Vina poporului rus

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Nimic mai ușor pentru oricine decît să învinovățească un întreg popor, dar și nimic mai lesne criticabil decît asta. Spunem că Rusia este de vină pentru crimele și distrugerile din războiul pe care singură l-a declanșat în Ucraina. Doar nebunii sau cei orbiți de ură antioccidentală contestă asta. Spunem, însă, la fel de ușor că rușii sînt de vină; lejeritatea cu care înlocuim în frazele acuzatoare Rusia, ca putere politică și ca stat, cu rușii, ca popor, este suspectă pentru mulți dintre noi. Fanaticii logicii, despre care am o părere din ce în ce mai proastă pe măsură ce îmbătrînesc, te amendează imediat: „Statul rus nu-i totuna cu poporul rus. Iar poporul rus, care? O majoritate? Îți dă majoritatea legitimitate să vorbești despre toți? Dar cei puțini care sînt altfel, de nu chiar invers decît majoritatea? Și, în plus, de unde știi? I-ai întrebat? Pe toți?”.

Sprijinul popular masiv pe care rușii îl acordă putinismului există. Asta e, totuși, indiscutabil. Se vor răzgîndi sau nu? Cum anume și cînd? Nu știm. Este la fel de sigur că poporul rus va continua să existe și după Putin, căci marea povară a popoarelor decurge din eternitatea lor. Poporul rus va merge în istorie cu povara enormă a războiului din Ucraina, alături de altele. Ce va face cu ea, însă, nu e doar treaba lui. Lumea e tot mai complicată, iar legăturile dintre popoare tot mai strînse. Deja, modul în care un popor își metabolizează marile culpe nu mai e doar „o problemă internă”. Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tîrziu, poporul rus va trebui să treacă printr-o pedagogie aspră care-l va regenera moralmente. Nu se va putea altfel! Semnul bun este că, de pe acum, mulți intelectuali ruși știu asta. Și tot semn bun este că alte popoare au trecut printr-o asemenea pedagogie. Pentru moment, mă mărginesc să mă uit în istorie, nu departe de noi, ca să văd povestea altor popoare trecute printr-un iad moral comparabil. E cazul poporului german.

Printre intelectualii germani persecutați de naziști, Karl Jaspers ocupă un loc aparte. În 1937 a fost îndepărtat de la catedra pe care o ocupa la Heidelberg. Spre deosebire de prietenul său Thomas Mann, nu a părăsit Germania și, spre deosebire de colegul său Martin Heidegger, nu a făcut pactul cu Diavolul. A rămas tăcut, discret, în țara lui răvășită de nebunie, încercînd să-și salveze sufletul și să reziste. S-a opus lui Hitler prin simplul fapt că nu și-a urmat conaționalii în criminala rătăcire. Cu alte cuvinte, a făcut cam ce stă în puterea oricui să facă: n-a fost un erou, dar a fost un om decent continuînd să trăiască într-un context abject. În toți anii celui de-al doilea război, Jaspers a crezut că va veni vremea în care Germania va trebui reclădită după Hitler și că el trebuie să fie gata, moralmente și intelectualmente, să fie o figură de prim-plan în acest proces al renașterii. Și așa a fost: imediat după 1945, Karl Jaspers a jucat un rol major în renașterea Universității din Heidelberg. Primul pas necesar era, firesc, denazificarea. Doar că lumea germană de după Hitler era îngrozitor de complicată. Putem înțelege bine de ce: și la noi decomunizarea a fost un proces atît de greoi și contradictoriu, care a întîmpinat atît de multă rezistență, încît mulți cred și astăzi că, de fapt, nu a avut loc niciodată. E greu pentru orice popor să se despartă de dictaturile pe care le-a susținut, căci sufletului colectiv inerțiile îi sînt pe atît de mari, pe cît de nebunesc îi este avîntul uneori. În plus, niciodată despărțirea de dictaturi nu e deplină, căci istoria națiunilor nu este o sumă de întîlniri și despărțiri, ci o acumulare, în straturi suprapuse, de evenimente istorice care devin memorie colectivă vie.

În 1946, Jaspers a susținut o serie de conferințe pe care le-a publicat un an mai tîrziu într-o cărțulie intitulată Problema vinovăției (Die Schuldfrage). Cartea a fost tradusă în alte limbi cu titluri mai explicite, precum Problema vinovăției poporului german. Jaspers răspunde direct întrebării „Este poporul german vinovat pentru ororile lui Hitler?” spunînd că da, dar în feluri diferite, ceea ce implică răspunderi pe diferite paliere. Tot ce scrie filozoful german acolo este o bună lecție pentru prezent. Să vedem.

Există, întîi, o vinovăție penală, care aparține celor care încalcă legea (internă sau internațională) și de treaba asta se ocupă curțile de judecată. Nu am nici o îndoială că Putin și decidenții politico-militari din jurul său au a răspunde penal pentru ce fac, la fel și militarii ruși care încalcă legile internaționale în Ucraina.

Există și o vină politică, ce aparține cetățenilor statului, pentru că statul nu permite nimănui să fie în afara cetățeniei. Asta înseamnă că toți cetățenii unui stat (rus, în speță) sînt vinovați politic pentru erorile statului lor. Indiferent dacă un cetățean este sau nu de acord cu guvernul său, indiferent dacă votează sau nu, prin simplul fapt al legăturii de cetățenie, el este vinovat politic pentru greșelile politice ale statului său. În cazul unui război nedrept, așadar al unei greșeli politice enorme, cetățenii statului care l-a pornit sînt ținuți solidari cu răspunderea statului lor în fața statului care a ieșit victorios. Cetățenii ruși vor trebui să suporte responsabilitatea politică a acestui război în sensul că vor fi solidari cu statul lor în a suporta sancțiunile și pedepsele pe care Rusia le va încasa ca urmare a deciziei politice de a invada Ucraina.

Apoi, există o vinovăție morală. Ea este personală și operează în fața conștiinței morale individuale – acolo unde fiecare om este vinovat pentru propriile acțiuni, inclusiv acelea de a fi urmat ordine imorale doar pentru că erau ordine sau de a se fi supus pornirilor celor din jurul său. Este o judecată interioară de care mulți vor să scape, dar, vai, nu vor putea niciodată. În acest sens, marele Dostoievski, de pildă, aduce dovezi copleșitoare.

În fine, există și o vinovăție metafizică, cea a celor care au supraviețuit sau au trăit bine, în fața celor care au murit sau au suferit de pe urma războiului. Este cazul vinovăției pe care adesea o simte un nevinovat cînd vede suferința aproapelui. Instanța în fața căreia se declanșează această răspundere este însuși Dumnezeu, căci temeiul ei este solidaritatea umană, adică un gen de legătură intrinsecă întregii Creații a lui Dumnezeu.

Numai asumînd cu sinceritate aceste forme de vinovăție, poporul rus va putea renaște din dezastrul în care singur s-a aruncat, urmîndu-l pe Putin.

Bineînțeles că, după ce a spus aceste lucruri, lui Jaspers nu i-a mai fost ușor să trăiască în țara lui. Unii germani l-au acuzat că e trădător vîndut ocupanților, alții l-au acuzat că face jocul americanilor care pregăteau procesele de la Nürnberg, alții că e propagandist sovietic. Asta e soarta tuturor celor care își iau în serios obligațiile, fie ele cetățenești, creștinești sau omenești. Și totuși, renașterea popoarelor nu e posibilă decît prin asemenea oameni. Cazul poporului german e clar. Cînd va urma poporul rus?

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cine a fost Vera Putina, presupusa mamă biologică a liderului de la Kremlin
Vera Putina, care a murit, miercuri, 31 mai, la 96 de ani, a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este mama biologică a lui Vladimir Putin, pe care a pretins că l-a abandonat când era copil.
image
Frații Tate și interlopii din „Familia DMS“, un sindicat de crimă organizată din România
Andrew și Tristan Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au câștigat bani din săli de jocuri de noroc în colaborare cu cel mai mare sindicat de crimă organizată din România, arată o investigație realizată de Rise Project.
image
Ce zodii sunt adevărate mașini de făcut bani. S-au născut pentru asta
Unii dintre nativii zodiacului se mulțumesc cu un serviciu sigur și cu un venit stabil, în timp ce alte semne zodiacale sunt făcute să producă bani pe bandă rulantă.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.