Vremea Ducăi Vodă

Noi şi ei, după 2003 Sfîrşitul de an este un bun prilej de bilanţuri entuziaste, de retrospective nostalgice şi sinteze dactilografiate la maşina cu caractere mari. Interesant este că, întotdeauna, anul care a trecut e plin de zaharicale colorate - inflaţia a scăzut periculos de mult, iar produsul naţional brut a crescut spectaculos, mult peste modestele performanţe ale fostelor noastre colege din CAER. Imaginea României are o rezoluţie net superioară, e vizibilă şi de pe faţa nevăzută a Lunii, iar corupţia a fost strangulată cu fularele primite în dar de senatorii ce străbat lumea de dragul nostru. Cu toate astea, absolut întotdeauna, anul ce urmează e prezentat în culori mai sumbre. Invariabil este vorba de un an decisiv pentru intrarea în CEFTA, în Uniunea Europeană, în NATO sau SEATO, în lumea bună sau în cine mai ştie ce. Iar dacă urmează un an electoral, clar-obscurul creşte, ca să zic aşa. Să ne unim eforturile, să reflectăm cu responsabilitate şi să nu mai crîcnim la măsurile guvernului (obicei prost şi nedrept, căci, se ştie, guvernul ar fi mult mai culant, dacă n-ar fi pretenţiile absurde ale UE, FMI, WB, US, RSPCA ş.a.). Burtoşii care ies pe scările Palatului Victoria îi privesc cu duioşie pe slăbănogii sindicalişti şi, privindu-i galeş, le explică: Nu putem, nu ne lasă Occidentul! Ce-i drept ni se oferă şi speranţe - autostrada către Constanţa se va prelungi cu trei kilometri, Doroftei va primi o medalie, iar programul C&L va fi extins la întreaga populaţie. Evident, cu excepţia celor care n-au votat constituţia, a celor care traduc "fără suflet" analizele de la Bruxelles şi a ziariştilor care nu-şi văd de treabă. Mă rog, aceştia din urmă nu sînt chiar mulţi şi pot fi convinşi uşor - o mandibulă ruptă la Timişoara, o fractură la Sfîntu Gheorghe, o maşină spartă la Bucureşti şi treburile reintră în normalitatea pe care ne-o dorim. Şi noi, dar şi perfidul Occident, care crede (sau speră) că în spaţiul carpato-dunărean lupii au devenit vegetarieni. . Drept care, marile radiouri ce emiteau pentru România pe deasupra grupurilor de interese securisto-parlamentabile au căzut în zona crepusculară. Americanii au tăiat microfoanele Europei Libere, iar britanicii au cedat sediul din Bush House unei asociaţii familiale, în locaţie de gestiune. Înţelegînd sinergia, şeful statului şi-a asumat sarcina de-a aduce Dilema, săptămânal de tranziţie, pe calea inchiziţiei. Visul ziariştilor de scandal nu e departe - regula confirmă excepţia! Sigur că, după o vreme, toate astea devin stereotipuri, drept care însuşi Cel-de-Sus (impresionat de multele soboruri preoţeşti şi de crucile largi executate de foştii activişti) a decis să intervină. De sărbători trebuie să fim veseli, să ne gîndim la stele, nu la iesle! Şi, în primul rînd, la magi! Aşa se face că, deşi era iarnă, a dat ninsoare peste Ţara Eforturilor Mimate. Cine s-ar fi aşteptat la una ca asta? Totuşi, edilii s-au descurcat. Au făcut totul - au ieşit în stradă cu mînecile suflecate şi au stat acolo pînă cînd s-a găsit cineva să-i filmeze şi au putut să-şi manifeste angajamentul pe înţelesul celor mulţi şi cu drept de vot. Prefectul însă, om de acţiune, a fost singurul care a identificat motivele pentru care utilajele nu erau pe străzi, şosele şi drumuri naţionale. A avut şi fermitatea să o spună fără nici un fel de ocolişuri - e vorba de "intoxicarea presei de anumite forţe pe care le ştiu foarte bine, dar nu vreau să le menţionez acum". Mă rog, l-am parafrazat, doar nu era să scot din priză reşoul ca să dau drumul la video! Altminteri, ce să zic, ospitalitatea românului a fost la mare cinste, ca întotdeauna în ultimii 1003 ani. Ţăranii imploraţi de călătorii blocaţi pe şoselele groazei le-au trîntit poarta în nas. Cum s-a terminat urgia, am trecut la sarmale. La TV au fost Nae şi Vasile şi Octavian şi Florin şi La Bloc şi Dan Negru şi Guţă. Ca să fac notă discordantă, am reluat Jurnalul unui nebun. De Hegel (cred că ruşii îi zic Gogol). La mulţi ani!