Uneori se face primăvară și cu o floare

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Viața nu încape nicidecum în grile jpeg

Am fost invitat zilele acestea să mă întîlnesc cu elevi care au participat la Lecturiada elevilor 2019, concurs național înscris în Calendarul Activităților Educative Naționale al MEN, aflat în acest an sub semnul temei Istoria unui posibil viitor. În fapt, nu este propriu-zis un concurs, pentru că finalitatea nu o constituie premiile, iar activitățile sînt ateliere de lucru elevi-profesori. Un fel de școală de vară, atît pentru unii, cît și pentru alții, fiecare avînd de învățat o sumedenie de lucruri noi, într-o manieră colaborativă foarte plăcută, incitantă. E una dintre activitățile de top care se desfășoară în sistemul de învățămînt și i se datorează în mare măsură unuia dintre oamenii cei mai valoroși pe care învățămîntul i-a avut și îi are: doamna profesoară de limba și literatura română Monica Onojescu.

Clujul a fost privilegiat. La început, pentru că apoi fenomenul a atins proporții naționale. Tînăr profesor fiind, în primii doi-trei ani de învățămînt, am intrat în contact cu doamna Onojescu la un curs de Lectură pentru dezvoltarea gîndirii critice. Era un curs dens, foarte serios, livrat de Centrul Educația 2000+ și girat de Inspectoratul Școlar, reprezentat de inspectoarea de română, doamna Anica Revnic (alt om valoros al învățămîntului clujean). Doamna Onojescu era formatorul pentru limba și literatura română, pe atunci încă profesoară la Liceul Teoretic „Gh. Șincai“ din Cluj-Napoca. Era prin anul 2000. Se propaga un entuziasm extraordinar, printre profesori se simțea o efervescență flamboaiantă, tot ce învățam acolo era nou, fascinant, strălucitor. Noi, cei tineri, nu demult ieșiți de pe băncile liceului și ale facultății, descopeream acum o altă manieră de a preda decît cea cu care fuseserăm obișnuiți ca elevi, iar ca studenți învățaserăm încă vechiul model de predare, aproape exclusiv academic, expozitiv. Acest entuziasm i-l datoram doamnei profesoare, un spirit excepțional de viu, de cultivat și de creativ, care a mînat de la spate apoi generații întregi de profesori prin tot ceea ce a făcut. Desigur, nu a fost singurul om important în ecuație, dar întotdeauna a ocupat locul central, în calitate de inițiator și de organizator.

La vreun an distanță de aceste cursuri, tot prin susținerea programului Educația 2000+, în toamnă, aceeași doamnă Onojescu, alături de aceeași doamnă Anica Revnic și de doamna prof. univ. Alina Pamfil, care începea pe atunci reforma didacticii disciplinei la nivel universitar, au organizat primul Simpozion Național al Profesorilor de Limba și Literatura Română. Îmi aduc aminte ca astăzi, am avut și eu ceva lucrare pe tema evaluării, era firav încă, dar avea participanți din toată țara și s-a desfășurat într-un liceu tehnologic.

Pas cu pas, lucrurile au început să se lege tot mai strîns, mai compact, mai consistent. În următoarea primăvară, aceeași doamnă Onojescu a gestionat înființarea Asociației Profesorilor de Limba și Literatura Română „Ioana Em. Petrescu“ (ANPRO), al cărei președinte a devenit și pe care a condus-o pînă în urmă cu cîțiva ani, cînd conducerea a fost preluată de doamna Alina Pamfil. Odată cu crearea asociației, a luat ființă și revista de didactica limbii și literaturii române, Perspective, pe care aceeași doamnă Onojescu a condus-o pînă acum cîțiva ani, și cînd spun că a condus-o înțeleg că a citit și a triat absolut toate materialele care se adunau în redacție. O revistă care a făcut școală, intrată în bibliografia examenelor de titularizare și de definitivat, practic cea mai bună, de departe, de pe piață. O revistă în care orice profesor avea acces să publice (și încă are), cu condiția să propună un text valoros, o revistă cu numere tematice, care în timp a încercat și a reușit în mare măsură să clarifice concepte, să stabilească direcții, să deschidă dezbateri. O revistă în care au publicat atît profesori din preuniversitar, cît și nume uriașe din domeniul academic, începînd de la regretatul Paul Cornea pînă la reprezentanți din generațiile mai tinere, cum ar fi Angelo Mitchievici, Mihaela Ursa, Adrian Tudurachi sau Călin Teutișan. Firește, tot sub atenta observare și gestionare a doamnei Onojescu, în toată această perioadă de la înființarea ANPRO pînă în prezent, a crescut pas cu pas simpozionul, ajungînd să fie cel mai important în domeniul didacticii disciplinei. De prisos să spun că și la simpozion au conferențiat de-a lungul timpului personalități remarcabile ale culturii umaniste, Liviu Papadima, Ioana Both (Bican), Alexandru Matei, Basarab Niculescu, Mircea Miclea, Paul Cernat, Alex Goldiș, Cornel Vîlcu etc., ca să amintesc alte nume decît cele de mai sus. Și, desigur, fiecare ediție a simpozionului a fost urmată de adunarea în volum a lucrărilor, rezultînd astfel o întreagă bibliotecă de specialitate, coordonată de doamna Onojescu.

Pe lîngă alte școli de vară pe care asociația le-a mai organizat, mai amintesc un proiect care a avut impact major și a deschis alte căi de cercetare didactică. Prin anul 2004, cînd directorul ICR era încă Augustin Buzura, ANPRO a intrat în parteneriat cu acesta și a pus pe picioare un program de formare pentru profesori care predau limba și literatura română în alte țări. Programul a funcționat excelent, s-a dezvoltat și sub președenția la ICR a lui Horia-Roman Patapievici, desfășurîndu-se pe o perioadă de vreo șapte ani. În acest context, al parteneriatului cu ICR, s-a demarat un proiect-pilot, Cercuri de lectură, care a dus ulterior și la nașterea concursului omonim.

De o seamă de ani, doamna Onojescu s-a pensionat. De cîțiva ani, doamna Onojescu s-a retras din conducerea revistei Perspective, dedicîndu-și timpul mai mult proiectului Cercuri de lectură și revistei acestuia, Consilierul de lectură, care are o apariție semestrială. Anual gestionează concursul amintit la început. Nu a abdicat nici de la efortul sprijinirii și organizării simpozionului. Doamna Onojescu este un senior al învățămîntului românesc, un exemplu despre cum se poate face primăvară cu o singură floare. Sîntem mulți, foarte mulți cei care trebuie să îi mulțumim, iar acest articol este o astfel de încercare. Să aibă sănătate și să ne poată aduna încă mult timp în jurul dînsei, a unor idei și a unor entuziasme! 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.