Zbîrci!

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
„Cu bule“ jpeg

Printre atîtea forme şi expresii colocviale neînregistrate de dicţionarele noastre generale, dar cunoscute de foarte mulţi vorbitori, se numără expresia a o zbîrci, cu sensul „a greşi“ („a gafa“, „a o da în bară“ etc.). În DEX apare un singur sens, concret, al verbului a zbîrci: „a face zbîrcituri; a se strînge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida“. Uzul colocvial răspîndit în prezent fusese totuşi înregistrat de dicţionarul lui A. Scriban (1939), care indica un context specific – a zbîrci la joc –, cu atestare în zona Buzăului şi cu explicaţia „a spurca, a greşi, a da o lovitură greşită“. Ceva mai tîrziu, Glosarul regional Argeş al lui D. Udrescu (1967) consemna verbul a zbîrci – Ai zbîrcit, nu mai joci! –, alături de un substantiv, în expresia sinonimă a face zbîrci (Ai făcut zbîrci, nu mai joci, gata!) şi de interjecţia zbîrci! – „exclamaţie cu care copiii marchează o greşeală, în timpul jocului numit «şotron»“.

Expresia a o zbîrci (în care verbul se construieşte cu un pronume cu valoare neutră, total desemantizat) e frecventă azi, mai ales la perfectul compus, în tot felul de contexte: „Cel care a zbîr­cit-o e consilierul personal al preşedintelui (realitatea.net); „A treia oară au zbîr­cit-o“ (cancan.ro); „Fiica mea a zbîrcit-o la română exact la sinonime“ (evz.ro); „să fie criticată atunci cînd o zbîrceşte şi să i se şi spună unde a zbîrcit-o“ (prosport.ro). Şi interjecţia – specifică limbajului copiilor – a fost transmisă fără întrerupere, păstrîndu‑se şi în comunicarea colocvială uşor infantilizată a adulţilor. Interjecţia zbîrci! (şi cu varianta zbîrca!) poate apărea în orice joc de îndemînare, avînd funcţia, total lipsită de fair-play, de a-l tulbura pe adversar, făcîndu-l să greşească. O poate deci folosi şi spectatorul modern al unei întreceri sportive: „Cu o clipă înainte de bara lui Terry am zis: «Zbîrci, zbîrci!». Uite că merge cobitul“ (blogspot.gsp.ro).

Unii au explicat verbul ca provenind din interjecţie, iar alţii au presupus un raport etimologic invers. Al. Ciorănescu (Dicţionarul etimologic) considera că verbul (scris a sbîrci) s-ar fi format de la interjecţie: „(a greşi, a rata lovitura, în jocurile de copii), probabil datorat obiceiului de a striga sbîr sau sbîrci, pentru a intimida pe jucătorul care este la rînd“. În Dicţionarul limbii române (DLR), interjecţia şi substantivul sînt descrise ca formate pornind de la verb, interpretare care mi se pare mai plauzibilă. Oricare ar fi însă prioritatea formelor, rămîne nerezolvată o problemă semantică: nu este deloc limpede ce legătură poate fi între sensurile „a face riduri“ şi „a greşi“.

Explicaţia ar putea veni de la un verb care astăzi pare total diferit de a zbîrci, dar care (înrudit poate de la bun început, deşi dicţionarele indică origini distincte, ambele slave) şi-a confundat uneori formele şi sensurile cu acesta. E vorba de a (se) zgîrci, ale cărui sensuri iniţiale, concrete, sînt: „a (se) strînge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc.“; „a se chirci, a se micșora, a degenera“ (DEX). Nu cred că mai este prezentă în conştiinţa vorbitorilor de azi nici legătura metaforică dintre sensurile concrete ale verbului şi adjectivul provenit din participiul zgîrcit (avariţia fiind reprezentată prin contracţie, diminuare, închircire, închidere în sine). Textele mai vechi atestă folosirea verbului a zgîrci pentru a descrie diferite deficienţe fizice umane: „Aceste buruiene sînt cercate, au tămăduit oameni zgîrciţi de mîni şi de picioare“ (Manolache Drăghici, în DLR); „îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite, cari‑l îngălbeniră la faţă şi‑i zgîrciră pumnul într‑atîta, încît bietele mărgele, strînse ca într‑un teasc, se făcură fărîme“ (Gane, în DLR). Confundarea celor două verbe ale degradării fizice apare, de exemplu, în formula frunte zgîrcită (Bertoldo, 1779, în DLR). Variaţia grafică (între a zbîrci şi a sbîrci, respectiv a zgîrci şi a sgîrci) e nesemnificativă, pentru că s sau z iniţial apar într-un context în care diferenţele lor se neutralizează în pronunţare.

Se întîmplă ca interjecţia de provocare a greşelii sau a ghinionului să aibă o atestare destul de veche, chiar în forma sgîrci, în culegerea de proverbe şi zicători a lui Iordache Golescu, reluată de I. Zanne în Proverbele românilor, IX: „Pentru urare: Urează ca la arşîce, cînd le zice: «sgîrci!»“. Exemplul sugerează o posibilă explicaţie a sensului actual al interjecţiei şi al verbului; iniţial, ar fi fost vorba de o „urare negativă“, în care adversarului i se prevedea, poate, o paralizare a mişcărilor (chircirea mîinii, cîrcei, deformare etc.). Desigur, e o simplă ipoteză; citatul sugerează şi alte legături semantice – de exemplu, între sgîrci şi piesele (oasele) jocului de arşice.

În orice caz, ipoteza că la originea evoluţiei semantice a verbului a zbîrci stau uzuri tipice pentru a zgîrci mi se pare a fi sprijinită şi de exemple din descîntece şi mai ales din ghicitori. În acestea din urmă, zgîrcirea e tot un fel de urare negativă, o ameninţare simbolică pentru incapacitatea de a răspunde (uneori, chiar şi pentru răspunsul corect): „Cine nu gîceşte, trei maţe zgîrceşte“ (A. Gorovei, Cimiliturile românilor, 1898); „Obială neagră tătărască, Cine n-o ghici să se zgîrcească“; „De-ai ghici şi-ai ghici, Maţile ţi s-or zgîrci“ (două ghicitori mai vechi, antologate în Bulgăre de aur în piele de taur, 1975).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.