Zuavul are picioarele în apă
Este o expresie care s-a infiltrat de-a lungul timpului în cultura francezilor. Dar cine este acest zuav? Și de ce are picioarele în apă?
Care apă? Sena, desigur. Pentru restul răspunsurilor navigăm puțin în istorie.
Din 1910, cînd nivelul Senei a atins un record de 8,62 metri, pînă în prezent, parizienii își iau ca punct de reper pentru nivelul apei care le traversează orașul o statuie care întruchipează un soldat, așezată sub celebrul Pod Alma.
Dăm din vîsle și mai mult în largul istoriei.
Podul Alma a fost inaugurat în 1856 de Napoleon al III-lea, în cinstea bătăliei de la Alma (1854), din Războiul Crimeei. Atunci, forțele franco-britanico-turce au obținut o victorie importantă împotriva rușilor în apropierea rîului Alma, motiv pentru care liderul francez a decis să boteze podul de peste Sena făcînd apel la locul bătăliei. În luptă s-au remarcat în mod special regimentele franceze de soldați din Africa de Nord, numiți zuavi. Aceștia pot fi recunoscuți după uniforma lor care seamănă destul de mult cu portul arab. Avînd în vedere contribuția acestor soldați la victoria din bătălia de la Alma, sub podul cu același nume a fost amplasată statuia unui zuav. Alături de acesta, la bazele podului au mai apărut și un grănicer, un artilerist și un grenadier. Sculptorul francez Georges Diebolt s-a ocupat de zuav și de grenadier, în timp ce Auguste Arnaud i-a sculptat pe artilerist și pe grănicer.
De cînd apa Senei a ajuns la umerii zuavului în 1910, marcînd o cotă istorică, statuia a devenit un simbol de referință în imaginarul colectiv francez. Cînd Sena ajunge la picioarele zuavului se închid digurile și deja e rost de neliniște, cînd soldatul de piatră este cu genunchii în apă se întrerupe navigația, iar situația începe să devină îngrijorătoare.
În anii ’70, Podul Alma a fost restaurat și, deși celelalte trei statui au fost mutate în alte locuri din capitala franceză, zuavul a rămas cu Sena la picioare, fiind însă amplasat la o înălțime mai mare – ceea ce face destul de irelevantă raportarea la imaginea din 1910, cu nivelul fluviului de peste opt metri care îi ajungea pînă la umeri.
Statuia, însă, rămîne relevantă pentru francezi. Ca și istoria.
