiţia ei profesională este să aibă „un impact benefic asupra întregii lumi“. V-aţi putea gîndi că se află în fruntea unei organizaţii caritabile şi nu că ar fi, precum Kingfisher, un comerciant cu amănuntul de produse pentru amenajarea casei, cu circa 1200 de magazine în Europa şi în Asia. În septembrie, McDonald’s, cel mai mare cumpărător de ouă din SUA, a arătat că şi el poate contribui la progresul etic, anunţînd că filialele sale din SUA şi Canada vor renunţa la utilizarea ouălor de găini crescute în baterii. Potrivit lui Paul Shapiro, vicepreşedintele US Humane Society pentru protecţia animalelor de fermă, acest gest semnalează începutul sfîrşitului pentru sistemul inuman de creştere în baterii, care a dominat pînă acum industria americană a ouălor.

A urmat apoi revelaţia Volkswagen, care a echipat 11 milioane de maşini diesel cu un program menit să reducă emisiile de noxe numai atunci cînd maşinile se află pe bancul de testare a emisiilor, permiţîndu-le să treacă testul, chiar dacă, în condiţii de utilizare normală, nivelul lor de emisii depăşeşte cu mult normele admise. În urma scandalului care a urmat, New York Times a invitat experţi care să discute dacă, în urma „răspîndirii înşelătoriei“, conduita morală a devenit ceva de domeniul trecutului. Ziarul a publicat răspunsurile experţilor sub titlul „Este onestitatea pentru fraieri?“.

Cinicii ar spune că în ultimii patruzeci de ani nu s-a schimbat nimic şi că nici nu se va schimba ceva, deoarece, în afaceri, unicul rol al discursul despre etică este să camufleze scopul final: maximizarea profitului. Înşelătoria Volkswagen este totuşi neobişnuită întrucît, chiar şi – sau mai ales – în vederea maximizării profitului, ea a fost un pariu extrem de nesăbuit. Orice om din companie care ştia ce anume făcea acel program ar fi trebuit să-şi dea seama că Volkswagen are toate şansele să piardă.

Într-adevăr, pentru ca pariul să fie pierdut era nevoie doar de o simplă iniţiativă de a confirma că rezultatele emisiilor obţinute cînd vehiculele erau supuse testelor federale concordau cu cele rezultate în condiţii normale de trafic. În 2014, Consiliul Naţional pentru Transport Curat a însărcinat Centrul pentru Combustibili, Motoare şi Emisii Alternative al Universităţii West Virginia să facă exact asta. Artificiul programului a fost descoperit de îndată.

În urma scandalului, valoarea acţiunilor Volkswagen a scăzut cu mai mult de o treime. Compania va trebui să recheme în service 11 milioane de maşini, iar amenzile pe care va trebui să le plătească ar putea însuma, numai în SUA, pînă la 18 miliarde de dolari. Dar cea mai costisitoare va fi, probabil, dauna pricinuită reputaţiei companiei.

Piaţa oferă propriul răspuns la întrebarea „Este onestitatea pentru fraieri?“. Şi răspunsul este: „Nu, onestitatea este pentru cei care vor să maximizeze valoarea pe termen lung“. Desigur, unele corporaţii vor scăpa basma curată în urma unor înşelătorii. Dar riscul există întotdeauna şi ele vor fi, pînă la urmă, prinse. Şi adesea – mai ales în cazul corporaţiilor pentru care reputaţia mărcii este un bun major – riscul nici măcar nu merită asumat.

Onestitatea maximizează valoarea pe termen lung, chiar dacă prin „valoare“ înţelegem numai beneficiul financiar al acţionarilor. Ceea ce este cu atît mai evident valabil dacă „valoare“ include şi satisfacţia faptului că toţi cei implicaţi au de cîştigat din propria muncă. Mai multe studii au arătat că membrii generaţiei care au devenit majori în noul mileniu sînt interesaţi în mai mare măsură să schimbe ceva în lume decît să cîştige bani de dragul cîştigului. Această generaţie a creat „altruismul eficient“, care încurajează cheltuirea banilor, cîtă vreme este făcută în mod eficient.

Avem aşadar motive să sperăm că, pe măsură ce generaţia mileniului îi va depăşi numeric pe cei care conduc actualmente concernul Volkswagen şi alte corporaţii majore, etica va deveni mai solid instalată, ca element esenţial în vederea maximizării acelor valori care chiar contează. Scandaluri precum cel de la Volkswagen vor deveni atunci, măcar în rîndul corporaţiilor majore, tot mai rare.

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor emerit la Universitatea din Melbourne. Printre cărţile sale se numără Animal Liberation, Practical Ethics, One World şi The Life You Can Save. Cea mai recentă carte apărută este The Most Good You Can Do (2015).

© Project Syndicate, 2015
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.