Un sport la Răsărit
Steaua a ajuns să fie chiorul între orbi?
Tot ar însemna că are încă un ochi bun, de întrebat care. Mai degrabă îi vine bine formula „săracul bogat“. Pentru că a investit mult şi a tras foloase puţine. Drept e că nu sîntem nici la jumătatea acestui sezon în care, în ciuda faptului că e bine instalată în frunte, echipa lui Reghe-campf abia dacă prinde trenul de play-off la goluri marcate. Explicabil. Patronul Stelei se prezintă la transferuri precum turistul clasic la cumpărături. Nu are vreme să caute pe ultimele rafturi, acolo unde de obicei se ascund cele mai bune afaceri. De aceea liderul actual n-are jucători fix acolo unde îi lipseau de mult şi, dacă tocmai şi-a cumpărat un atacant central demn de acest nume, îl va putea folosi abia din primăvară. Dacă rămîne întreg pînă atunci. Dar cel mai periculos pentru această echipă e că foarte -mulţi o tămîiază ca deja cîştigătoare a titlului. E cel mai scurt drum spre eşec. Depopulînd contracandidatele de valori, prin faptul că le cumpără jucătorii, Steaua îşi sapă, paradoxal, un fel de groapă. Pentru că le oferă celorlalte oxigenul lipsei de presiune. Şi uite aşa, cel puţin deocamdată, Craiova, Viitorul sau CFR zburdă voios pe un pămînt nepromis de nimeni. În cazul ăsta e posibil ca orbul să nimerească Brăila. S-au mai văzut de-astea…
