Un sport la Răsărit
Poate cineva crede că Naţionala reuşeşte să bată Polonia?
Eu ştiu, or mai fi cîţiva năuci. Restul aşteaptă meciul acesta cu senzaţia iminenţei unui (alt) accident. Doar că acum va fi daună totală. Deja ştim. Iluzia nu ne mai este permisă. Cu Daum la cîrmă sîntem ca într-un desen animat în care şoferul unui autobuz zig-zaghează buşind mai totul în cale, timp în care zîmbeşte şi cîntă vesel „Alles ist in Ordnung!“. Pasagerii au sperat la început, apoi au crezut că e o glumă, după care s-au crispat, s-au enervat, au înjurat. Acum au trecut de toate acestea şi se uită jumătate distraţi, jumătate închinîndu-se la noile aventuri ale acestui driver debusolat. Sigur, autobuzul era prost, defect de la început, cu direcţia strîmbă şi cutia de viteze blocată. Dar el ne-a zis că o să-l facă maşină de curse! Din două, una: ori sîntem duşi cu pluta de am crezut aşa ceva (e drept că noi credem în multe, vezi cozile la moaşte şi felul în care votăm), ori n-am înţeles bine de la început. În primul caz, nu e vina domnului neamţ. În al doilea, e doar pe jumătate. Aşa că să nu-l mai facem în toate felurile. Că tot aşa nici compatrioţii cu alba-neagra duşi prin Vest n-au avut vreo vină, ce să facă dacă oamenii făceau coadă la măsuţa lor cu miracole? Deci, cu Polonia, să ne instalăm bine în ce avem fiecare pe acasă, să ne agăţăm de ce putem şi să ne pregătim de impact. Achtung, Katastrophe!
