Vînătoarea de vrăjitoare şi reforma

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Vînătoarea de vrăjitoare şi reforma jpeg

Zilele acestea, ca urmare a zvonurilor privind majorarea taxelor şi a anunţului făcut de preşedintele Băsescu despre restructurarea cheltuielilor bugetare, asistăm la un spectacol halucinant, în care politicienii şi o parte din mass-media au pornit la vînătoarea de vrăjitoare. În loc să ni se explice raţional nevoia aplicării unor măsuri pentru a ieşi din criză, se caută cu înverşunare ţapi ispăşitori şi duşmani ai poporului, care să fie traşi în „ţepele fiscalităţii“. Printre altele, se exploatează la maxim antagonismul dintre sectorul privat şi cel de stat. Conflictul dintre adepţii statului extins (big government), asistenţial şi cei ai laissez faire-ului este vechi şi firesc, numai că la noi el este îngroşat pînă la caricatural, e lipsit de nuanţe, plin de mînie proletară de natură să polarizeze excesiv societatea.

Mă minunez cum e ridicat în slăvi sectorul privat, exacerbîndu-i-se virtuţile. Amnezici, parcă am fi uitat deficienţele structurale ale modelului de capitalism românesc: salarii plătite la gri, facturi false şi evaziune, angajaţi care muncesc 10-12 ore pe zi fără a fi plătiţi suplimentar. Sigur, există suficiente excepţii, dar fundamental sectorul privat din România nu e nici erou, nici martir, cum se insinuează. De aici şi argumente aberante: economia reală s-a restructurat puternic în 2009 şi a reacţionat corect la criză, ne spune Traian Băsescu. Ca şi cum datul oamenilor afară este o virtute în sine sau ne ajută să trecem mai uşor peste criză! Dimpotrivă, creşterea şomajului a dublat cheltuielile statului (cu 120% într-un an de zile), cheltuieli pe care le plătim tot noi, cei care mai avem încă locuri de muncă. Ca să nu vorbim despre cum s-au făcut numeroase concedieri în sectorul privat – sînt cazuri, şi nu puţine, în care patronul dă afară de formă angajatul, care îşi încasează ajutorul de şomaj de la stat, în timp ce continuă să lucreze din greu la acelaşi patron, care astfel îi plăteşte doar diferenţa dintre alocaţia de somaj şi salariul lui de dinainte, fără alte taxe şi bătăi de cap. Dacă există o raţiune pentru care este mai indicat să tăiem cheltuielile din sectorul public, în loc să taxăm economia reală, această măsură se întemeiază pe o raţionalitate strict economică, nu pe considerente morale sau merite intrinseci ale sectorului privat.

La fel de aberantă ca şi proslăvirea sistemului privat este şi ura faţă de patroni, faţă de cei care o duc încă bine în ciuda crizei, care nu s-au sufocat de tot, care trebuie făcuţi „să geamă“ de durere pentru că îndrăznesc să aibă Q7 – cum ameninţă Radu Berceanu! Dacă e să ne luăm după gura mai marilor peste neam, atunci în România de azi totul este imoral şi obscen: este obscen să fii angajat la stat pentru că automat eşti parazit şi este obscen să fii patron cu maşină de lux pentru că automat eşti necinstit; este obscen să fii şomer şi asistat social, chiar dacă pînă ieri ai lucrat în sectorul privat, care, iată, şi-a făcut datoria să te dea afară, şi este obscen să ai un loc de muncă cu un venit mai mare decît media, chiar dacă plăteşti taxe mai multe; eşti obscen şi vinovat oricum nu ai da-o.

Pentru că, oricare ar fi măsurile preconizate – că e majorare de TVA, desfiinţarea cotei unice sau reducerea cheltuielilor bugetare, nici guvernul, nici opoziţia nu sînt capabile să prezinte aceste măsuri altfel decît ca pe o răzbunare. În discursul politicienilor noştri, totul trebuie să sune revanşist şi justiţiar, ca în filmele cu Zorro sau ca în textele activiştilor marxişti din ilegalitate. Şi atunci, cum să nu te mire reacţiile de indignare ale unor angajaţi din sistemul bugetar care îşi fac treaba conştiincios. „De ce să fim penalizaţi noi, magistraţii, cînd oricum sistemul duce o lipsă cronică de personal şi sîntem supra-încărcaţi cu dosare? Pentru a fi menţinut în funcţie nu ştiu ce plimbător de hîrtii din administraţia centrală?!“ – mă întreabă un tînăr magistrat. Cum să îi explic că nu e vorba de pedeapsă, cînd guvernanţii noştri spun altceva, în încercarea de a-şi scărpina între coarne electoratul însetat de sînge şi de a se erija în mari făuritori de dreptate?


Nu de ţapi ispăşitori şi de capete tăiate avem nevoie. Nu de polarizarea societăţii şi adîncirea clivajelor sociale, ci de solidaritate, înţelegere, spirit de sacrificiu şi viziune reformatoare. Din păcate însă, măsura tăierii veniturilor bugetarilor cu 25% numai reformatoare nu este. Este o decizie corectă din punct de vedere economic, atît! Nu reformezi nimic doar aplicînd o măsură luată în cel mai pur spirit contabil. Un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, bine remunerat nu diferă prin nimic de un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, dar prost plătit. Cît de des apare cuvîntul „reformă“ în discursul preşedintelui Băsescu? O singură dată! Discursul abundă în termeni specifici limbajului administratorilor şi contabililor: restructurarea cheltuielilor, plata datoriilor etc. Sau invocarea reformelor pare desuetă acum, cînd ne-am lămurit cu toţii că nu e decît o bomboană electorală? Traian Băsescu ne lasă să înţelegem că pînă la finele anului se vor face disponibilizări, iar sindicatele vor fi libere ca, împreună cu şefii instituţiilor din administraţia locală şi centrală, să decidă cine va fi dat afară şi cine nu. Tare mă îndoiesc că acest lucru se va produce – dacă concedierile nu s-au făcut pînă acum, cînd deasupra noastră atîrna măciuca FMI, iar sub noi se căsca hăul deficitului bugetar, care ar fi motivaţia pentru a fi efectuate acum, cînd cel mai probabil deficitul bugetar va reuşi să fie diminuat ca urmare a măsurilor anunţate de Traian Băsescu?! Mai grav este că şi atunci cînd vorbeşte de concedieri, preşedintele o face în acelaşi spirit de bun manager de multinaţională, şi nu de om de stat cu viziune pe termen lung. De ce să vorbeşti despre reforme cînd e atît de simplu să cauţi ţapi ispăşitori? De ce să reformezi cînd poţi să penalizezi, la nivel de discurs sau de-adevăratelea? Numai că preţul îl plătim noi, cetăţenii acestei ţări, care ne detestăm tot mai mult pe zi ce trece, al căror capital social e şi aşa destul de scăzut şi în a căror fiinţă colectivă mai duhnesc deşeurile urii de clasă. Plătim prin faptul că sîntem din ce în ce mai puţin o comunitate şi ne transformăm din ce în ce mai mult într-o aglomeraţie de indivizi atomizaţi, divizaţi, incapabili de acea solidaritate şi încredere necesară pentru a pune, împreună, presiune pe guvernanţii noştri, ca să ia calea reformelor – singura modalitate prin care se poate construi o democraţie autentică.

Victoria Stoiciu este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ