Unde dai și unde crapă: sclavi și ilegali

Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

...dacă acceptăm zicerea conform căreia „drumul spre iad e pavat (adesea) cu bune intenții”, sîntem nevoiți să acceptăm și reversul acesteia: la răstimpuri, și drumul spre rai poate fi pavat cu rele intenții. Așa s-a întîmplat, bunăoară, în timpul dezbaterilor de la Philadelphia, din sufocanta vară a anului 1787, cînd, în spatele ușilor închise, o mînă de oameni au finalizat, după o serie de compromisuri, draftul a ceea ce avea să devină a doua Constituție a Statelor Unite. Și, pentru că tot veni vorba despre a doua Constituție (scrisă întotdeauna cu majuscule, spre deosebire de prima), iar acest număr din Dilema veche va apărea taman de Thanksgiving (Ziua Recunoștinței), să ne reamintim că George Washington nu a fost primul președinte al Statelor Unite decît conform celei de-a doua Constituții. Dacă e s-o luăm în considerare și pe prima, Articolele Confederației, Washington a fost al nouălea președinte, primii opt fiind aleși pentru un singur an. Primul om cu titlul de președinte al Statelor Unite a fost pe nedrept uitatul de-acum John Hanson. Tot el a și declarat că Thanksgiving va fi sărbătorit pe tot teritoriul Statelor Unite în ultima joi a lunii noiembrie. Și-așa a rămas.

Să revenim, însă, la Philadelphia și la rele intenții cu neintenționate consecințe benefice. Sudiștii au fost cei care au insistat ca sclavii să fie numărați cînd vine vorba de stabilirea numărului de delegați trimiși de fiecare stat în Camera Reprezentanților, în încercarea de a-și spori reprezentarea în Congres. Nordiștii s-au opus și-n cele din urmă s-a ajuns la ceea ce astăzi e numit „infamul compromis” prin care, la stabilirea populației unui stat, sclavii urmau să se numere ca două treimi dintr-o persoană. Fără a avea, desigur, drept de vot. Și tot stăpînii de sclavi au insistat ca recensămîntul la fiecare zece ani să fie inclus în Constituție. La vremea respectivă, calculul sudiștilor a fost că populația de culoare se înmulțește mult mai repede decît cea albă, iar acest spor de populație va fi reflectat la fiecare recensămînt, întărind predominanța stăpînilor de sclavi în Congres. Ba chiar și la alegerea președintelui, cîtă vreme numărul de electori din fiecare stat e egal cu numărul senatorilor (doi pentru fiecare stat) și cel al reprezentanților în Camera inferioară (stabilit, cum ziceam, în funcție de populație).

V-am spus: rele intenții. Bune rezultate, însă. Socoteala sudiștilor de la Philadelphia nu s-a potrivit cu cea din tîrgul istoriei. Datorită industrializării accelerate, numărul imigranților în Nord a crescut exploziv, întrecînd de departe creșterea demografică a statelor din Sud. Politic vorbind, Nordul a început să domine Sudul, trecînd „tarife de import-export” care să avantajeze net industriile din Nord, pe spinarea Sudului („Tariful” din 1828). A fost prima oară cînd Sudul (Carolina de Sud) a amenințat cu secesiunea. Mai mult, acceptînd că sclavii sînt persoane (două treimi dintr-una, dar, totuși, persoane), au acceptat și că votul nu mai trebuie condiționat de proprietate, întredeschizînd astfel ușa istoriei pentru votul universal, indiferent de averea deținută.

Unde dai și unde crapă. Dai cu rele intenții și obții rezultate bune.

Reciproca e, însă, valabilă și ea. Primul recensămînt din SUA la nivel național a avut loc în 1790 și de-atunci s-a făcut, fără abatere, la fiecare zece ani. Dar, în 2020, a fost precedat de disputa aprinsă dacă chestionarul să includă sau nu o întrebare referitoare la cetățenie. Administrația Trump a insistat pentru, democrații, susținători ai drepturilor „ilegalilor”, s-au opus, de teamă că o asemenea întrebare i-ar speria pe mulți, făcîndu-i să refuze a mai răspunde la recensămînt. După cîteva bătălii juridice (nu toate încheiate), administrația Trump a părut să cedeze. Oricum, chestionarele au apărut fără nici o întrebare referitoare la cetățenie. (În schimb, pentru prima oară, au inclus posibilitatea de a-ți declara și descendența dincolo de „caucasian” – român-american, bunăoară. Dacă suficient de mulți români au profitat de oportunitate, românii-americani ar putea dobîndi statutul de minoritate recunoscută oficial, precum italo-americanii sau irlandezii-americani. Bașca, am afla și noi cîți sîntem, de fapt, pe aici.) Susținătorii drepturilor ilegalilor au jubilat, adversarii lor s-au înfuriat. Asta nu face decît să confirme zicala „cine nu-și cunoaște istoria e condamnat s-o repete”.

Să ne întoarcem la Philadelphia și la stăpînii de sclavi. Ce voiau? Să se numere sclavii fără drept de vot cînd vine vorba de stabilirea numărului de reprezentanți trimiși în Congres. Cum se va stabili numărul de reprezentanți trimiși acum de fiecare stat pentru următorii zece ani? Numărîndu-i și pe ilegalii fără drept de vot! Stăpînii de sclavi au visat doar că cei lipsiți de dreptul de vot să fie numărați 100%. După îndelungate tocmeli, au obținut 75%. Acum, ilegalii se numără 100%. E bine? E rău? Depinde cum definești „binele” și pentru cine.

Un lucru, însă, e sigur. Cererile de acum ale apărătorilor drepturilor imigranților invocînd drepturile omului sînt identice cu cele ale foștilor stăpîni de sclavi. S-ar putea contraargumenta (cum s-a și făcut) că, fie și lipsiți de dreptul de vot, „ilegalii” își vor vedea interesele mai bine reprezentate în Congres. Vor fi, cu alte cuvinte, reprezentați „virtual”. Dar pîrdalnica asta de istorie încăpățînată vine din nou să ne reamintească un episod și mai vechi din istoria Americii – cel al Războiului de Independență. Atunci, loialiștii susțineau că toți coloniștii sînt „virtual” reprezentați în Parlamentul britanic, iar patrioții cereau „reprezentare reală” și strigau „No taxation without representation!” („Nici o taxare fără reprezentare!”). Cum s-a încheiat disputa, se știe. S-o recunoaștem: e o istorie nu doar încăpățînată, ci și una cu un umor britanic (sic!).

Cine cîștigă și cine pierde? La ora asta se fac multe speculații de către ambele tabere. Să nu apelăm, însă, la experții în calcule electorale. Să apelăm la bunul-simț. Statele cu mai mulți ilegali vor avea, pentru următorii zece ani, mai mulți reprezentanți în Congres. Acești reprezentanți vor fi aleși. De către cine? Păi, de către cei cu drept de vot. Cu cine tind să voteze cei cu drept de vot din statele cu mulți imigranți ilegali, precum Texas? Cu cei care sînt pentru legalizarea imigrației ilegale sau cu cei care sînt împotrivă, speriați fiind de numărul mare de ilegali? Să ne scărpinăm în creștet și să ne gîndim.

Unde dai și unde crapă.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.