Vînătoarea de vrăjitoare şi reforma

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Vînătoarea de vrăjitoare şi reforma jpeg

Zilele acestea, ca urmare a zvonurilor privind majorarea taxelor şi a anunţului făcut de preşedintele Băsescu despre restructurarea cheltuielilor bugetare, asistăm la un spectacol halucinant, în care politicienii şi o parte din mass-media au pornit la vînătoarea de vrăjitoare. În loc să ni se explice raţional nevoia aplicării unor măsuri pentru a ieşi din criză, se caută cu înverşunare ţapi ispăşitori şi duşmani ai poporului, care să fie traşi în „ţepele fiscalităţii“. Printre altele, se exploatează la maxim antagonismul dintre sectorul privat şi cel de stat. Conflictul dintre adepţii statului extins (big government), asistenţial şi cei ai laissez faire-ului este vechi şi firesc, numai că la noi el este îngroşat pînă la caricatural, e lipsit de nuanţe, plin de mînie proletară de natură să polarizeze excesiv societatea.

Mă minunez cum e ridicat în slăvi sectorul privat, exacerbîndu-i-se virtuţile. Amnezici, parcă am fi uitat deficienţele structurale ale modelului de capitalism românesc: salarii plătite la gri, facturi false şi evaziune, angajaţi care muncesc 10-12 ore pe zi fără a fi plătiţi suplimentar. Sigur, există suficiente excepţii, dar fundamental sectorul privat din România nu e nici erou, nici martir, cum se insinuează. De aici şi argumente aberante: economia reală s-a restructurat puternic în 2009 şi a reacţionat corect la criză, ne spune Traian Băsescu. Ca şi cum datul oamenilor afară este o virtute în sine sau ne ajută să trecem mai uşor peste criză! Dimpotrivă, creşterea şomajului a dublat cheltuielile statului (cu 120% într-un an de zile), cheltuieli pe care le plătim tot noi, cei care mai avem încă locuri de muncă. Ca să nu vorbim despre cum s-au făcut numeroase concedieri în sectorul privat – sînt cazuri, şi nu puţine, în care patronul dă afară de formă angajatul, care îşi încasează ajutorul de şomaj de la stat, în timp ce continuă să lucreze din greu la acelaşi patron, care astfel îi plăteşte doar diferenţa dintre alocaţia de somaj şi salariul lui de dinainte, fără alte taxe şi bătăi de cap. Dacă există o raţiune pentru care este mai indicat să tăiem cheltuielile din sectorul public, în loc să taxăm economia reală, această măsură se întemeiază pe o raţionalitate strict economică, nu pe considerente morale sau merite intrinseci ale sectorului privat.

La fel de aberantă ca şi proslăvirea sistemului privat este şi ura faţă de patroni, faţă de cei care o duc încă bine în ciuda crizei, care nu s-au sufocat de tot, care trebuie făcuţi „să geamă“ de durere pentru că îndrăznesc să aibă Q7 – cum ameninţă Radu Berceanu! Dacă e să ne luăm după gura mai marilor peste neam, atunci în România de azi totul este imoral şi obscen: este obscen să fii angajat la stat pentru că automat eşti parazit şi este obscen să fii patron cu maşină de lux pentru că automat eşti necinstit; este obscen să fii şomer şi asistat social, chiar dacă pînă ieri ai lucrat în sectorul privat, care, iată, şi-a făcut datoria să te dea afară, şi este obscen să ai un loc de muncă cu un venit mai mare decît media, chiar dacă plăteşti taxe mai multe; eşti obscen şi vinovat oricum nu ai da-o.

Pentru că, oricare ar fi măsurile preconizate – că e majorare de TVA, desfiinţarea cotei unice sau reducerea cheltuielilor bugetare, nici guvernul, nici opoziţia nu sînt capabile să prezinte aceste măsuri altfel decît ca pe o răzbunare. În discursul politicienilor noştri, totul trebuie să sune revanşist şi justiţiar, ca în filmele cu Zorro sau ca în textele activiştilor marxişti din ilegalitate. Şi atunci, cum să nu te mire reacţiile de indignare ale unor angajaţi din sistemul bugetar care îşi fac treaba conştiincios. „De ce să fim penalizaţi noi, magistraţii, cînd oricum sistemul duce o lipsă cronică de personal şi sîntem supra-încărcaţi cu dosare? Pentru a fi menţinut în funcţie nu ştiu ce plimbător de hîrtii din administraţia centrală?!“ – mă întreabă un tînăr magistrat. Cum să îi explic că nu e vorba de pedeapsă, cînd guvernanţii noştri spun altceva, în încercarea de a-şi scărpina între coarne electoratul însetat de sînge şi de a se erija în mari făuritori de dreptate?


Nu de ţapi ispăşitori şi de capete tăiate avem nevoie. Nu de polarizarea societăţii şi adîncirea clivajelor sociale, ci de solidaritate, înţelegere, spirit de sacrificiu şi viziune reformatoare. Din păcate însă, măsura tăierii veniturilor bugetarilor cu 25% numai reformatoare nu este. Este o decizie corectă din punct de vedere economic, atît! Nu reformezi nimic doar aplicînd o măsură luată în cel mai pur spirit contabil. Un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, bine remunerat nu diferă prin nimic de un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, dar prost plătit. Cît de des apare cuvîntul „reformă“ în discursul preşedintelui Băsescu? O singură dată! Discursul abundă în termeni specifici limbajului administratorilor şi contabililor: restructurarea cheltuielilor, plata datoriilor etc. Sau invocarea reformelor pare desuetă acum, cînd ne-am lămurit cu toţii că nu e decît o bomboană electorală? Traian Băsescu ne lasă să înţelegem că pînă la finele anului se vor face disponibilizări, iar sindicatele vor fi libere ca, împreună cu şefii instituţiilor din administraţia locală şi centrală, să decidă cine va fi dat afară şi cine nu. Tare mă îndoiesc că acest lucru se va produce – dacă concedierile nu s-au făcut pînă acum, cînd deasupra noastră atîrna măciuca FMI, iar sub noi se căsca hăul deficitului bugetar, care ar fi motivaţia pentru a fi efectuate acum, cînd cel mai probabil deficitul bugetar va reuşi să fie diminuat ca urmare a măsurilor anunţate de Traian Băsescu?! Mai grav este că şi atunci cînd vorbeşte de concedieri, preşedintele o face în acelaşi spirit de bun manager de multinaţională, şi nu de om de stat cu viziune pe termen lung. De ce să vorbeşti despre reforme cînd e atît de simplu să cauţi ţapi ispăşitori? De ce să reformezi cînd poţi să penalizezi, la nivel de discurs sau de-adevăratelea? Numai că preţul îl plătim noi, cetăţenii acestei ţări, care ne detestăm tot mai mult pe zi ce trece, al căror capital social e şi aşa destul de scăzut şi în a căror fiinţă colectivă mai duhnesc deşeurile urii de clasă. Plătim prin faptul că sîntem din ce în ce mai puţin o comunitate şi ne transformăm din ce în ce mai mult într-o aglomeraţie de indivizi atomizaţi, divizaţi, incapabili de acea solidaritate şi încredere necesară pentru a pune, împreună, presiune pe guvernanţii noştri, ca să ia calea reformelor – singura modalitate prin care se poate construi o democraţie autentică.

Victoria Stoiciu este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.