Zile diferite

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-o zi de 3 septembrie, nu mai ştiu exact în ce an (la începutul anilor ’80) am fost cu părinţii într-o excursie pe munte. La Buşteni ne-am certat cu o vînzătoare care nu avea mărunţiş şi nu ne putea da rest. De fapt, nu găsea nici o soluţie să ne vîndă un pachet de BT, pe care-l avea pe tarabă. Era o zi însorită şi caldă şi voiam să urcăm pe Valea Cerbului pînă la cabana Omu. Regimul de atunci putea să nu ne dea ţigări sau să ne facă să stăm la coadă pentru pîine, dar nu putea să ne ia potecile de munte (deşi în zona Poiana Stînii de la Sinaia a făcut şi asta, a îngrădit un întreg versant deasupra castelului Peleş). Am început să urcăm prin pădurea prin care încă mai pluteau aburii dimineţii şi, la un moment dat, ne-a ajuns din urmă un tînăr cu ochelari şi geacă roşie, încălţat în nişte bocanci înalţi şi roşcaţi din piele cum nu mai văzusem niciodată. Ne-a întrebat în engleză dacă acea potecă ajunge la cabana "Eomiu". I-am răspuns că da şi ne-a cerut amănunte despre cum arată cabana. Ţin minte că ne-am uitat atenţi la el, iar taică-meu i-a răspuns: "a little cottage". Neamţul, căci neamţ era, a zis ceva de genul "îmi închipuiam eu". Noi ne-am îndoit că îşi poate închipui şi i-am explicat mai departe: "acolo nu e apă". S-a mirat, dar a continuat să meargă. "Nu prea e bine nici cu igiena, nu există cearceafuri curate şi se doarme la comun", am insistat noi. Nu ştiam cum să-i explicăm ce e aia prici, platforma de scînduri care ţine loc de pat pentru mai multe persoane. Cînd a înţeles, s-a uitat cam lung. Uşor nesigur, ne-a întrebat însă dacă mergem tot acolo şi dacă poate să se ţină după noi, ca să nu rişte să greşească drumul. I-am spus că e wellcome şi ne-am pus pe mers... şi am mers. Drumul durează între cinci şi şapte ore şi e numai urcuş. Am trecut de Poiana Coştila şi am ieşit din pădure. Am văzut în faţa noastră un om încolţit de cîini ciobăneşti şi ne-am oprit pînă s-au liniştit lucrurile. Am urcat pe potecă prin iarbă şi la un moment dat i-am arătat neamţului o stîncă departe în vîrf şi i-am spus că de acolo mai sînt zece minute pînă la cabană. A dat din cap gîfîind, evaluînd îngrijorat din ochi distanţa mare pe care încă o mai aveam de parcurs. Apoi, ca să-l uimesc, i-am spus că uneori iarna, cînd aerul e îngheţat şi clar, de la Omu se poate vedea Dunărea. S-a încruntat. Nu avea probabil în minte exact unde era Dunărea. I-am spus că e vorba de vreo două sute de kilometri şi atunci a zis "Uaaai". Am trecut de văile înierbate de origine glaciară şi am ajuns în cele din urmă la cabană, la capătul acelei zile superbe. Sus era cam frig şi Hans n-a rezistat prea mult afară pe bancă, aşa cum ar fi dorit să stea. Înăuntru am băut multe ceaiuri şi, cum mai era ceva timp pînă la ora de culcare, ne-am apucat să jucăm cel mai simplu şi mai stupid joc pe care-l aveam la îndemînă. Puneam o cutie de chibrituri pe marginea mesei şi-i trăgeam, pe rînd, cîte un bobîrnac. Cutia sărea şi punctajul se făcea în funcţie de cum cădea înapoi pe masă. Dacă era cu eticheta în sus însemna un punct, dacă pica pe muchia lungă erau cinci puncte, pe muchia scurtă - zece puncte, iar cu eticheta în jos - zero puncte. Ţin minte că neamţul a fost chiar entuziasmat de joc, l-a luat foarte în serios şi a cîştigat detaşat. A căutat apoi toaleta despre care i se spusese că e pe afară şi s-a întors cu o faţă scîrbită. Ne-a spus că s-a făcut foarte frig afară şi că toaleta nu e de fapt o toaletă, ci un coşmar. Era prima dată cînd se arăta nemulţumit de ceva. Apoi, cabanierul i-a arătat unde urma să doarmă, iar el şi-a aranjat culcuşul cu buzele strînse, fără să comenteze nimic. În acele paturi, dacă le puteai numi aşa, te culcai încercînd să nu atingi nimic, dacă se putea, ai fi stat în echilibru doar într-un cot şi un genunchi (cred că nu s-a schimbat mare lucru nici pînă astăzi). Peste noapte am auzit vîntul şuierînd pe afară. Dimineaţă, totul era alb. Ninsese, iar pe jos aluneca. Meteorologii de la staţie ne spuneau că în ziua precedentă, la prînz, acolo sus, fuseseră peste 20 de grade. Am pornit spre Babele, singura variantă rezonabilă pe o asemenea vreme şi bineînţeles, cu Hans după noi. Cred că dormise foarte prost, părea obosit şi se tot împiedica de pietre, cu bocancii lui roşcaţi. Ceaţa nu te lăsa să vezi nici la doi paşi şi chiar pe un drum aşa de simplu te puteai rătăci. Am ajuns în cele din urmă la telecabina de la Babele, trecînd printr-o ninsoare care, cu timpul, s-a transformat într-o ploaie mocănească. N-am putut uita acea excursie şi cred că nici Hans... pe unde o mai fi fiind el acum.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.