Un sport la Răsărit
Hagi zice că reuşita Viitorului din sezonul trecut e ceva „imposibil“.
Mda, cu Gică e greu să te plictiseşti. Adesea, tumultul gîndurilor, pasiunii, nervilor sau bucuriilor sale îi doboară vorbele precum o bilă de bowling popicele. Evident, citatul e scos din context. Hagi voia să spună că, în mod normal, victoria echipei sale era ceva imposibil, raportat la oponenţi, cu mai multă tradiţie, experienţă şi forţă financiară. De fapt, alte vorbe ale celui zis „Regele“ au născut valuri aiurea imediat după Supercupa României pierdută cu Voluntari. A mai spus că el şi ai lui au cîştigat campionatul pe teren, restul, a adăugat, se poate cumpăra. Au fost unii care au speculat că ar insinua despre lucruri necurate la Tribunalul Arbitral de la Lausanne, unde s-a judecat cazul lui cu FCSB. Adică, mai în clar, că s-ar merge cu ceva verzişori la masa verde de judecată. Ceea ce e iar fals. În sensul că iar Hagi n-a vrut să zică asta, ci s-a referit la posibilitatea de a putea cumpăra mai mulţi jucători de la el (ceea ce vrea să facă finul său Becali) sau chiar toată echipa lui, dar nu şi titlul. Interpretările acestea au o raţiune. Adesea omul care s-a investit în fotbal ca puţini alţii a acuzat că i se vrea punerea pe butuci. A răspuns lovind în stînga şi în dreapta, a spus, în culmea supărării, că vom sta la coadă să luăm autografe de la fiul său. De aceea e acum mereu pîndit la ce ar vrea să spună fără s-o zică pe şleau. Gică e tratat ca un Petrică în oglindă. El a dat drumul atîtor lupi, pe teren şi pe gură, că şi atunci cînd lansează o oaie o căutăm toţi de colţi.
