Unul dintre locurile preferate ale istoriei
Cred că dacă istoria ar trebui să își aleagă cîteva locuri preferate pentru relaxare, unul dintre acestea ar fi casele de licitație de artă, unde ar privi cu încîntare din spatele sălii cum ea însăși este valorificată sub supravegherea atentă a unui personaj – sculptat cu măiestrie din lemn prețios – care are ultimul cuvînt: ciocanul de licitație.
În urmă cu 275 de ani, în Londra, Samuel Baker încheia prima sa licitație de cărți rare, vîndute cu 826 de lire sterline. A luat naștere atunci ceea ce astăzi se numește Sotheby’s. Celebra Sotheby’s.
În primii ani de activitate, casa de licitații a vîndut numai cărți, colecția lui Napoleon pe care acesta a avut-o cu el în exilul din Insula Elena regăsindu se printre vînzările istorice. Clienții care veneau cu tablouri sau diverse opere de artă erau redirecționați către altă casă cunoscută de acest tip, Christie’s. Fair-play adjudecat!
În anul 1971, cînd compania se numea Wilkinson and Hodge, după numele proprietarilor de atunci, sediul său a fost mutat din Wellington -Street pe New Bond Street, adică din centrul universului cărților în cel al universului artei. În perioada interbelică, Sotheby’s s a axat mai ales pe vînzarea de tablouri și de obiecte de artă, iar pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial și-a continuat activitatea, în timp ce subsolul său a fost transformat în adăpost de apărare împotriva raidurilor aeriene.
În 1957 și în 1958, Sotheby’s a dat startul unei noi epoci pe piața de artă, prin două licitații istorice pe care le-a organizat. Istorice nu numai prin obiectele expuse la vînzare, ci și prin organizarea și promovarea în sine, ca în cazul celei din 1957, cînd pentru prima dată licitația a fost prezentată public ca un eveniment de amploare, atrăgînd atenția presei. Regina Elisabeta a II-a a fost invitată la o vizionare în avanpremieră a colecției Weinberg, care a fost licitată atunci.
Lady Churchill, Kirk Douglas și Anthony Quinn au făcut parte din publicul evenimentului de referință al Sotheby’s din 1958, cînd tablourile impresioniste aparținînd colecției Goldschmidt s-au vîndut într-un timp record, la prețuri cel puțin la fel de record, consemnîndu se cea mai scumpă licitație de artă din istorie. Organizarea profesionistă a serii de licitație Goldschmidt a marcat încă un pas în dezvoltarea industriei de artă așa cum o știm astăzi. Superficial poate la acest moment, dar nu și atunci, participanții au putut răsfoi pentru prima oară un catalog de licitație tipărit color.
Din spatele sălii privea încîntată istoria.
Foto: wikimedia commons
