Un oraş asasinat: Bucureştiul

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
Fellini și spiritele jpeg

A apărut de curînd o carte-album care ar trebui să tulbure toată suflarea bucureşteană şi naţională, dacă mai există în noi vreo urmă de interes pentru identitatea noastră, pentru memoria autohtonă, pentru valori, bun gust şi bună-cuviinţă. E vorba despre o amplă colecţie de fotografii realizate clandestin, pe la mijlocul anilor ’80, de un tînăr student al facultăţii de Istoria şi Teoria Artei. Studentul, Cristian Bonciocat, a murit în 1986, la vîrsta de 22 de ani. Dar a reuşit, cu un zel şi cu o pricepere ieşite din comun, să alcătuiască o sfîşietoare arhivă vizuală a Bucureştiului aflat în curs de demolare, pe vremea marelui şantier al „Casei Poporului“. Fundaţia Ines, care a tipărit volumul cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România şi al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, merită toate felicitările, alături de cei care au contribuit la finalizarea lui: Şerban Bonciocat, Hanna Derer şi Corina Popa. E un fel de continuare, după 100 de ani, a unui efort asemănător (Bucureştii ce se duc), datorat lui Henri Stahl. Avem tradiţii! Sîntem de mult campioni ai nepăsării de sine, ai sinuciderii culturale. Dărîmarea Văcăreştilor sub Ceauşescu a fost doar actul final al unei operaţiuni începute de Alexandru Ioan Cuza, care a transformat mînăstirea în puşcărie…

Parcurgerea cărţii provoacă sentimente amestecate, de la entuziasmul faţă de frumuseţea şi farmecul unora dintre monumentele fotografiate, la furia pentru demolatori şi la disperarea dinaintea unui inepuizabil „ghinion istoric“. Ghinion? Dar autorii crimei erau concetăţeni ai noştri, experţi în discursul patriotard şi în apologia „poporului“, iar martorii fenomenului eram noi înşine, care abia dacă am produs mărunte mîrîieli de culise.

M-am gîndit neîncetat, în timp ce răsfoiam cartea aceasta, la nostalgiile iresponsabile, amnezice, grobiene, ale celor care vorbesc despre „lucrurile bune“ oferite patriei de regimul comunist: blocuri, metrou, fabrici etc. Să facă bine să-şi poarte privirile peste martorii suprimaţi ai acestor „beneficii“. Să facă bine să reflecteze, o clipă, la grimasa urbană rămasă în urma buldozerelor care au ras de pe faţa pămîntului o cincime din suprafaţa Capitalei. Şi la destinele celor evacuaţi. Şi la atmosfera specifică, seducătoare, a unor cartiere care, spre deosebire de cele care le-au înlocuit, aveau chip, aveau biografie, aveau capacitatea de a întreţine memoria locului şi a oamenilor.

Am constatat că există şi oameni „civilizaţi“, unii dintre ei chiar arhitecţi, dispuşi să „argumenteze“ inevitabilitatea crimei: decrepitudinea clădirilor, insalubritatea lor, fatalitatea unei „lucide“ invazii a noului etc. Sînt tot atîtea moduri de a ambala convenabil oportunismul, interesul personal, lipsa de caracter, cultura istorică precară. Avem şoareci în Piaţa Matache? Să dărîmăm halele! Avem faţade neîngrijite? Să dărîmăm casa! Nu avem bani să restaurăm clădiri de patrimoniu? Să le dăm pe mîna unor intermediari veroşi care să le lase să se prăbuşească, înlocuindu-le, apoi, cu plombe lucrative de sticlă şi oţel.

Cartea despre care vorbesc ar trebui să se constituie într-un pomelnic al nevredniciei şi al netrebniciei noastre. Ar trebui să păstrăm, zi de zi, cîte un moment de reculegere pentru o lungă listă de „eroi ai neamului“ de care nu-şi mai aminteşte nimeni: zona Izvor-Uranus, Străzile Sapienţei, Puţul cu Apă Rece, Sfinţii Voievozi, Mihai Vodă, Sfinţii Apostoli, Alexandru Orăscu, Ceres, Proserpina, Fonteriei, Ecoului, Minotaurului, Meteorilor, Arionoaia, Salvatorului, Ion Ţăranu ş.cl. Şi ar trebui să dăm unei străzi – dacă se poate cu înfăţişare decentă – numele lui Cristian Bociocat.

Lucrul cel mai grav este însă altul: crima continuă. Aud lucruri amuţitoare despre proiecte „urbanistice“ care privesc zona Dorobanţi, vecinătatea Atheneului, zona Primăverii ş.a. Interpelat pe teme de acest gen, dl primar general face o declaraţie jenantă: „Nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea!“ Nu, domnule primar general, dumneata nu trebuie să dai satisfacţie lui X şi lui Y, nu trebuie să mulţumeşti pe nimeni în mod special. Dumneata trebuie să dai satisfacţie oraşului de care te ocupi, amintirilor lui, patrimoniului lui. Şi, nu în ultimul rînd, onoarei dumitale: stai pe scaunul pe care a stat Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Nu te purta ca şi cum ai fi urmaşul – ceva mai ’oţ – al lui Gheorghe Pană.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.